Vocatia portretistica a lui G. Calinescu este de netagaduit Lectura romanelor sale scoate in evidenta predilectia autorului pentru portret Este de rapt, un aspect de generalitate intalnit in intreaga opera a lui G. Calinescu pentru ca si “Istoria literaturii romane”, si monografiile lui Eminescu, Creanga sau Grigore Alexandrescu si chiar si poezia sa manifesta aceleasi […]
Articles Tagged: George Calinescu
Eseu despre vocatia portretistica a lui George Calinescu – a doua parte
Portretul fiecarui personaj nu este dezvaluit dintr-o data, ci progresiv, de-a lungul timpului. Daca la inceput nu stim decat cum arata fizionomia, cum este imbracat si, eventual, cateva gesturi sau ticuri, pe masura ce vom inainta in timp vom cunoaste, in mod progresiv, care este starea de spirit a acestui personaj in situatii diferite, ce […]
Eseu despre vocatia portretistica a lui George Calinescu – a treia parte
Cu mare arta, scriitorul urmareste acest proces de metamorfozare la mai multe personaje din romanele sale: “Imbatranirea lui Hagienus era neglijenta si comica. Falcile i se umflau sau dezumflau, dupa gradul de adipozitate, urechile se blegeau, parul se rarea vizibil, cu tendinta de a ramane ca un tiv numai la ceafa, unde era lasat sa […]
Eseu despre vocatia portretistica a lui George Calinescu – a patra parte
Intregirea profilului moral al personajelor se realizeaza, pe parcursul romanelor lui Calinescu, prin dezvaluirea ariei sentimentale, a reactiei sentimentale, a starilor de spirit. Vom constata ca aria sentimentelor in portretul calinescian este restransa categorial. Intalnim mai putin sentimente larg omenesti cum sunt: mila, duiosia, modestia, sinceritatea, prietenia, etc., locul acestora fiind luat treptat de celelalte […]
Eseu despre vocatia portretistica a lui George Calinescu – a cincea parte
Observatia psihologica a romancierului se tace simtita si in diferentierea starilor de spirit care definesc natura unica a personajului. Iata, spre exemplu, cum iritarea defineste portretul mai multor personaje: “Gaittany nu-si permitea izbucniri brutale decat in cea mai stricta intimitate a casei, ca un fel de igiena a nervilor. In afara, nervozitatea se manifesta prin […]
Eseu despre vocatia portretistica a lui George Calinescu – a sasea parte
In opera lui, George Calinescu ne dezvaluie autoportretul personajului, un exemplu de autoportret ar fi cel al lui Pomponescu, dezvaluit intr-o convorbire cu Ioana: “Vezi, deci, draga mea, ca eu sunt obisnuit a fi calauzit in viata de fiinte tutelare… Evident, nupot sa afirm ca nu ma simt in largul meu in arhitectura aspiratia mea […]
Referat despre elementele moderne, originale intalnite in romanul lui George Calinescu – prima parte
Comentatorii operei lui G. Calinescu – mai cu seama cei actuali – afirma ca romanele sale depasesc cu mult “spiritul balzacian”, inregistrand implicatii evoluate, moderne. Tehnica balzaciana adoptata de Calinescu asigura constructiei romanelor sale un caracter armonic. Dar romancierul preia creator aceasta tehnica depasind spiritul ei, asimiland experientele moderne uluitoare si investind opera cu un […]
Comentariul romanului Enigma Otiliei scris de George Calinescu
George Calinescu a gandit problemele romanului in sens clasicizant, intr-o epoca (cea interbelica) in care eforturile de innoire a mijloacelor si a mentalitatii erau foarte puternice. Desi nu respinge, in principiu, romanul modern, creatorul Enigmei Otiliei amendeaza unele idei ale celui mai activ teoretician al acestuia, Camii Petrescu, afirmand ca literatura nu trebuie sa fie […]
Oltul – Octavian Goga
Poezia “Oltul” a fost publicata initial in 1904 in revista “Luceafarul”, pentru ca in 1905 sa apara si in volumul de debut “Poezie”. Pornind de la personificarea Oltului, Octavian Goga realizeaza in atmosfera rascolitoare specifica operei sale o antiteza intre grandoarea istoriei umilinta prezentului. Titu Maiorescu afirma: “Oltul personifica amintirea trecutului, umilinta prezentului si razbunarea […]
Caracterizarea personajului Aurica Tulea din opera Enigma Otiliei scrisa de George Calinescu-a doua parte
Personaj static (imobil), eroina este antrenata in fluxul evenimentelor fara sa-si schimbe psihologia, facand impresia de “papusa mecanica” al carei “arc a fost intors pana la capat” (Nicolae Manolescu). Ca si Aglae, Titi ori Simion Tulea, Aurica actioneaza si reactioneaza, confruntata cu anumite situatii, din instinct, se adapteaza la nivelul purului automatism, neavand o conceptie […]