Autorul nu vrea sa realizeze o literatura a cuplurilor, ci, cum noteaza M Iorgulescu, “a destramarii lor, printr-o complicitate a constiintelor”, care risipesc iluzia “realitatii in realitate”, cazand intr-un grotesc tragic. Constituirea perechilor care, in general, esueaza, insinueaza in roman “ideea de geneza, experienta si ratare”, in dorinta fiilor, a tinerei generatii, de a-si construi […]
Articles Tagged: comentariu
Comentariul romanului Istoria ieroglifica scris de Dimitrie Cantemir – a treia parte
Istoria ieroglifica este si un roman istoric, totodata deoarece se ocupa de o anumita perioada din istoria Tarilor Romane, in relatiile lor de dependenta fata de inalta Poarta, vizand aspecte legate de lupta pentru putere. Autorul fiind implicat el insusi in evenimente, ca personaj principal, Istoria ieroglifica poate fi considerata si un roman autobiografic. Pentru […]
Comentariul poeziei lui Vasile Alecsandri Serile la Mircesti – prima parte
Lipsit de profunzimi, Alecsandri are o sensibilitate particulara pentru comunicare si succes, care il face sa considere poezia o forma superioara a sociabilitatii. Opera sa traieste din legaturile cu prezentul. Poetul scrie in mod evident pentru a fi citit si declamat, isi orienteaza discursul catre public, ravnind la recunoasterea generala. Aceasta deschidere catre receptarea imediata […]
Comentariul poeziei lui Vasile Alecsandri Serile la Mircesti -partea a doua
Alecsandri pretuieste clipa de ragaz. Cotidianul, in ceea ce are previzibil si repetabil, este pentru poet o sursa de placeri rafinate: focul din soba si lumina lampilor, cu irizari si clar-obscururi care desteapta imaginatia, aromele ceaiului si jocul alintat al cateilor aduc in poezie acea seductie a otium-ului, pe care autorul trebuie sa-1 fi deprins […]
Comentariul poeziei lui Tudor Arghezi O furnica
Incisivul Arghezi, vesnic nemultumitul Arghezi, cunoscut mai ales pentru poezia sa filozofico-religioasa pentru aceea de critica pentru limbajul sau ce se revendica din estetica uratului, se dovedeste un neintrecut pictor al universului marunt asupra caruia se apleaca cu caldura si intelegere, cu duiosie si umor. Apartin acestei categorii mare parte din poeziile volumelor “Versuri de […]
Comentariul poeziei lui Tudor Arghezi Flori de mucigai – prima parte
Aparut in 1931, volumul “Flori de mucigai”, “opera cea mai indrazneata din cate s-au scris vreodata”, cum o numea criticul francez Luc-Andre, comporta inca din titlu, filiatii cu volumul baudelairian “Florile raului”. Total diferite de poeziile din “Cuvinte potrivite”, versurile surprind prin noutatea si mai ales prin originalitatea formulei poetice. Tiparele versului clasic sunt abandonate, […]
Comentariul poeziei lui Tudor Arghezi Flori de mucigai – a doua parte
Intr-unul din “Psalmi”, poetul se simte parasit de Dumnezeu, ca un “copac pribeag uitat in campie/ Cu fruct amar si cu frunzis/ Tepos si aspru-n indarjire vie.” Aici, divinitatea nu este negata caci nici nu exista. Prezenta poetului este asemanata cu “a unui cronicar al infernaliilor” (N. Balota), cu a “schimnicului in chilia goala”, cu […]
Comentariul poeziei lui Tudor Arghezi Flori de mucigai – a treia parte
Arghezi cauta incepand cu “Agate negre” si “Flori de mucigai”, trivialul, grotescul si absurdul, iar centrul metafizic al poeziei se afla in misterul raului si al suferintei umane. Creatia argheziana reprezinta o reforma cutezatoare in limbajul poetic: “Cuvintele, la el par ca au prins viata si au sarit de la locul lor cu sens cu […]
Comentariul poeziei lui Tudor Arghezi Morgenstimmung- prima parte
In concertul liricii erotice, Tudor Arghezi este o voce inconfiindabila Paralel cu “Agate negre” (1904), Arghezi publica in revistele vremii poeme suave si delicate, de o rara fragezime si puritate: “Sfarsitul toamnei” (Linia dreapta, I, 4, 1 iunie 1904), Doliu (Viata romaneasca, dec., 1911), “Drum in iarna” (Viata sociala, L 11-12). “Poezia de iubire a […]
Comentariul poeziei lui Tudor Arghezi Morgenstimmung – a doua parte
Textul la care ne referim, prin ambiguitatea lui structurala, permite discernerea unor semnificatii profunde, aproape de sfasietoarea drama a cunoasterii, implica, in substanta ei ideatica, aceeasi sete devoratoare de absolut, ca in “Psalmi”, “cunoscuti si recunoscuti ca impersionanta poezie a credintei si tagadei.” (Constantin Parfene) Indiscutabil, cantecul strecurat in sufletul atata timp zavorat, umpland “cladirea […]