Tipologia taraneasca a Iui Marin Preda se deosebeste profund de lumea rurala a altor scriitori (I. Slavici, L. Rebreanu, M. Sadoveanu).
a) Mai intai, prin figura simbolica, mare cat veacurile a lui Ilie Moromete. Taran reflexiv (pentru eare pamantul constituie o conditie a libertatii interioare), inteligent, ironic, tacut si guraliv, avand capacitatea de a recrea viata ca spectacol superior, Ilie Moromete nu seamana cu nici un alt taran.
Impresionante sunt, mai ales, dimensiunile mitice ale personajului, Moromete reeditand, in lumea contemporana, mitul Strainului: “Moromete este strainul lumii satului nostru” (M. Bucur).
b) Ceilalti tarani, cu toata incadrarea lor in tipologii separate (Tugurlan – un revoltat, Polina – o Vidra a satului, Catrina – o “buimaca” traind intre vis si viata etc.) se aseamana totusi intre ei: sunt inteligenti, ironici, inclinati sa priveasca partea frumoasa a vietii si chiar sa se amuze, indiferent de imprejurari; chiar si in volumul al II-lea, multi dintre ei isi pastreaza verticalitatea, ramanand fiecare “un om care nu s-ar fi lasat cu nici un chip, chiar cu pretul vietii, sa-i puna cineva piciorul in sale si sa-i rupa spinarea”.
Ai vreo nelămurire?