Timpul

Aduce viata, aduce moarte, fericire si tristete. Se opreste dupa bunul plac, alearga dupa propria voie, inchide si deschide priviri si inimi. E cand arogant, cand iubitor, cand iarta, cand uita, uneori zambeste, alteori se inchide el insusi in ura pentru oameni.

Timp perioada pe care “privirile tale albastre ” o asteapta, sa iti zareasca cel dintai zambet. Acea vreme in care, ochii mei se odihnesc, asteptandu – ti umbra. E gandul ca uneori mi – e teama sa nu te mai cunosc, emotia ca poate o sa uit frumusetea zambetelor tale, absurdul ucigas al vietii, amagitorul prieten al uitarii.

Am invatat sa privesc trecerea timpului prin miscarile corpului tau. Stiam sa il opresc, in fiecare sarut, dupa fiecare cuvant, la fiecare amagire, minciuna pe care eu mi – o recunosteam, mie.

Nicicand un bun sfatuitor. Timpul ineaca in amagire, evitand adevarul, ocolind exemple ale experientei, din egoista dorinta de a te afunda in minciuni. Ale tale, ale celor din jur, totuna – i pentru el. E timp, nimic nu il afecteaza, nici sudalmele si lacrimile noastre.

Numar zile, saptamani de cand te – am vazut ultima data. Si da, mi – e rusine de mine, rusine de cei ce imi sunt alaturi. Tind sa ma rusinez de timp, pentru ca imi arunca perfid fiecare clipa in fata, zambind in ironia sa. Se bucura, caci amandoi ne trecem, el vesnic, eu vremelnic, ne trecem

Veleitati de scriitor ? Nicidecum. Ii multumesc timpului pentru fiecare cuvant scris, dar nu pentru fiecare stare. Stiu ca pentru fiecare zambet am strans amintirile copilariei, stiu ca pentru fiecare amintire, am luptat, sa nu o uit, sa nu o pierd, stiu ca mi – a furat multe, amintiri si zambete, aducandu – mi nehotararea minciunilor, inca fura, va mai fura – e timp

Timpul e zambetul tau oprit in amintire, pretuirea fapturii tale in ganduri si grija pentru fericirea fiecarei zile. Cu alte cuvinte, timpul esti tu acum, reciteste aceasta pagina.

-By FW Editor-