“Proza Hortensiei Papadat-Bengescu propune contemplatiei o lume de deasupra societatii romanesti, o lume retransa de descendenti din tata in fiu de mari mosieri, printi ai mitului si chiar printi de sange, mai mult o societate decat o lume si poate mai mult un clan (dar clan nobil, daca se poate spune asa) decat o societate. […]