Personaj principal, dinamic, unidimensional, functional, simbolic-ar-hetipal. Modalitati de caracterizare: – caracterizarea directa: portret facut de alte personaje; elemente de autocaracterizare; — caracterizare indirecta: prin propriile ganduri, simtiri si actiuni; prin intermediul indicatiilor de regie; prin mediul mitico-em-blematic in care traieste personajul; prin dialog si monologul interior; prin nume. Mira, ca personaj, nu are o individualitate […]
Articles Tagged: Lucian Blaga
Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga – comentariu
Ramas nepublicat pana in 1962 la editia de Poezii, Focuri de primavara a fost inclus dupa 1954 in ciclul Ecce tempus si apoi in ciclul postum Cantecul focului. Ciclul Ecce tempus cuprindea treisprezece poezii din perioada de pana in 1954, la care s-au adaugat sapte poezii noi. Cantecul focului include inca treizeci si cinci de […]
Referat despre poezia Oda simplisimei flori scrisa de Lucian Blaga
Manuscrisul volumului Ce aude unicornul a pastrat acest poem publicat prima oara in revista “Orizont” la 1 ianuarie 1964. Acesta este ultimul ciclu de poezii pe care Blaga l-a organizat si “cel mai putin omogen dintre cele definitive” (George Gana, op. cit.). Titlul si adresarea directa incadreaza poezia in categoria poemelor-elogiu, careia Blaga ii largeste […]
Comentariul operei Mesterul Manole scrisa de Lucian Blaga – prima parte
Nimeni n-a folosit atat de inspirat formula teatrului expresionist modern, in literatura noastra, ca Lucian Blaga. Aproape toate piesele sale stau sub semnul expresionismului. Numai Fapta si Daria sunt drame psihanalitice. Acestea exploreaza subconstientul, cum s-a spus, in forma actualizata a miscarii dramatice. Dar chiar si in Fapta tema freudista e tratata tot cu mijloace […]
Comentariul operei Mesterul Manole scrisa de Lucian Blaga – a doua parte
Cuvantul insusi, in replicile personajelor-idei sau ale personajelor-simboluri, oricat de descarnate, ar avea o dubla utilizare: fonica si de iluminare. Toate acestea au facut din Blaga un maestru, unanim recunoscut, in “drama transfigurarii”. Nici drama Mesterul Manole (Sibiu, 1927), considerata cea mai buna piesa a scriitorului, nu face exceptie de la cele spuse pana acum. […]
Personajele din opera Mesterul Manole scrisa de Lucian Blaga – prima parte
In piesa, totul este mai complex si mai amestecat: “Ce incurcatura de graiuri”, exclama, la un moment dat, Mira. Cadrul e acelasi: pe Arges in jos si in plin timp mitic romanesc. Impulsul dramatic e concentrat intr-una din cartirile staretului Bogumil, aparitie demonica, osciland – cum am vazut -intre Dumnezeu si Satanail: “numai jertfa cea […]
Personajele din opera Mesterul Manole scrisa de Lucian Blaga – a doua parte
Conflictul va urmari cu precadere acele zone ale umanului ce pastreaza tiparul primordial, personajele vor fi incarcate cu energie esentiala, daimonica, situatiile vor gravita mai intotdeauna in jurul Limitei…” (Dramaturgia lui Lucian Blaga). Observam ca sensurile sunt mult mai direct exprimate in drama lui Blaga decat in balada; ca intr-un manifest artistic modern. Personajele sunt […]
Poezia Veac scrisa de Lucian Blaga – referat
Numarand mai multe variante, poezia Veac a fost introdusa initial in volumul Lauda somnului (1929) si ulterior in volumul Poezii (1942). Mai importanta este insa incadrarea textului in a doua varsta a poeziei blagiene, aceea a indoielii si tagaduirii, moment postparadisiac, sub zodia instrainarii de Zeu si de armonia inceputurilor, sub semnul rupturii. Lauda somnului […]
Poezia Biografie scrisa de Lucian Blaga – prima parte
Geneza poeziei urca pana la anul 1925, cand Blaga publica o prima varianta in “Gandirea”, sub titlul Biografia mea pentru un prieten. Pana la editia critica de Poezii din 1942, Biografie a suferit cateva modificari si a fost inclusa in volumul Lauda somnului (1929). E prima poezie a volumului si a ramas un text definitoriu […]
Poezia Biografie scrisa de Lucian Blaga – a doua parte
Dar Biografie lamureste o idee pe care alte poeme o ambiguizeaza. Trimiterea la tacerea dintai, la mutenia primei varste, e aparent o negare a fortei cuvantului: “Cu cuvinte stinse in gura / am cantat si mai cant marea trecere, / somnul lumii, ingerii de ceara”. Purtator de cantec, poetul se inscrie lumii-cantare, ramanand solidar cu […]