Articles Tagged: Cel mai iubit dintre pamanteni

Nineta Romulus, fata de care Victor Petrini se indragosteste subit dupa prima noapte petrecuta impreuna are o gandire simpla si clara “Cand o sa vad ca nu mai merge, iau un tub, ma culc si nu ma mai scol. E ceva mai simplu decat asta?” Si fata de douazeci de ani nu vede nimic extraordinar […]

Placerea de a vorbi, de a discuta, se imbina cu autoanalizarea si autoevaluarea discutiei. Dupa olunga dezbatere cu Ion Micu pe tenia proprietatii si exproprierilor din anii de dupa razboi, Victor Petrini conchide in gand “ne enervasem amandoi, simteam ca discutia va degenera daca nu incetam. De fapt si degenerase, cum se intampla totdeauna cand […]

Naratiunea nu respecta cronologia faptelor. Punctul de pornire al fluxului narativ este fixat in lunile de detentie, cand, asteptandu-si pedeapsa, Victor Petrini isi rememoreaza firul existentei. Tehnica este cea a memoriei afective care “traduce” fidel o voce interioara ce-i vorbeste. Ne aflam cand in fata unui narator – om matur care scrie romanul, cand in […]

Narand istoria Ninetei, Victor Petrini afirma “ea era femeie cum un izvor e un izvor” si apoi se intoarce repede spre un lector nevazut: “Ai sa spui: ce un izvor?”. Alteori, surpriza provocata de memoria involuntara opreste timpul intr-o contemplatie interioara amintindu-si o discutie cu mama, cam pe la 16-17 ani, cand abordase problema pacatului, […]

Victor Petrini se plasase de timpuriu, datorita structurii sale mult diferite de a altora, in lumea ideilor, sub aspectul cunoasterii, lume pe care n-o paraseste de fapt niciodata chiar daca nu vietuieste intr-un mediu prin definitie de intelectuali. In tot ceea ce vede sau traieste eroul cauta intelesul, esenta in plan intelectual ideile lui se […]

In seria romanelor lui Marin Preda, “Risipitorii” este primul nostru roman intelectual, “Cel mai iubit dintre pamanteni” este ultimul. Demersul conduce de la spiritul bovaric al primului roman la panorama detaliata a societatii si a omului., in cel de-al doilea “Ca structura s-a ajuns la pluralizarea interpretarii prin intensificarea personajelor centrale si prin largirea contextului […]

Absurdul, care pana aici se infiltrase inca putin in destinul eroului, il va coplesi. Absurdul legilor stramb intocmite si chiar si mai stramb aplicate ii aduce o condamnare de trei ani de detentie. Va sta cateva luni la inchisoare, la canal, apoi va fi mutat la minele de la Baia Sprie, la munca silnica Astfel, […]

De aici, din inchisoare, resimtind aceasta tiranie, constiinta eroului se degaja de lume. Pliat asupra propriei vieti, Victor Petrini o intelege acum ca fiind o “aventura” absurda si, judecata din perspectiva celor treizeci si cinci de ani pe care-i are, toata lumea e resimtita ca straina. Ecouri camusiene transpar din opera apropierea dintre Victor Petrini […]