In acest “rai pamantesc” isi duce existenta inteleptul anahoret si-l invita pe Ieronim sa-l stapaneasca dupa moartea sa. Tot aici, batranul sihastru isi da obstescul sfarsit cand presimte ca i-a sosit ceasul de pe urma se asaza in albia unui rau si expiaza pentr-o moarte lenta si usoara fara durere, reintegrandu-se, astfel, prin evanescenta in […]
Articles Tagged: Mihai Eminescu
Comentariul operei Sarmanul Dionis scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Proza eminesciana nu este inferioara poeziei, asa cum se crede, de obicei. Geniul eminescian s-a manifestat si in proza cu aceeasi putere. Daca in poezie, filozofia lui Eminescu se dovedeste destul deeteroclita, prezentand elemente foarte eterogene, imprumutate din sisteme dintre cele mai diferite, in proza se poate spune ca geniul eminescian a construit mult mai […]
Comentariul operei Sarmanul Dionis scrisa de Mihai Eminescu – a doua parte
Criticii ratiunii pure, spatiul si timpul nu sunt categorii empirice, ci intuitive. De la idealismul obiectiv si transcedental al lui Kant, Eminescu ajunge la relativismul subiectiv si voluntarist al lui Schopenhauer. Kant este trecut, de Eminescu, prin filtrul lui Schopenhauer. Asa cum a observat, cu acuitate, G. Calinescu, care ne-a dat cea mai buna interpretare […]
Comentariul operei Cezara scrisa de Mihai Eminescu – prima parte
Trebuie spulberata prejudecata dupa care proza lui Eminescu ar fi inferioara poeziei sale. In realitate, Eminescu este un scriitor la fel de mare in proza, ca si in poezie. Acelasi geniu, aceeasi seva creatoare se poate observa in toate compartimentele operei sale. Daca privim proza eminesciana in context universal, putem constata ca Eminescu este unul […]
Comentariul operei literare Luceafarul de Mihai Eminescu
Capodopera poeziei romanesti este inspirata din surse de natura culturala (miturile grecesti, crestine), autobiografica (propria viata ridicata la rangul de simbol), precum si de natura filosofica. Pentru a releva conditia geniului nefericit, insingurat, Mihai Eminescu asimileaza si transforma in simboluri lirice antinomiile din filosofia schopenhaueriana referitoare la omul superior si la cel comun. Geniul este […]
Principalele motive ale poemului Luceafarul de Mihai Eminescu
Iubirea dintre o fiinta pamanteana si una eterna are, in poem, doua izvoare folclorice: basmul cules de calatorul german R. Kunisch, din Muntenia si mitul Zburatorului. a) Daca am privi “Luceafarul” doar ca pe un poem epic, cel dintai “personaj” al sau este “O prea frumoasa fata” de imparat, traitoare in timpul mitic al basmelor […]
Referat despre sentinta finala din discursul Demiurgului partea a III-a a poemului filosofic Luceafarul de Mihai Eminescu
Sentinta finala din discursul Demiurgului este “Dar moartea nu se poate …”.Aceste cuvinte sunt rostite dupa ce Creatorul ii oferise lui Hyperipn alte moduri existentiale (toate avand virtuti creatoare): cantul lui Orfeu, gloria intemeietorului de tara si cucerirea infinitului. Imposibilitatea de a-i darui moartea trebuie explicata prin conceptia indiana a legaturii dintre creat si creator: […]
Caracterul national al poeziei eminesciene
De o suta de ani ne este dor de Eminescu si, oricat ar vremui peste noi o istorie vitrega, Poetul Etern este si va ramane al nostru, al romanilor; in fiecare dintre poeziile sale se rasfrange modul de a gandi al acestui neam, asa cum cerul instelat se oglindeste intr-un bob de roua: sentimentul timpului, […]
Tema poemului Luceafarul de Mihai Eminescu
a) Poemul filosofic “Luceafarul” (1883) este incrustat in destinul spiritual al poporului roman, asa cum epopeile homerice sunt incrustate in destinul grecilor. Motivatia acestui loc privilegiat trebuie cautata in faptul ca, in “LuceafaruF sunt reunite marile idei existentiale ale unui intreg neam: dorul de eternitate, vremelnicia umana, soarta omului superior, iubirea ca eveniment cosmic, peisajul […]
Comentariul poeziei Mai am un singur dor scrisa de Mihai Eminescu- a patra parte
Stapanit de acea pregnanta nevoie a desavarsirii in arta cuvantului, dupa o neintrerupta migala de ani in sir privind natura aplicatiilor si vastitatea lor cat si dupa o continua intervertire a stihurilor ceruta de acel proces interior al marii poezii, ca si nevoia de armonie muzicala asociind gandul metafizic cu sentimentul naturii, Eminescu ajunge prin […]