In literatura romana, Camil Petrescu este sustinatorul romanului modern atat prin eseurile care teoretizeaza genul cat si prin adevarate capodopere romanesti.
Prin cele doua romane ale sale-“Ultima noapte, intaia nopate de razboi”(1930) si “Patul lui Procust”(1933)-ca si prin estetica privitoare la aceasta specie, Camil Petrescu a innoit romanul romanesc interbelic prin sincronizarea cu literatura universala.
Modelul sau artistic-M.Proust-“In cautarea timpului pierdut” este punct de plecare pentru eseul “Noua structura si opera lui Marcel Proust”. In aceasta conferinta, Camil Petrescu teoretizeaza romanul modern, de tip proustian si respinge romanul de tip traditional.
El reproseaza romanului traditional traditional omniscienta, ubicuitatea, cronologia, obiectivitatea. Pentru a evita confuzia dintre realitate si “propunerea realitatii” el alege ca solutie autenticitatea:”Sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ce inregistreza simturile mele, ceea ce gandesc euAceasta-i singura realitate pe care o pot povestiDar aceasta-i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic”. In acelasi timp cere romanului modern subiectivitate, relatare la persoana I, stilul anticalofil, analiza psihologica.
Aceste aspecte se regasesc in romanele sale in care predomina analiza psihologica, iar ca tema abordeaza tema moderna a intelectului introvertit care nu accepta compromisuri.
“Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” este un roman modern de tip subiectiv, deoarece are drept caracteristici: unicitatea perspectivei narative, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul, dar si autenticitatea definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii, cu experienta nepervertita, cu trairea febrila.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului principal, Stefan Gheorghidiu. Naratorul omniscient, obiectiv si naratiunea la persoana I, cu focalizarea exclusiv interna(viziunea “impreuna cu”).
Ai vreo nelămurire?