Articles Tagged: literatura

Pus in situatie de aparare, Tipatescu probeaza o subtila tehnica a artei disimularii, regizand si inscenandu-si rolul, masca, in functie de situatie: cand Trahanache ii aduce vestea existentei scrisorii, el se preface a nu sti nimic, afisandu-si revolta, iar in fata lui Farfuridi si Branzovenescu ia poza de victima a propriei sale sensibilitati pentru partid […]

Drumul pe care-l face cu Maica, nora jupanului Strul, de la Neamt la Piatra, dezvaluie tocmai aceasta trasatura de caracter a carutasului. “Si apoi, giupanesica Maica, unde-a fi vale mare ori deal mare, s-a mai da si pe jos cate oleaca, mai ales ca acum e o frumuseta afara la camp, de turba haita! Da […]

Personaj principal, dinamic, multidimensional, referential; tendinta de a crea o mitologie a eului-narator; prin personaj, povestitorul se proiecteaza pe sine in planul fictiunii. Modalitati de caracterizare: – mijloace directe-, caracterizarea directa si portretul fizic realizate de catre eul-narator, autocaracterizarea; – mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni (experientele copilariei capata proportii mitice), ganduri si simtiri; prin […]

Aventura lui Nica, “un baiet prizarit, rusinos si fricos si de umbra” lui, debuteaza mai curand realistic, cu pataniile de la scoala din Humulesti. Treptat insa, autorul suprapune planului real, planul mitic/simbolic. Valeriu Cris-tea a identificat in prima parte a Amintirilor…, printre altele, “tema mortii/invierii, motivul ingroparii/resuscitarii”. O moarte si o inviere se petrec intr-un […]

Metamorfozarea umbrei in personaj (Eminescu preia din textul Umbra mea), dialogul si pactul cu umbra au ca efect, pregatit si de un bine condus joc al fuziunii experientei de viata cu imaginatia si memoria, scindarea personalitatii, simtita ca o putere (“despartirea individualitatii mele”). Astfel, intoarcerea in timp, transpunerea in fiinta calugarului Dan din vremea lui […]

Personaje romantice, arhetipale – impreuna ilustreaza prototipuri ale perfectiunii adamice; personajele, principale, dinamice, sunt proiectii ale eului narator. Modalitati de caracterizare: – caracterizare directa a naratorului, portretul fizic realizat de catre partenerul de cuplu in structura antinomica, constructia cuplului in antiteza romantica, elemente de autocaracterizare. – caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni, prin […]

Numai astfel putem explica, respectand coerenta structurii de simboluri a naratiunii, de ce, initial, “setea de amor” a Cezarei, “acea nemarginire de simturi contrazicatoare, turburi, desperate”, se confrunta cu atitudinea de rezerva si amanare a lui Ieronim, cu melancolia lui “impersonala”, cu neho-tararea si seninatatea lui “abstracta”. Singura “magia insulei” va rezolva drama protagonistilor, detinand […]

Barbatul se simte un instrainat intr-o ordine existentiala organizata in jurul instinctului – “oarba vointa de a trai” a lui Schopenhauer – manifestat ca mecanica a destramarii si egoismului, dictata de principiul raului: “Mancare si reproducere, reproducere si mancare!…” El nu se vrea sclavul femeii care-i hraneste, prin chiar prezenta reala, instinctele: “Nu! nu ma […]

Personaj principal, dinamic, titular, fantastic, simbolic, eponim. Modalitati de caracterizare: – mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; naratorul se raporteaza de fiecare data ironic la personajul sau; – mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni; prin mediile pe care le strabate personajul; prin nume; prin monologul interior. La sfarsitul drumului initiatic, Danila […]