Tudor Arghezi aduce inovatii in domeniul lexicului, el fiind primul poet din literatura romana care foloseste cuvinte dure, drastice uneori triviale, adica el reabiliteaza estetica uratului. Caracterele principale ale esteticii uratului sunt diformul, dizgratiosul, lipsa de unitate si caricatura. Romantismul a reabilitat uratul cu ajutorul lui Victor Hugo – Notre Dafne de Paris -, Baudelaire – Un Hoit -, Tudor Arghezi – Testathent. El nu aduce inovatii numai in lexic, ci si in sintaxa, topica si prozodie.
Teme ale creatiei lirice:
I. Poezia filozofica
1. Poezia autodefinirii:
– Ideea ca omenirea este dominata de manifestari contradictorii.
– Omul este format din materie si spirit.
– Omul este totusi o fire angelica, pura, o creatie divina.
2. Arta poetica
– Cuvantul este omnipotent, atotputernic, esenta universului.
– Omagiul adus operei literare, cartii, creatiei spirituale (Ex Libris).
– Elogiul adus poeziei, stihurilor (Dor dur).
– Estetica uratului este maniera literara ce consta in revalorificarea cuvintelor, dandu-le noi sensuri, in ideea ca acestea sunt atotputernice, pot schimba esenta universului. Semnificativ pentru estetica uratului este volumul Flori de mucigai, insa definita in poezia Testament.
3. Viziunea asupra mortii
– Spaima de moarte.
– Moartea este un joc, pe care fiecare om trebuie sa-l joace si cu care trebuie sa se invete.
II. Lirica existentiala este ilustrata de Psalmi. Definit ca poet aflat intre credinta si tagada, Tudor Arghezi a creat, intre anii 1927-l967, 16 psalmi. Acest fapt demonstreaza preocuparea permanenta a lui Arghezi pentru problematica filozofica a relatiei omului cu Dumnezeu, fiind definita ca lirica existentiala, ca “o poezie monumentala si grea a zborului sufletesc catre lumina” (G. Calinescu).
III. Poezia iubirii
– Iubirea este un sentiment protector.
– Iubirea are puterea de a schimba sensul existentei indragostitilor.
– Iubita-sotie este stapana universului casnic, iubirea este implinita in cadrul naturii.
IV Poezia sociala
– Ilustreaza scabrosul, putreziciunea vietii omenesti {Ion, Ion).
– Lumea mahalalei citadine, a pungasilor, a ucigasilor, a puscariasilor (Cina).
– Arghezi” ramane solidar cu cei care muncesc cinstit si este dispretuitor fata de cei plini de bube, cum ii numeste pe boieri {Lipsesc morminte).
– Volumul Cantare omului, din 1956, este o adevarata sociogonie, ilustrand in imagini poetice evolutia omului.
V Poezia jocului exprima fascinatia pe care o are Tudor Arghezi pentru universul inconjurator, alcatuit din lumea gazelor, a florilor, a animalelor. Har, Hora in gradina etc.
VI. Poezia peisajului. Natura este in poezia argheziana fie spital de intristare si cainta, fie extazianta, exuberanta, fie sub forma descrierii naturii dezlantuite.
VII. Poezia inscriptiilor este alcatuita de poeziile ce contin reflectiile poetului asupra datoriilor oamenilor fata de semenii lor, fata de familie, tara, cuprinzand un univers intreg, de la gaze la oameni, de la urat la sublim.
Tudor Arghezi aduce in literatura romana o opera ce se distinge printr-o noutate izbitoare atat in teme, cat si in limbajul poetic, savarsind o revolutie in poezia romaneasca. Eugen Lovinescu afirma: “Valoarea operei lui Tudor Arghezi consta in ineditul expresiei, in capacitatea lui de a transforma bubele, mucegaiul si noroiul in materie poetica.”
Epoca interbelica este cea mai stralucita a poeziei noastre. Eminescu a fost in epoca sa un fenomen de exceptie singular, dar acum Arghezi, Blaga (intre traditionalism si modernism), Bacovia (simbolism), Pillat si Voiculescu (traditionalism), Barbu (modernism) sunt mai multe valori inalte.
Se sincronizeaza cu marea literatura europeana, producandu-se si o transformare ireversibila in limbaj poetic. Arghezi si Blaga sunt revendicati deopotriva si de modernisti, si de traditionalisti.
Arghezi este placa turnata a poeziei noastre, poezia sa cuprinzand si revolta sociala, erotica, religioasa a jocului, a boabei si a faramei, si estetica uratului. Lovinescu il considera modernist, Calinescu il situeaza in capitolul Modernistii. Fenomenul arghezian. El domina trei sferturi de veac, reprezentand, dupa Eminescu, cea mai mare innoire a lirismului nostru.
“El inventeaza pe o arie lingvistica dintre cele mai intinse – pe lexic, sintaxa, topica, zdrobind conventia literara, spargand toate tiparele. Odata cu Arghezi incepe o noua estetica – Lovinescu.”
Ai vreo nelămurire?