Bapak_kau Mini Shell

 PMA_token |s:32:"f127884dd0e407cbcb414160ccf31dd2";PMA_Theme_Manager|O:17:"PMA_Theme_Manager":7:{s:31:"PMA_Theme_Manager_themes_path";s:8:"./themes";s:6:"themes";a:2:{s:8:"original";O:9:"PMA_Theme":8:{s:7:"version";s:3:"2.9";s:4:"name";s:8:"Original";s:2:"id";s:8:"original";s:4:"path";s:17:"./themes/original";s:8:"img_path";s:22:"./themes/original/img/";s:10:"mtime_info";i:1417611499;s:13:"filesize_info";i:206;s:20:"PMA_Theme_cssFiles";a:9:{i:0;s:6:"common";i:1;s:11:"enum_editor";i:2;s:3:"gis";i:3;s:10:"navigation";i:4;s:3:"pmd";i:5;s:3:"rte";i:6;s:10:"codemirror";i:7;s:6:"jqplot";i:8;s:14:"resizable-menu";}}s:8:"pmahomme";O:9:"PMA_Theme":8:{s:7:"version";s:3:"1.1";s:4:"name";s:8:"pmahomme";s:2:"id";s:8:"pmahomme";s:4:"path";s:17:"./themes/pmahomme";s:8:"img_path";s:22:"./themes/pmahomme/img/";s:10:"mtime_info";i:1417611499;s:13:"filesize_info";i:377;s:20:"PMA_Theme_cssFiles";a:9:{i:0;s:6:"common";i:1;s:11:"enum_editor";i:2;s:3:"gis";i:3;s:10:"navigation";i:4;s:3:"pmd";i:5;s:3:"rte";i:6;s:10:"codemirror";i:7;s:6:"jqplot";i:8;s:14:"resizable-menu";}}}s:11:"cookie_name";s:9:"pma_theme";s:10:"per_server";b:0;s:12:"active_theme";s:8:"pmahomme";s:5:"theme";O:9:"PMA_Theme":8:{s:7:"version";s:3:"1.1";s:4:"name";s:8:"pmahomme";s:2:"id";s:8:"pmahomme";s:4:"path";s:17:"./themes/pmahomme";s:8:"img_path";s:22:"./themes/pmahomme/img/";s:10:"mtime_info";i:1417611499;s:13:"filesize_info";i:377;s:20:"PMA_Theme_cssFiles";a:9:{i:0;s:6:"common";i:1;s:11:"enum_editor";i:2;s:3:"gis";i:3;s:10:"navigation";i:4;s:3:"pmd";i:5;s:3:"rte";i:6;s:10:"codemirror";i:7;s:6:"jqplot";i:8;s:14:"resizable-menu";}}s:13:"theme_default";s:8:"pmahomme";}PMA_Theme|r:44;SWEKEY|a:1:{s:7:"ENABLED";b:0;}auth_type|s:3:"env";cache|a:2:{s:8:"server_1";a:23:{s:21:"PMA_MYSQL_INT_VERSION";i:50535;s:23:"PMA_MYSQL_MAJOR_VERSION";i:5;s:21:"PMA_MYSQL_STR_VERSION";s:14:"5.5.35-MariaDB";s:25:"PMA_MYSQL_VERSION_COMMENT";s:14:"MariaDB Server";s:11:"PMA_DRIZZLE";b:0;s:14:"mysql_charsets";a:39:{i:0;s:8:"armscii8";i:1;s:5:"ascii";i:2;s:4:"big5";i:3;s:6:"binary";i:4;s:6:"cp1250";i:5;s:6:"cp1251";i:6;s:6:"cp1256";i:7;s:6:"cp1257";i:8;s:5:"cp850";i:9;s:5:"cp852";i:10;s:5:"cp866";i:11;s:5:"cp932";i:12;s:4:"dec8";i:13;s:7:"eucjpms";i:14;s:5:"euckr";i:15;s:6:"gb2312";i:16;s:3:"gbk";i:17;s:7:"geostd8";i:18;s:5:"greek";i:19;s:6:"hebrew";i:20;s:3:"hp8";i:21;s:7:"keybcs2";i:22;s:5:"koi8r";i:23;s:5:"koi8u";i:24;s:6:"latin1";i:25;s:6:"latin2";i:26;s:6:"latin5";i:27;s:6:"latin7";i:28;s:5:"macce";i:29;s:8:"macroman";i:30;s:4:"sjis";i:31;s:4:"swe7";i:32;s:6:"tis620";i:33;s:4:"ucs2";i:34;s:4:"ujis";i:35;s:5:"utf16";i:36;s:5:"utf32";i:37;s:4:"utf8";i:38;s:7:"utf8mb4";}s:27:"mysql_charsets_descriptions";a:39:{s:4:"big5";s:24:"Big5 Traditional Chinese";s:4:"dec8";s:17:"DEC West European";s:5:"cp850";s:17:"DOS West European";s:3:"hp8";s:16:"HP West European";s:5:"koi8r";s:21:"KOI8-R Relcom Russian";s:6:"latin1";s:20:"cp1252 West European";s:6:"latin2";s:27:"ISO 8859-2 Central European";s:4:"swe7";s:12:"7bit Swedish";s:5:"ascii";s:8:"US ASCII";s:4:"ujis";s:15:"EUC-JP Japanese";s:4:"sjis";s:18:"Shift-JIS Japanese";s:6:"hebrew";s:17:"ISO 8859-8 Hebrew";s:6:"tis620";s:11:"TIS620 Thai";s:5:"euckr";s:13:"EUC-KR Korean";s:5:"koi8u";s:16:"KOI8-U Ukrainian";s:6:"gb2312";s:25:"GB2312 Simplified Chinese";s:5:"greek";s:16:"ISO 8859-7 Greek";s:6:"cp1250";s:24:"Windows Central European";s:3:"gbk";s:22:"GBK Simplified Chinese";s:6:"latin5";s:18:"ISO 8859-9 Turkish";s:8:"armscii8";s:18:"ARMSCII-8 Armenian";s:4:"utf8";s:13:"UTF-8 Unicode";s:4:"ucs2";s:13:"UCS-2 Unicode";s:5:"cp866";s:11:"DOS Russian";s:7:"keybcs2";s:26:"DOS Kamenicky Czech-Slovak";s:5:"macce";s:20:"Mac Central European";s:8:"macroman";s:17:"Mac West European";s:5:"cp852";s:20:"DOS Central European";s:6:"latin7";s:18:"ISO 8859-13 Baltic";s:7:"utf8mb4";s:13:"UTF-8 Unicode";s:6:"cp1251";s:16:"Windows Cyrillic";s:5:"utf16";s:14:"UTF-16 Unicode";s:6:"cp1256";s:14:"Windows Arabic";s:6:"cp1257";s:14:"Windows Baltic";s:5:"utf32";s:14:"UTF-32 Unicode";s:6:"binary";s:21:"Binary pseudo charset";s:7:"geostd8";s:16:"GEOSTD8 Georgian";s:5:"cp932";s:25:"SJIS for Windows Japanese";s:7:"eucjpms";s:25:"UJIS for Windows Japanese";}s:24:"mysql_charsets_available";a:39:{s:4:"big5";b:1;s:4:"dec8";b:1;s:5:"cp850";b:1;s:3:"hp8";b:1;s:5:"koi8r";b:1;s:6:"latin1";b:1;s:6:"latin2";b:1;s:4:"swe7";b:1;s:5:"ascii";b:1;s:4:"ujis";b:1;s:4:"sjis";b:1;s:6:"hebrew";b:1;s:6:"tis620";b:1;s:5:"euckr";b:1;s:5:"koi8u";b:1;s:6:"gb2312";b:1;s:5:"greek";b:1;s:6:"cp1250";b:1;s:3:"gbk";b:1;s:6:"latin5";b:1;s:8:"armscii8";b:1;s:4:"utf8";b:1;s:4:"ucs2";b:1;s:5:"cp866";b:1;s:7:"keybcs2";b:1;s:5:"macce";b:1;s:8:"macroman";b:1;s:5:"cp852";b:1;s:6:"latin7";b:1;s:7:"utf8mb4";b:1;s:6:"cp1251";b:1;s:5:"utf16";b:1;s:6:"cp1256";b:1;s:6:"cp1257";b:1;s:5:"utf32";b:1;s:6:"binary";b:1;s:7:"geostd8";b:1;s:5:"cp932";b:1;s:7:"eucjpms";b:1;}s:16:"mysql_collations";a:39:{s:8:"armscii8";a:2:{i:0;s:12:"armscii8_bin";i:1;s:19:"armscii8_general_ci";}s:5:"ascii";a:2:{i:0;s:9:"ascii_bin";i:1;s:16:"ascii_general_ci";}s:4:"big5";a:2:{i:0;s:8:"big5_bin";i:1;s:15:"big5_chinese_ci";}s:6:"binary";a:1:{i:0;s:6:"binary";}s:6:"cp1250";a:5:{i:0;s:10:"cp1250_bin";i:1;s:18:"cp1250_croatian_ci";i:2;s:15:"cp1250_czech_cs";i:3;s:17:"cp1250_general_ci";i:4;s:16:"cp1250_polish_ci";}s:6:"cp1251";a:5:{i:0;s:10:"cp1251_bin";i:1;s:19:"cp1251_bulgarian_ci";i:2;s:17:"cp1251_general_ci";i:3;s:17:"cp1251_general_cs";i:4;s:19:"cp1251_ukrainian_ci";}s:6:"cp1256";a:2:{i:0;s:10:"cp1256_bin";i:1;s:17:"cp1256_general_ci";}s:6:"cp1257";a:3:{i:0;s:10:"cp1257_bin";i:1;s:17:"cp1257_general_ci";i:2;s:20:"cp1257_lithuanian_ci";}s:5:"cp850";a:2:{i:0;s:9:"cp850_bin";i:1;s:16:"cp850_general_ci";}s:5:"cp852";a:2:{i:0;s:9:"cp852_bin";i:1;s:16:"cp852_general_ci";}s:5:"cp866";a:2:{i:0;s:9:"cp866_bin";i:1;s:16:"cp866_general_ci";}s:5:"cp932";a:2:{i:0;s:9:"cp932_bin";i:1;s:17:"cp932_japanese_ci";}s:4:"dec8";a:2:{i:0;s:8:"dec8_bin";i:1;s:15:"dec8_swedish_ci";}s:7:"eucjpms";a:2:{i:0;s:11:"eucjpms_bin";i:1;s:19:"eucjpms_japanese_ci";}s:5:"euckr";a:2:{i:0;s:9:"euckr_bin";i:1;s:15:"euckr_korean_ci";}s:6:"gb2312";a:2:{i:0;s:10:"gb2312_bin";i:1;s:17:"gb2312_chinese_ci";}s:3:"gbk";a:2:{i:0;s:7:"gbk_bin";i:1;s:14:"gbk_chinese_ci";}s:7:"geostd8";a:2:{i:0;s:11:"geostd8_bin";i:1;s:18:"geostd8_general_ci";}s:5:"greek";a:2:{i:0;s:9:"greek_bin";i:1;s:16:"greek_general_ci";}s:6:"hebrew";a:2:{i:0;s:10:"hebrew_bin";i:1;s:17:"hebrew_general_ci";}s:3:"hp8";a:2:{i:0;s:7:"hp8_bin";i:1;s:14:"hp8_english_ci";}s:7:"keybcs2";a:2:{i:0;s:11:"keybcs2_bin";i:1;s:18:"keybcs2_general_ci";}s:5:"koi8r";a:2:{i:0;s:9:"koi8r_bin";i:1;s:16:"koi8r_general_ci";}s:5:"koi8u";a:2:{i:0;s:9:"koi8u_bin";i:1;s:16:"koi8u_general_ci";}s:6:"latin1";a:8:{i:0;s:10:"latin1_bin";i:1;s:16:"latin1_danish_ci";i:2;s:17:"latin1_general_ci";i:3;s:17:"latin1_general_cs";i:4;s:17:"latin1_german1_ci";i:5;s:17:"latin1_german2_ci";i:6;s:17:"latin1_spanish_ci";i:7;s:17:"latin1_swedish_ci";}s:6:"latin2";a:5:{i:0;s:10:"latin2_bin";i:1;s:18:"latin2_croatian_ci";i:2;s:15:"latin2_czech_cs";i:3;s:17:"latin2_general_ci";i:4;s:19:"latin2_hungarian_ci";}s:6:"latin5";a:2:{i:0;s:10:"latin5_bin";i:1;s:17:"latin5_turkish_ci";}s:6:"latin7";a:4:{i:0;s:10:"latin7_bin";i:1;s:18:"latin7_estonian_cs";i:2;s:17:"latin7_general_ci";i:3;s:17:"latin7_general_cs";}s:5:"macce";a:2:{i:0;s:9:"macce_bin";i:1;s:16:"macce_general_ci";}s:8:"macroman";a:2:{i:0;s:12:"macroman_bin";i:1;s:19:"macroman_general_ci";}s:4:"sjis";a:2:{i:0;s:8:"sjis_bin";i:1;s:16:"sjis_japanese_ci";}s:4:"swe7";a:2:{i:0;s:8:"swe7_bin";i:1;s:15:"swe7_swedish_ci";}s:6:"tis620";a:2:{i:0;s:10:"tis620_bin";i:1;s:14:"tis620_thai_ci";}s:4:"ucs2";a:24:{i:0;s:8:"ucs2_bin";i:1;s:16:"ucs2_croatian_ci";i:2;s:13:"ucs2_czech_ci";i:3;s:14:"ucs2_danish_ci";i:4;s:17:"ucs2_esperanto_ci";i:5;s:16:"ucs2_estonian_ci";i:6;s:15:"ucs2_general_ci";i:7;s:24:"ucs2_general_mysql500_ci";i:8;s:17:"ucs2_hungarian_ci";i:9;s:17:"ucs2_icelandic_ci";i:10;s:15:"ucs2_latvian_ci";i:11;s:18:"ucs2_lithuanian_ci";i:12;s:15:"ucs2_persian_ci";i:13;s:14:"ucs2_polish_ci";i:14;s:13:"ucs2_roman_ci";i:15;s:16:"ucs2_romanian_ci";i:16;s:15:"ucs2_sinhala_ci";i:17;s:14:"ucs2_slovak_ci";i:18;s:17:"ucs2_slovenian_ci";i:19;s:16:"ucs2_spanish2_ci";i:20;s:15:"ucs2_spanish_ci";i:21;s:15:"ucs2_swedish_ci";i:22;s:15:"ucs2_turkish_ci";i:23;s:15:"ucs2_unicode_ci";}s:4:"ujis";a:2:{i:0;s:8:"ujis_bin";i:1;s:16:"ujis_japanese_ci";}s:5:"utf16";a:23:{i:0;s:9:"utf16_bin";i:1;s:17:"utf16_croatian_ci";i:2;s:14:"utf16_czech_ci";i:3;s:15:"utf16_danish_ci";i:4;s:18:"utf16_esperanto_ci";i:5;s:17:"utf16_estonian_ci";i:6;s:16:"utf16_general_ci";i:7;s:18:"utf16_hungarian_ci";i:8;s:18:"utf16_icelandic_ci";i:9;s:16:"utf16_latvian_ci";i:10;s:19:"utf16_lithuanian_ci";i:11;s:16:"utf16_persian_ci";i:12;s:15:"utf16_polish_ci";i:13;s:14:"utf16_roman_ci";i:14;s:17:"utf16_romanian_ci";i:15;s:16:"utf16_sinhala_ci";i:16;s:15:"utf16_slovak_ci";i:17;s:18:"utf16_slovenian_ci";i:18;s:17:"utf16_spanish2_ci";i:19;s:16:"utf16_spanish_ci";i:20;s:16:"utf16_swedish_ci";i:21;s:16:"utf16_turkish_ci";i:22;s:16:"utf16_unicode_ci";}s:5:"utf32";a:23:{i:0;s:9:"utf32_bin";i:1;s:17:"utf32_croatian_ci";i:2;s:14:"utf32_czech_ci";i:3;s:15:"utf32_danish_ci";i:4;s:18:"utf32_esperanto_ci";i:5;s:17:"utf32_estonian_ci";i:6;s:16:"utf32_general_ci";i:7;s:18:"utf32_hungarian_ci";i:8;s:18:"utf32_icelandic_ci";i:9;s:16:"utf32_latvian_ci";i:10;s:19:"utf32_lithuanian_ci";i:11;s:16:"utf32_persian_ci";i:12;s:15:"utf32_polish_ci";i:13;s:14:"utf32_roman_ci";i:14;s:17:"utf32_romanian_ci";i:15;s:16:"utf32_sinhala_ci";i:16;s:15:"utf32_slovak_ci";i:17;s:18:"utf32_slovenian_ci";i:18;s:17:"utf32_spanish2_ci";i:19;s:16:"utf32_spanish_ci";i:20;s:16:"utf32_swedish_ci";i:21;s:16:"utf32_turkish_ci";i:22;s:16:"utf32_unicode_ci";}s:4:"utf8";a:24:{i:0;s:8:"utf8_bin";i:1;s:16:"utf8_croatian_ci";i:2;s:13:"utf8_czech_ci";i:3;s:14:"utf8_danish_ci";i:4;s:17:"utf8_esperanto_ci";i:5;s:16:"utf8_estonian_ci";i:6;s:15:"utf8_general_ci";i:7;s:24:"utf8_general_mysql500_ci";i:8;s:17:"utf8_hungarian_ci";i:9;s:17:"utf8_icelandic_ci";i:10;s:15:"utf8_latvian_ci";i:11;s:18:"utf8_lithuanian_ci";i:12;s:15:"utf8_persian_ci";i:13;s:14:"utf8_polish_ci";i:14;s:13:"utf8_roman_ci";i:15;s:16:"utf8_romanian_ci";i:16;s:15:"utf8_sinhala_ci";i:17;s:14:"utf8_slovak_ci";i:18;s:17:"utf8_slovenian_ci";i:19;s:16:"utf8_spanish2_ci";i:20;s:15:"utf8_spanish_ci";i:21;s:15:"utf8_swedish_ci";i:22;s:15:"utf8_turkish_ci";i:23;s:15:"utf8_unicode_ci";}s:7:"utf8mb4";a:23:{i:0;s:11:"utf8mb4_bin";i:1;s:19:"utf8mb4_croatian_ci";i:2;s:16:"utf8mb4_czech_ci";i:3;s:17:"utf8mb4_danish_ci";i:4;s:20:"utf8mb4_esperanto_ci";i:5;s:19:"utf8mb4_estonian_ci";i:6;s:18:"utf8mb4_general_ci";i:7;s:20:"utf8mb4_hungarian_ci";i:8;s:20:"utf8mb4_icelandic_ci";i:9;s:18:"utf8mb4_latvian_ci";i:10;s:21:"utf8mb4_lithuanian_ci";i:11;s:18:"utf8mb4_persian_ci";i:12;s:17:"utf8mb4_polish_ci";i:13;s:16:"utf8mb4_roman_ci";i:14;s:19:"utf8mb4_romanian_ci";i:15;s:18:"utf8mb4_sinhala_ci";i:16;s:17:"utf8mb4_slovak_ci";i:17;s:20:"utf8mb4_slovenian_ci";i:18;s:19:"utf8mb4_spanish2_ci";i:19;s:18:"utf8mb4_spanish_ci";i:20;s:18:"utf8mb4_swedish_ci";i:21;s:18:"utf8mb4_turkish_ci";i:22;s:18:"utf8mb4_unicode_ci";}}s:24:"mysql_default_collations";a:39:{s:4:"big5";s:15:"big5_chinese_ci";s:4:"dec8";s:15:"dec8_swedish_ci";s:5:"cp850";s:16:"cp850_general_ci";s:3:"hp8";s:14:"hp8_english_ci";s:5:"koi8r";s:16:"koi8r_general_ci";s:6:"latin1";s:17:"latin1_swedish_ci";s:6:"latin2";s:17:"latin2_general_ci";s:4:"swe7";s:15:"swe7_swedish_ci";s:5:"ascii";s:16:"ascii_general_ci";s:4:"ujis";s:16:"ujis_japanese_ci";s:4:"sjis";s:16:"sjis_japanese_ci";s:6:"hebrew";s:17:"hebrew_general_ci";s:6:"tis620";s:14:"tis620_thai_ci";s:5:"euckr";s:15:"euckr_korean_ci";s:5:"koi8u";s:16:"koi8u_general_ci";s:6:"gb2312";s:17:"gb2312_chinese_ci";s:5:"greek";s:16:"greek_general_ci";s:6:"cp1250";s:17:"cp1250_general_ci";s:3:"gbk";s:14:"gbk_chinese_ci";s:6:"latin5";s:17:"latin5_turkish_ci";s:8:"armscii8";s:19:"armscii8_general_ci";s:4:"utf8";s:15:"utf8_general_ci";s:4:"ucs2";s:15:"ucs2_general_ci";s:5:"cp866";s:16:"cp866_general_ci";s:7:"keybcs2";s:18:"keybcs2_general_ci";s:5:"macce";s:16:"macce_general_ci";s:8:"macroman";s:19:"macroman_general_ci";s:5:"cp852";s:16:"cp852_general_ci";s:6:"latin7";s:17:"latin7_general_ci";s:7:"utf8mb4";s:18:"utf8mb4_general_ci";s:6:"cp1251";s:17:"cp1251_general_ci";s:5:"utf16";s:16:"utf16_general_ci";s:6:"cp1256";s:17:"cp1256_general_ci";s:6:"cp1257";s:17:"cp1257_general_ci";s:5:"utf32";s:16:"utf32_general_ci";s:6:"binary";s:6:"binary";s:7:"geostd8";s:18:"geostd8_general_ci";s:5:"cp932";s:17:"cp932_japanese_ci";s:7:"eucjpms";s:19:"eucjpms_japanese_ci";}s:21:"mysql_collations_flat";a:202:{i:0;s:12:"armscii8_bin";i:1;s:19:"armscii8_general_ci";i:2;s:9:"ascii_bin";i:3;s:16:"ascii_general_ci";i:4;s:8:"big5_bin";i:5;s:15:"big5_chinese_ci";i:6;s:6:"binary";i:7;s:10:"cp1250_bin";i:8;s:18:"cp1250_croatian_ci";i:9;s:15:"cp1250_czech_cs";i:10;s:17:"cp1250_general_ci";i:11;s:16:"cp1250_polish_ci";i:12;s:10:"cp1251_bin";i:13;s:19:"cp1251_bulgarian_ci";i:14;s:17:"cp1251_general_ci";i:15;s:17:"cp1251_general_cs";i:16;s:19:"cp1251_ukrainian_ci";i:17;s:10:"cp1256_bin";i:18;s:17:"cp1256_general_ci";i:19;s:10:"cp1257_bin";i:20;s:17:"cp1257_general_ci";i:21;s:20:"cp1257_lithuanian_ci";i:22;s:9:"cp850_bin";i:23;s:16:"cp850_general_ci";i:24;s:9:"cp852_bin";i:25;s:16:"cp852_general_ci";i:26;s:9:"cp866_bin";i:27;s:16:"cp866_general_ci";i:28;s:9:"cp932_bin";i:29;s:17:"cp932_japanese_ci";i:30;s:8:"dec8_bin";i:31;s:15:"dec8_swedish_ci";i:32;s:11:"eucjpms_bin";i:33;s:19:"eucjpms_japanese_ci";i:34;s:9:"euckr_bin";i:35;s:15:"euckr_korean_ci";i:36;s:10:"gb2312_bin";i:37;s:17:"gb2312_chinese_ci";i:38;s:7:"gbk_bin";i:39;s:14:"gbk_chinese_ci";i:40;s:11:"geostd8_bin";i:41;s:18:"geostd8_general_ci";i:42;s:9:"greek_bin";i:43;s:16:"greek_general_ci";i:44;s:10:"hebrew_bin";i:45;s:17:"hebrew_general_ci";i:46;s:7:"hp8_bin";i:47;s:14:"hp8_english_ci";i:48;s:11:"keybcs2_bin";i:49;s:18:"keybcs2_general_ci";i:50;s:9:"koi8r_bin";i:51;s:16:"koi8r_general_ci";i:52;s:9:"koi8u_bin";i:53;s:16:"koi8u_general_ci";i:54;s:10:"latin1_bin";i:55;s:16:"latin1_danish_ci";i:56;s:17:"latin1_general_ci";i:57;s:17:"latin1_general_cs";i:58;s:17:"latin1_german1_ci";i:59;s:17:"latin1_german2_ci";i:60;s:17:"latin1_spanish_ci";i:61;s:17:"latin1_swedish_ci";i:62;s:10:"latin2_bin";i:63;s:18:"latin2_croatian_ci";i:64;s:15:"latin2_czech_cs";i:65;s:17:"latin2_general_ci";i:66;s:19:"latin2_hungarian_ci";i:67;s:10:"latin5_bin";i:68;s:17:"latin5_turkish_ci";i:69;s:10:"latin7_bin";i:70;s:18:"latin7_estonian_cs";i:71;s:17:"latin7_general_ci";i:72;s:17:"latin7_general_cs";i:73;s:9:"macce_bin";i:74;s:16:"macce_general_ci";i:75;s:12:"macroman_bin";i:76;s:19:"macroman_general_ci";i:77;s:8:"sjis_bin";i:78;s:16:"sjis_japanese_ci";i:79;s:8:"swe7_bin";i:80;s:15:"swe7_swedish_ci";i:81;s:10:"tis620_bin";i:82;s:14:"tis620_thai_ci";i:83;s:8:"ucs2_bin";i:84;s:16:"ucs2_croatian_ci";i:85;s:13:"ucs2_czech_ci";i:86;s:14:"ucs2_danish_ci";i:87;s:17:"ucs2_esperanto_ci";i:88;s:16:"ucs2_estonian_ci";i:89;s:15:"ucs2_general_ci";i:90;s:24:"ucs2_general_mysql500_ci";i:91;s:17:"ucs2_hungarian_ci";i:92;s:17:"ucs2_icelandic_ci";i:93;s:15:"ucs2_latvian_ci";i:94;s:18:"ucs2_lithuanian_ci";i:95;s:15:"ucs2_persian_ci";i:96;s:14:"ucs2_polish_ci";i:97;s:13:"ucs2_roman_ci";i:98;s:16:"ucs2_romanian_ci";i:99;s:15:"ucs2_sinhala_ci";i:100;s:14:"ucs2_slovak_ci";i:101;s:17:"ucs2_slovenian_ci";i:102;s:16:"ucs2_spanish2_ci";i:103;s:15:"ucs2_spanish_ci";i:104;s:15:"ucs2_swedish_ci";i:105;s:15:"ucs2_turkish_ci";i:106;s:15:"ucs2_unicode_ci";i:107;s:8:"ujis_bin";i:108;s:16:"ujis_japanese_ci";i:109;s:9:"utf16_bin";i:110;s:17:"utf16_croatian_ci";i:111;s:14:"utf16_czech_ci";i:112;s:15:"utf16_danish_ci";i:113;s:18:"utf16_esperanto_ci";i:114;s:17:"utf16_estonian_ci";i:115;s:16:"utf16_general_ci";i:116;s:18:"utf16_hungarian_ci";i:117;s:18:"utf16_icelandic_ci";i:118;s:16:"utf16_latvian_ci";i:119;s:19:"utf16_lithuanian_ci";i:120;s:16:"utf16_persian_ci";i:121;s:15:"utf16_polish_ci";i:122;s:14:"utf16_roman_ci";i:123;s:17:"utf16_romanian_ci";i:124;s:16:"utf16_sinhala_ci";i:125;s:15:"utf16_slovak_ci";i:126;s:18:"utf16_slovenian_ci";i:127;s:17:"utf16_spanish2_ci";i:128;s:16:"utf16_spanish_ci";i:129;s:16:"utf16_swedish_ci";i:130;s:16:"utf16_turkish_ci";i:131;s:16:"utf16_unicode_ci";i:132;s:9:"utf32_bin";i:133;s:17:"utf32_croatian_ci";i:134;s:14:"utf32_czech_ci";i:135;s:15:"utf32_danish_ci";i:136;s:18:"utf32_esperanto_ci";i:137;s:17:"utf32_estonian_ci";i:138;s:16:"utf32_general_ci";i:139;s:18:"utf32_hungarian_ci";i:140;s:18:"utf32_icelandic_ci";i:141;s:16:"utf32_latvian_ci";i:142;s:19:"utf32_lithuanian_ci";i:143;s:16:"utf32_persian_ci";i:144;s:15:"utf32_polish_ci";i:145;s:14:"utf32_roman_ci";i:146;s:17:"utf32_romanian_ci";i:147;s:16:"utf32_sinhala_ci";i:148;s:15:"utf32_slovak_ci";i:149;s:18:"utf32_slovenian_ci";i:150;s:17:"utf32_spanish2_ci";i:151;s:16:"utf32_spanish_ci";i:152;s:16:"utf32_swedish_ci";i:153;s:16:"utf32_turkish_ci";i:154;s:16:"utf32_unicode_ci";i:155;s:8:"utf8_bin";i:156;s:16:"utf8_croatian_ci";i:157;s:13:"utf8_czech_ci";i:158;s:14:"utf8_danish_ci";i:159;s:17:"utf8_esperanto_ci";i:160;s:16:"utf8_estonian_ci";i:161;s:15:"utf8_general_ci";i:162;s:24:"utf8_general_mysql500_ci";i:163;s:17:"utf8_hungarian_ci";i:164;s:17:"utf8_icelandic_ci";i:165;s:15:"utf8_latvian_ci";i:166;s:18:"utf8_lithuanian_ci";i:167;s:15:"utf8_persian_ci";i:168;s:14:"utf8_polish_ci";i:169;s:13:"utf8_roman_ci";i:170;s:16:"utf8_romanian_ci";i:171;s:15:"utf8_sinhala_ci";i:172;s:14:"utf8_slovak_ci";i:173;s:17:"utf8_slovenian_ci";i:174;s:16:"utf8_spanish2_ci";i:175;s:15:"utf8_spanish_ci";i:176;s:15:"utf8_swedish_ci";i:177;s:15:"utf8_turkish_ci";i:178;s:15:"utf8_unicode_ci";i:179;s:11:"utf8mb4_bin";i:180;s:19:"utf8mb4_croatian_ci";i:181;s:16:"utf8mb4_czech_ci";i:182;s:17:"utf8mb4_danish_ci";i:183;s:20:"utf8mb4_esperanto_ci";i:184;s:19:"utf8mb4_estonian_ci";i:185;s:18:"utf8mb4_general_ci";i:186;s:20:"utf8mb4_hungarian_ci";i:187;s:20:"utf8mb4_icelandic_ci";i:188;s:18:"utf8mb4_latvian_ci";i:189;s:21:"utf8mb4_lithuanian_ci";i:190;s:18:"utf8mb4_persian_ci";i:191;s:17:"utf8mb4_polish_ci";i:192;s:16:"utf8mb4_roman_ci";i:193;s:19:"utf8mb4_romanian_ci";i:194;s:18:"utf8mb4_sinhala_ci";i:195;s:17:"utf8mb4_slovak_ci";i:196;s:20:"utf8mb4_slovenian_ci";i:197;s:19:"utf8mb4_spanish2_ci";i:198;s:18:"utf8mb4_spanish_ci";i:199;s:18:"utf8mb4_swedish_ci";i:200;s:18:"utf8mb4_turkish_ci";i:201;s:18:"utf8mb4_unicode_ci";}s:26:"mysql_collations_available";a:202:{s:15:"big5_chinese_ci";b:1;s:8:"big5_bin";b:1;s:15:"dec8_swedish_ci";b:1;s:8:"dec8_bin";b:1;s:16:"cp850_general_ci";b:1;s:9:"cp850_bin";b:1;s:14:"hp8_english_ci";b:1;s:7:"hp8_bin";b:1;s:16:"koi8r_general_ci";b:1;s:9:"koi8r_bin";b:1;s:17:"latin1_german1_ci";b:1;s:17:"latin1_swedish_ci";b:1;s:16:"latin1_danish_ci";b:1;s:17:"latin1_german2_ci";b:1;s:10:"latin1_bin";b:1;s:17:"latin1_general_ci";b:1;s:17:"latin1_general_cs";b:1;s:17:"latin1_spanish_ci";b:1;s:15:"latin2_czech_cs";b:1;s:17:"latin2_general_ci";b:1;s:19:"latin2_hungarian_ci";b:1;s:18:"latin2_croatian_ci";b:1;s:10:"latin2_bin";b:1;s:15:"swe7_swedish_ci";b:1;s:8:"swe7_bin";b:1;s:16:"ascii_general_ci";b:1;s:9:"ascii_bin";b:1;s:16:"ujis_japanese_ci";b:1;s:8:"ujis_bin";b:1;s:16:"sjis_japanese_ci";b:1;s:8:"sjis_bin";b:1;s:17:"hebrew_general_ci";b:1;s:10:"hebrew_bin";b:1;s:14:"tis620_thai_ci";b:1;s:10:"tis620_bin";b:1;s:15:"euckr_korean_ci";b:1;s:9:"euckr_bin";b:1;s:16:"koi8u_general_ci";b:1;s:9:"koi8u_bin";b:1;s:17:"gb2312_chinese_ci";b:1;s:10:"gb2312_bin";b:1;s:16:"greek_general_ci";b:1;s:9:"greek_bin";b:1;s:17:"cp1250_general_ci";b:1;s:15:"cp1250_czech_cs";b:1;s:18:"cp1250_croatian_ci";b:1;s:10:"cp1250_bin";b:1;s:16:"cp1250_polish_ci";b:1;s:14:"gbk_chinese_ci";b:1;s:7:"gbk_bin";b:1;s:17:"latin5_turkish_ci";b:1;s:10:"latin5_bin";b:1;s:19:"armscii8_general_ci";b:1;s:12:"armscii8_bin";b:1;s:15:"utf8_general_ci";b:1;s:8:"utf8_bin";b:1;s:15:"utf8_unicode_ci";b:1;s:17:"utf8_icelandic_ci";b:1;s:15:"utf8_latvian_ci";b:1;s:16:"utf8_romanian_ci";b:1;s:17:"utf8_slovenian_ci";b:1;s:14:"utf8_polish_ci";b:1;s:16:"utf8_estonian_ci";b:1;s:15:"utf8_spanish_ci";b:1;s:15:"utf8_swedish_ci";b:1;s:15:"utf8_turkish_ci";b:1;s:13:"utf8_czech_ci";b:1;s:14:"utf8_danish_ci";b:1;s:18:"utf8_lithuanian_ci";b:1;s:14:"utf8_slovak_ci";b:1;s:16:"utf8_spanish2_ci";b:1;s:13:"utf8_roman_ci";b:1;s:15:"utf8_persian_ci";b:1;s:17:"utf8_esperanto_ci";b:1;s:17:"utf8_hungarian_ci";b:1;s:15:"utf8_sinhala_ci";b:1;s:16:"utf8_croatian_ci";b:1;s:24:"utf8_general_mysql500_ci";b:1;s:15:"ucs2_general_ci";b:1;s:8:"ucs2_bin";b:1;s:15:"ucs2_unicode_ci";b:1;s:17:"ucs2_icelandic_ci";b:1;s:15:"ucs2_latvian_ci";b:1;s:16:"ucs2_romanian_ci";b:1;s:17:"ucs2_slovenian_ci";b:1;s:14:"ucs2_polish_ci";b:1;s:16:"ucs2_estonian_ci";b:1;s:15:"ucs2_spanish_ci";b:1;s:15:"ucs2_swedish_ci";b:1;s:15:"ucs2_turkish_ci";b:1;s:13:"ucs2_czech_ci";b:1;s:14:"ucs2_danish_ci";b:1;s:18:"ucs2_lithuanian_ci";b:1;s:14:"ucs2_slovak_ci";b:1;s:16:"ucs2_spanish2_ci";b:1;s:13:"ucs2_roman_ci";b:1;s:15:"ucs2_persian_ci";b:1;s:17:"ucs2_esperanto_ci";b:1;s:17:"ucs2_hungarian_ci";b:1;s:15:"ucs2_sinhala_ci";b:1;s:16:"ucs2_croatian_ci";b:1;s:24:"ucs2_general_mysql500_ci";b:1;s:16:"cp866_general_ci";b:1;s:9:"cp866_bin";b:1;s:18:"keybcs2_general_ci";b:1;s:11:"keybcs2_bin";b:1;s:16:"macce_general_ci";b:1;s:9:"macce_bin";b:1;s:19:"macroman_general_ci";b:1;s:12:"macroman_bin";b:1;s:16:"cp852_general_ci";b:1;s:9:"cp852_bin";b:1;s:18:"latin7_estonian_cs";b:1;s:17:"latin7_general_ci";b:1;s:17:"latin7_general_cs";b:1;s:10:"latin7_bin";b:1;s:18:"utf8mb4_general_ci";b:1;s:11:"utf8mb4_bin";b:1;s:18:"utf8mb4_unicode_ci";b:1;s:20:"utf8mb4_icelandic_ci";b:1;s:18:"utf8mb4_latvian_ci";b:1;s:19:"utf8mb4_romanian_ci";b:1;s:20:"utf8mb4_slovenian_ci";b:1;s:17:"utf8mb4_polish_ci";b:1;s:19:"utf8mb4_estonian_ci";b:1;s:18:"utf8mb4_spanish_ci";b:1;s:18:"utf8mb4_swedish_ci";b:1;s:18:"utf8mb4_turkish_ci";b:1;s:16:"utf8mb4_czech_ci";b:1;s:17:"utf8mb4_danish_ci";b:1;s:21:"utf8mb4_lithuanian_ci";b:1;s:17:"utf8mb4_slovak_ci";b:1;s:19:"utf8mb4_spanish2_ci";b:1;s:16:"utf8mb4_roman_ci";b:1;s:18:"utf8mb4_persian_ci";b:1;s:20:"utf8mb4_esperanto_ci";b:1;s:20:"utf8mb4_hungarian_ci";b:1;s:18:"utf8mb4_sinhala_ci";b:1;s:19:"utf8mb4_croatian_ci";b:1;s:19:"cp1251_bulgarian_ci";b:1;s:19:"cp1251_ukrainian_ci";b:1;s:10:"cp1251_bin";b:1;s:17:"cp1251_general_ci";b:1;s:17:"cp1251_general_cs";b:1;s:16:"utf16_general_ci";b:1;s:9:"utf16_bin";b:1;s:16:"utf16_unicode_ci";b:1;s:18:"utf16_icelandic_ci";b:1;s:16:"utf16_latvian_ci";b:1;s:17:"utf16_romanian_ci";b:1;s:18:"utf16_slovenian_ci";b:1;s:15:"utf16_polish_ci";b:1;s:17:"utf16_estonian_ci";b:1;s:16:"utf16_spanish_ci";b:1;s:16:"utf16_swedish_ci";b:1;s:16:"utf16_turkish_ci";b:1;s:14:"utf16_czech_ci";b:1;s:15:"utf16_danish_ci";b:1;s:19:"utf16_lithuanian_ci";b:1;s:15:"utf16_slovak_ci";b:1;s:17:"utf16_spanish2_ci";b:1;s:14:"utf16_roman_ci";b:1;s:16:"utf16_persian_ci";b:1;s:18:"utf16_esperanto_ci";b:1;s:18:"utf16_hungarian_ci";b:1;s:16:"utf16_sinhala_ci";b:1;s:17:"utf16_croatian_ci";b:1;s:17:"cp1256_general_ci";b:1;s:10:"cp1256_bin";b:1;s:20:"cp1257_lithuanian_ci";b:1;s:10:"cp1257_bin";b:1;s:17:"cp1257_general_ci";b:1;s:16:"utf32_general_ci";b:1;s:9:"utf32_bin";b:1;s:16:"utf32_unicode_ci";b:1;s:18:"utf32_icelandic_ci";b:1;s:16:"utf32_latvian_ci";b:1;s:17:"utf32_romanian_ci";b:1;s:18:"utf32_slovenian_ci";b:1;s:15:"utf32_polish_ci";b:1;s:17:"utf32_estonian_ci";b:1;s:16:"utf32_spanish_ci";b:1;s:16:"utf32_swedish_ci";b:1;s:16:"utf32_turkish_ci";b:1;s:14:"utf32_czech_ci";b:1;s:15:"utf32_danish_ci";b:1;s:19:"utf32_lithuanian_ci";b:1;s:15:"utf32_slovak_ci";b:1;s:17:"utf32_spanish2_ci";b:1;s:14:"utf32_roman_ci";b:1;s:16:"utf32_persian_ci";b:1;s:18:"utf32_esperanto_ci";b:1;s:18:"utf32_hungarian_ci";b:1;s:16:"utf32_sinhala_ci";b:1;s:17:"utf32_croatian_ci";b:1;s:6:"binary";b:1;s:18:"geostd8_general_ci";b:1;s:11:"geostd8_bin";b:1;s:17:"cp932_japanese_ci";b:1;s:9:"cp932_bin";b:1;s:19:"eucjpms_japanese_ci";b:1;s:11:"eucjpms_bin";b:1;}s:9:"userprefs";a:0:{}s:15:"userprefs_mtime";i:1446250293;s:14:"userprefs_type";s:7:"session";s:12:"config_mtime";i:1421114499;s:12:"is_superuser";b:0;s:17:"is_create_db_priv";b:0;s:15:"is_process_priv";b:1;s:14:"is_reload_priv";b:0;s:12:"db_to_create";s:0:"";s:30:"dbs_where_create_table_allowed";a:1:{i:0;s:14:"refref\_appref";}s:19:"profiling_supported";b:1;}s:13:"version_check";a:2:{s:8:"response";s:597:"{
    "date": "2015-10-23", 
    "version": "4.5.1", 
    "releases": [
        {
            "date": "2015-10-23", 
            "php_versions": ">=5.5,<7.1", 
            "version": "4.5.1", 
            "mysql_versions": ">=5.5"
        }, 
        {
            "date": "2015-10-23", 
            "php_versions": ">=5.3,<7.1", 
            "version": "4.4.15.1", 
            "mysql_versions": ">=5.5"
        }, 
        {
            "date": "2015-09-23", 
            "php_versions": ">=5.2,<5.3", 
            "version": "4.0.10.11", 
            "mysql_versions": ">=5.0"
        }
    ]
}";s:9:"timestamp";i:1446250294;}}tmp_user_values|a:15:{s:15:"previous_server";i:1;s:13:"recent_tables";a:1:{i:1;a:2:{i:0;a:2:{s:2:"db";s:13:"refref_appref";s:5:"table";s:8:"tbl_news";}i:1;a:2:{s:2:"db";s:13:"refref_appref";s:5:"table";s:17:"tbl_news_category";}}}s:5:"query";a:4:{s:32:"858690f278c4c476909abc34984c483f";a:10:{s:3:"sql";s:71:"SELECT *  FROM `tbl_news` WHERE `news_heading` LIKE '%eugen lovinescu%'";s:14:"disp_direction";s:10:"horizontal";s:12:"repeat_cells";i:100;s:8:"max_rows";s:2:"30";s:3:"pos";i:0;s:12:"display_text";s:1:"P";s:18:"relational_display";s:1:"K";s:16:"geometry_display";s:4:"GEOM";s:14:"display_binary";b:1;s:21:"display_binary_as_hex";b:1;}s:32:"445f143a3525a6996fd3f5ac1fc45346";a:10:{s:3:"sql";s:87:"update tbl_news set news_image='comentarii.jpg' where news_image LIKE 'comentarii.jpeg'";s:14:"disp_direction";s:10:"horizontal";s:12:"repeat_cells";i:100;s:8:"max_rows";i:30;s:3:"pos";s:1:"0";s:12:"display_text";s:1:"P";s:18:"relational_display";s:1:"K";s:16:"geometry_display";s:4:"GEOM";s:14:"display_binary";b:1;s:21:"display_binary_as_hex";b:1;}s:32:"55cb3432f8fb068b78a625084757a6f2";a:10:{s:3:"sql";s:33:"SELECT * FROM `tbl_news_category`";s:14:"disp_direction";s:10:"horizontal";s:12:"repeat_cells";i:100;s:8:"max_rows";i:30;s:3:"pos";s:1:"0";s:12:"display_text";s:1:"P";s:18:"relational_display";s:1:"K";s:16:"geometry_display";s:4:"GEOM";s:14:"display_binary";b:1;s:21:"display_binary_as_hex";b:1;}s:32:"36d8298ecd5b3a1ccec0ef23f7d5fb90";a:10:{s:3:"sql";s:24:"SELECT * FROM `tbl_news`";s:14:"disp_direction";s:10:"horizontal";s:12:"repeat_cells";s:4:"1000";s:8:"max_rows";s:4:"1000";s:3:"pos";s:1:"0";s:12:"display_text";s:1:"P";s:18:"relational_display";s:1:"K";s:16:"geometry_display";s:4:"GEOM";s:14:"display_binary";b:1;s:21:"display_binary_as_hex";b:1;}}s:12:"display_text";s:1:"P";s:18:"relational_display";s:1:"K";s:16:"geometry_display";s:4:"GEOM";s:14:"display_binary";b:1;s:21:"display_binary_as_hex";b:1;s:12:"display_blob";b:0;s:19:"hide_transformation";b:0;s:3:"pos";s:1:"0";s:8:"max_rows";s:4:"1000";s:12:"repeat_cells";s:4:"1000";s:14:"disp_direction";s:10:"horizontal";s:13:"table_uiprefs";a:1:{i:1;a:1:{s:13:"refref_appref";a:2:{s:17:"tbl_news_category";a:0:{}s:8:"tbl_news";a:0:{}}}}}relation|a:1:{i:1;a:15:{s:7:"relwork";b:0;s:11:"displaywork";b:0;s:12:"bookmarkwork";b:0;s:7:"pdfwork";b:0;s:8:"commwork";b:0;s:8:"mimework";b:0;s:11:"historywork";b:0;s:10:"recentwork";b:0;s:11:"uiprefswork";b:0;s:12:"trackingwork";b:0;s:12:"designerwork";b:0;s:14:"userconfigwork";b:0;s:8:"allworks";b:0;s:4:"user";N;s:2:"db";N;}}userconfig|a:2:{s:2:"db";a:0:{}s:2:"ts";i:1446250293;}is_git_revision|b:0;is_multi_query|b:0;sql_history|a:3:{s:32:"80e7b1b32466ba449c9d2e383aefcbb4";a:3:{s:2:"db";s:13:"refref_appref";s:5:"table";s:8:"tbl_news";s:8:"sqlquery";s:71:"SELECT *  FROM `tbl_news` WHERE `news_heading` LIKE '%eugen lovinescu%'";}s:32:"b5f2d889d6d647910beb30ff19100769";a:3:{s:2:"db";s:13:"refref_appref";s:5:"table";s:17:"tbl_news_category";s:8:"sqlquery";s:33:"SELECT * FROM `tbl_news_category`";}s:32:"fe7864b5b255d9e4eea620dfaba7b820";a:3:{s:2:"db";s:13:"refref_appref";s:5:"table";s:8:"tbl_news";s:8:"sqlquery";s:24:"SELECT * FROM `tbl_news`";}}__upload_status|a:1:{s:7:"handler";s:14:"UploadNoplugin";}Import_message|a:2:{s:7:"message";s:143:"<div class="success"><img src="themes/dot.gif" title="" alt="" class="icon ic_s_success" /> Your SQL query has been executed successfully</div>";s:11:"go_back_url";s:109:"tbl_sql.php?db=refref_appref&amp;table=tbl_news&amp;token=f127884dd0e407cbcb414160ccf31dd2&amp;table=tbl_news";}errors|a:21:{s:32:"63fe81f300c2ea7f024e74c2c8005562";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:10225:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('11', 'Eseu despre Dimitrie Cantemir', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Voievod luminat, ambitios si blazat, om de litere si ascet de biblioteca, intrigant si solitar, manuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldova lui, dupa care tanjeste, si aventurier, cantaret in tambura, taragradean, academician berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru ".

George Calinescu

In literatura romana, exista putine personalitati enciclopedice cu largi deschideri spre universalitate, intre acestea amintind pe: Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade si George Calinescu.

Poate ca specificul de formare si dezvoltare al culturii noastre nu a permis si altora abordarea simultana si cu succes a mai multor genuri si specii literare, ori a unor stiinte inrudite cu literatura - ca in cazul lui Dimitrie Cantemir: a romanului alegoric, a descrierii geografice, a istoriei religiei mahomedane, a filosofiei si a literaturii propriu-zise; ori a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu: a poeziei, a teatrului, a povestirii, a unui dictionar enciclopedic, a unor studii de istorie; si, in sfarsit, a lui George Calinescu: istoric literar, eseist, critic literar, romancier, poet si dramaturg -ori poate ca dezvoltarea stiintei si culturii romane, in perioada aparitiei si creatiei multora dintre reprezentantii ei, nu era suficienta pentru o abordare enciclopedica a unor teme culturale de-o larga deschidere spre universalitate.

Cert este faptul ca, daca am avut personalitati enciclopedice in perioada in care acestea se manifestau deplin in alte tari europene avansate, ca Franta, Italia, Germania, Anglia, inseamna ca aparitia lor era posibila si in Romania si ca, prin aceasta, noi ne putem inscrie in randurile marilor contribuabili la dezvoltarea gandirii si culturii universale.

Intre acestia, un loc aparte ii ocupa printul Dimitrie Cantemir, fiul domnitorului moldovean Constantin Cantemir, el insusi domn al Moldovei pentru o scurta perioada, care face trecerea de la cronicarii propriu-zisi la adevaratii istorici si literati.

In vreme ce Principatele Romane erau sub suzeranitatea otomana, pentru a fi siguri de sinceritatea si credinta domnitorilor autohtoni, sultanii turci aveau obiceiul sa tina la curtea lor cate un fiu ori cate un frate al domnitorului in functiune, sub denumirea de capuchehaie (cap de incredere) sau beizadea (un fel de ambasador). Daca domnitorul nu era credincios sultanului, acesta ii taia capul rudei care se afla la inalta poarta.

Un astfel de capuchehaie a fost si Dimitrie Cantemir, dar capul lui luminat a pretuit pentru omenire mai mult decat capetele tuturor sultanilor din vremea aceea, care poate nici nu ar fi fost pomeniti in istorie, daca printul moldovean nu ar fi scris el insusi, in latineste - limba, pe vremea aceea, de circulatie universala - o istorie a Turciei sub denumirea de Cresterea si descresterea imperiului otoman.
Dimitrie Cantemir, elev al vestitului dascal Ieremia Cacavelo preot grec din Creta, cu studii facute la Lipca si Viena, cunoscator al limbilor elina, latina, italiana si germana, profesor la scoala Domneasca din Iasi, autor ai unor scrieri originale si traduceri, el insusi cunoscator mai apoi a unsprezece limbi de larga circulatie, fire deschisa spre invatatura de carte si instructie, a petrecut in folosul sau si al tarii pe care o reprezenta timpul cat a locuit la Constantinopol, stabilind legaturi de prietenie si culturale cu ambasadorii Frantei, Angliei, Germaniei si ai altor state europene, popularizand astfel tara din care venea, dar, mai ales, studiind temeinie in marile biblioteci din capitala Turciei, nu numai istoria imperiului otoman, ci si filologia, muzica, filosofia - domenii in care a elaborat, mai tarziu, studii temeinice. Faptul caruia s-a datorat o atat de larga raspandire in Europa a Istoriei Imperiului Otoman este ca, inca din titlu, autorul obserVa si insista asupra unui fenomen necunoscut pana atunci de alti istorici, specialisti chiar in orientalistica, adica asupra "cresterii si descresterii puterii aliotmanesti", ceea ce — in vremea aceea - dadea o mare speranta popoarelor crestine, aflate sub suzeranitatea turceasca, pentru viitoarea lor eliberare.

Ca om politic, Dimitrie Cantemir nu a facut o cariera prea stralucita. Ambasador, numit apoi, in anul 1710, ca domnitor al Moldovei, el se aliaza cu tarul rus Petru I si pornesc, in anul 1711, un razboi antiotoman, ideile lui istorice incercand acum sa le scrie cu taisul sabiei pe campul de lupta. Dar rusii si moldovenii sunt infranti in batalia de la Stanilesti, descrisa cu amanuntime de Ion Neculce, cronicar si mare conducator de osti pe langa Dumitrie Cantemir.

Mandrul print, care dovedise nu numai ca nu e supus inaltilor sultani, dar si ca nu se teme de ei, punandu-si in pericol chiar capul (fostul capuchehaie), impreuna cu o serie de boieri, care i-au ramas credinciosi, intre care se afla si cronicarul Ion Neculce, se refugiaza in Rusia, unde primesc mosii, functii politice si onoruri de la tar. Cat de apreciai a fost domnitorul moldovean de catre Petru I se desprinde din amanuntul ca sultanul, victorios, l-a rugat pe tar sa-i predea pe printul necredincios, dar acesta i-a raspuns ca mai bine iti dau jumatate din imparatie, fiindca sper s-o recastig in lupta, decat sa tradez prietenia unui om ca Dimitrie Cantemir.

Prestigiul invatatului print era pe atunci atat de mare in Europa incat Academia din Berlin l-a rugat sa scrie o carte despre tara din care provine. Asa a aparut Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), tiparita in anul 1716, in limba latina, care cuprindea trei parti: descrierea geografica a Moldovei, a muntilor, apelor si campiilor, prezentarea florei, faunei, targurilor si capitalei tarii de-a lungul timpului; partea a doua prezenta organizarea politica si administrativa, cu referiri la forma de stat, alegerea ori scoaterea din scaun a domnitorului, obiceiurile folclorice la botezuri, nunti, inmormantari. In partea a treia autorul vorbeste despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care, la inceput, au fost latinesti, "dupa pilda tuturor celorlalte popoare, a caror limba inca e alcatuita din limba cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti". 
Opera izvorata dintr-o vibranta dragoste fata de tara, lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere geografica (cuprinzand si prima harta a Moldovei), sau politica, ci si pentru observatiile etnografice si de folclor. Fiind scrisa in limba latina, a carei raspandire ca limba de circulatie mondiala am subliniat-o, ea face inconjurul lumii, popularizand astfel Moldova.

Dintre operele lui Dimitrie Cantemir mai amintim: Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor (1717, in latina), Viata lui Constantin Cantemir (1716-l717, in latina), Evenimentele Cantacuzinilor si ale Balenilor (1718, in limba rusa), Sistema religiilor mahomedane (1722), Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul (1698, text paralel romanesc si grecesc), Imaginea stiintei sacre, care nu se poate zugravi (1700, latina - un fel de Metafizica), Logica (1701), romanul alegoric, Istoria ieroglifica (1705) - lucrare de o valoare literara incontestabila, prin conceptiile filosofice si istorice pe care le afirma, inscriindu-se pe linia umanismului romanesc. Scrisa sub forma unei alegorii de mari proportii, personajele Istoriei ieroglifice provin din animale si pasari (inorog si corb), simbolizand rivalitatea dintre familia Brancovenilor si cea a Cantemirestilor (respectiv dintre tronul Munteniei si cel al Moldovei), putand fi socotita un roman social-filosofic, cu caracter politic "cel dintai roman romanesc pe temeiuri de realitate istorica" - dupa cum afirma Nicolae Iorga. Prin toate acestea, Dimitrie Cantemir deschide calea iluminismului romanesc in Europa, fiind primul scriitor roman cunoscut pe plan mondial.

El face cu succes trecerea de la cronicari la istoricii propriu-zisi, de la incepatorii de literatura (in operele lui Neculce ori Costin intalnim numai fragmente literare propriu-zise: descrierea, portretul, naratiunea) la romancierul de talent. Titlurile cartilor sale ne infatiseaza preocuparile multiple pe care le-a imbratisat acest print iluminat: artistice, filosofice, istorice, literare, muzicale, geografice, etnografice si de folclor. Dimitrie Cantemir fiind, dupa cum afirma criticul literar Dan Zamfirescu: "Personalitatea de exceptionala complexitate, in stare sa refaca in dezvoltarea sa individuala drumul de secole si tipologia intelectuala a unei culturi intregi, ducandu-le pe culmi".

DESCRIEREA MOLDOVEI

" Dragostea ce avem pentru patria noastra ne indeamna, pe de o parte, sa laudam neamul din care ne tragem, iar pe de alta parte, dragostea de adevar ne impiedica, 
intr-aceeasi masura, sa laudam ceea ce ar fi, dupa dreptate, sa osandim ".
Dimitrie Cantemir

Opera cea mai importanta a Printului enciclopedic Dimitrie Cantemir este Descrierea Moldovei (Descrierea Moldovei), redactata in limba latina, la cererea Academiei de stiinte din Berlin, dupa ecoul european al Istoriei imperiului otoman, care il facuse mai cunoscut pe printul moldav decat tara din care venea.
Lucrarea a fost tradusa si publicata in limba romana abia in 1925. Ea cuprinde bogate informatii de istorie, geografie, dand si prima harta a Moldovei, stiintele naturii, etnografie si folclor, si chiar elemente de psihologie sociala si vocabular.
Partea geografica arata asezarea Moldovei, numele ei vechi si nou, hotarele, apele si conditiile climaterice.

Partea politica se refera la organizarea statala, alegerea, numirea mazilirea domnitorilor, ceremonialul de inmormantare; rangurile boieresti, obiceiurile la vanatoare, veniturile, datinile si daliile tarii, obiceiurile si ospitalitatea moldovenilor.
In partea finala, ne vorbeste despre organizarea bisericeasca si ritualurile crestine.
Importanta acestei lucrari consta in bogata ei informare, caracterul stiintific al organizarii materialului si talentul artistic dovedit de autor, dublat de un sincer patriotism.')";i:1;s:10225:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('11', 'Eseu despre Dimitrie Cantemir', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Voievod luminat, ambitios si blazat, om de litere si ascet de biblioteca, intrigant si solitar, manuitor de oameni si mizantrop, iubitor de Moldova lui, dupa care tanjeste, si aventurier, cantaret in tambura, taragradean, academician berlinez, print rus, cronicar roman, cunoscator al tuturor placerilor pe care le poate da lumea, Dimitrie Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru ".

George Calinescu

In literatura romana, exista putine personalitati enciclopedice cu largi deschideri spre universalitate, intre acestea amintind pe: Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade si George Calinescu.

Poate ca specificul de formare si dezvoltare al culturii noastre nu a permis si altora abordarea simultana si cu succes a mai multor genuri si specii literare, ori a unor stiinte inrudite cu literatura - ca in cazul lui Dimitrie Cantemir: a romanului alegoric, a descrierii geografice, a istoriei religiei mahomedane, a filosofiei si a literaturii propriu-zise; ori a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu: a poeziei, a teatrului, a povestirii, a unui dictionar enciclopedic, a unor studii de istorie; si, in sfarsit, a lui George Calinescu: istoric literar, eseist, critic literar, romancier, poet si dramaturg -ori poate ca dezvoltarea stiintei si culturii romane, in perioada aparitiei si creatiei multora dintre reprezentantii ei, nu era suficienta pentru o abordare enciclopedica a unor teme culturale de-o larga deschidere spre universalitate.

Cert este faptul ca, daca am avut personalitati enciclopedice in perioada in care acestea se manifestau deplin in alte tari europene avansate, ca Franta, Italia, Germania, Anglia, inseamna ca aparitia lor era posibila si in Romania si ca, prin aceasta, noi ne putem inscrie in randurile marilor contribuabili la dezvoltarea gandirii si culturii universale.

Intre acestia, un loc aparte ii ocupa printul Dimitrie Cantemir, fiul domnitorului moldovean Constantin Cantemir, el insusi domn al Moldovei pentru o scurta perioada, care face trecerea de la cronicarii propriu-zisi la adevaratii istorici si literati.

In vreme ce Principatele Romane erau sub suzeranitatea otomana, pentru a fi siguri de sinceritatea si credinta domnitorilor autohtoni, sultanii turci aveau obiceiul sa tina la curtea lor cate un fiu ori cate un frate al domnitorului in functiune, sub denumirea de capuchehaie (cap de incredere) sau beizadea (un fel de ambasador). Daca domnitorul nu era credincios sultanului, acesta ii taia capul rudei care se afla la inalta poarta.

Un astfel de capuchehaie a fost si Dimitrie Cantemir, dar capul lui luminat a pretuit pentru omenire mai mult decat capetele tuturor sultanilor din vremea aceea, care poate nici nu ar fi fost pomeniti in istorie, daca printul moldovean nu ar fi scris el insusi, in latineste - limba, pe vremea aceea, de circulatie universala - o istorie a Turciei sub denumirea de Cresterea si descresterea imperiului otoman.
Dimitrie Cantemir, elev al vestitului dascal Ieremia Cacavelo preot grec din Creta, cu studii facute la Lipca si Viena, cunoscator al limbilor elina, latina, italiana si germana, profesor la scoala Domneasca din Iasi, autor ai unor scrieri originale si traduceri, el insusi cunoscator mai apoi a unsprezece limbi de larga circulatie, fire deschisa spre invatatura de carte si instructie, a petrecut in folosul sau si al tarii pe care o reprezenta timpul cat a locuit la Constantinopol, stabilind legaturi de prietenie si culturale cu ambasadorii Frantei, Angliei, Germaniei si ai altor state europene, popularizand astfel tara din care venea, dar, mai ales, studiind temeinie in marile biblioteci din capitala Turciei, nu numai istoria imperiului otoman, ci si filologia, muzica, filosofia - domenii in care a elaborat, mai tarziu, studii temeinice. Faptul caruia s-a datorat o atat de larga raspandire in Europa a Istoriei Imperiului Otoman este ca, inca din titlu, autorul obserVa si insista asupra unui fenomen necunoscut pana atunci de alti istorici, specialisti chiar in orientalistica, adica asupra "cresterii si descresterii puterii aliotmanesti", ceea ce — in vremea aceea - dadea o mare speranta popoarelor crestine, aflate sub suzeranitatea turceasca, pentru viitoarea lor eliberare.

Ca om politic, Dimitrie Cantemir nu a facut o cariera prea stralucita. Ambasador, numit apoi, in anul 1710, ca domnitor al Moldovei, el se aliaza cu tarul rus Petru I si pornesc, in anul 1711, un razboi antiotoman, ideile lui istorice incercand acum sa le scrie cu taisul sabiei pe campul de lupta. Dar rusii si moldovenii sunt infranti in batalia de la Stanilesti, descrisa cu amanuntime de Ion Neculce, cronicar si mare conducator de osti pe langa Dumitrie Cantemir.

Mandrul print, care dovedise nu numai ca nu e supus inaltilor sultani, dar si ca nu se teme de ei, punandu-si in pericol chiar capul (fostul capuchehaie), impreuna cu o serie de boieri, care i-au ramas credinciosi, intre care se afla si cronicarul Ion Neculce, se refugiaza in Rusia, unde primesc mosii, functii politice si onoruri de la tar. Cat de apreciai a fost domnitorul moldovean de catre Petru I se desprinde din amanuntul ca sultanul, victorios, l-a rugat pe tar sa-i predea pe printul necredincios, dar acesta i-a raspuns ca mai bine iti dau jumatate din imparatie, fiindca sper s-o recastig in lupta, decat sa tradez prietenia unui om ca Dimitrie Cantemir.

Prestigiul invatatului print era pe atunci atat de mare in Europa incat Academia din Berlin l-a rugat sa scrie o carte despre tara din care provine. Asa a aparut Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), tiparita in anul 1716, in limba latina, care cuprindea trei parti: descrierea geografica a Moldovei, a muntilor, apelor si campiilor, prezentarea florei, faunei, targurilor si capitalei tarii de-a lungul timpului; partea a doua prezenta organizarea politica si administrativa, cu referiri la forma de stat, alegerea ori scoaterea din scaun a domnitorului, obiceiurile folclorice la botezuri, nunti, inmormantari. In partea a treia autorul vorbeste despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care, la inceput, au fost latinesti, "dupa pilda tuturor celorlalte popoare, a caror limba inca e alcatuita din limba cea romana, iar apoi inlocuite cu cele slavonesti". 
Opera izvorata dintr-o vibranta dragoste fata de tara, lucrarea prezinta interes nu numai pentru documentata descriere geografica (cuprinzand si prima harta a Moldovei), sau politica, ci si pentru observatiile etnografice si de folclor. Fiind scrisa in limba latina, a carei raspandire ca limba de circulatie mondiala am subliniat-o, ea face inconjurul lumii, popularizand astfel Moldova.

Dintre operele lui Dimitrie Cantemir mai amintim: Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor (1717, in latina), Viata lui Constantin Cantemir (1716-l717, in latina), Evenimentele Cantacuzinilor si ale Balenilor (1718, in limba rusa), Sistema religiilor mahomedane (1722), Divanul sau galceava inteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu trupul (1698, text paralel romanesc si grecesc), Imaginea stiintei sacre, care nu se poate zugravi (1700, latina - un fel de Metafizica), Logica (1701), romanul alegoric, Istoria ieroglifica (1705) - lucrare de o valoare literara incontestabila, prin conceptiile filosofice si istorice pe care le afirma, inscriindu-se pe linia umanismului romanesc. Scrisa sub forma unei alegorii de mari proportii, personajele Istoriei ieroglifice provin din animale si pasari (inorog si corb), simbolizand rivalitatea dintre familia Brancovenilor si cea a Cantemirestilor (respectiv dintre tronul Munteniei si cel al Moldovei), putand fi socotita un roman social-filosofic, cu caracter politic "cel dintai roman romanesc pe temeiuri de realitate istorica" - dupa cum afirma Nicolae Iorga. Prin toate acestea, Dimitrie Cantemir deschide calea iluminismului romanesc in Europa, fiind primul scriitor roman cunoscut pe plan mondial.

El face cu succes trecerea de la cronicari la istoricii propriu-zisi, de la incepatorii de literatura (in operele lui Neculce ori Costin intalnim numai fragmente literare propriu-zise: descrierea, portretul, naratiunea) la romancierul de talent. Titlurile cartilor sale ne infatiseaza preocuparile multiple pe care le-a imbratisat acest print iluminat: artistice, filosofice, istorice, literare, muzicale, geografice, etnografice si de folclor. Dimitrie Cantemir fiind, dupa cum afirma criticul literar Dan Zamfirescu: "Personalitatea de exceptionala complexitate, in stare sa refaca in dezvoltarea sa individuala drumul de secole si tipologia intelectuala a unei culturi intregi, ducandu-le pe culmi".

DESCRIEREA MOLDOVEI

" Dragostea ce avem pentru patria noastra ne indeamna, pe de o parte, sa laudam neamul din care ne tragem, iar pe de alta parte, dragostea de adevar ne impiedica, 
intr-aceeasi masura, sa laudam ceea ce ar fi, dupa dreptate, sa osandim ".
Dimitrie Cantemir

Opera cea mai importanta a Printului enciclopedic Dimitrie Cantemir este Descrierea Moldovei (Descrierea Moldovei), redactata in limba latina, la cererea Academiei de stiinte din Berlin, dupa ecoul european al Istoriei imperiului otoman, care il facuse mai cunoscut pe printul moldav decat tara din care venea.
Lucrarea a fost tradusa si publicata in limba romana abia in 1925. Ea cuprinde bogate informatii de istorie, geografie, dand si prima harta a Moldovei, stiintele naturii, etnografie si folclor, si chiar elemente de psihologie sociala si vocabular.
Partea geografica arata asezarea Moldovei, numele ei vechi si nou, hotarele, apele si conditiile climaterice.

Partea politica se refera la organizarea statala, alegerea, numirea mazilirea domnitorilor, ceremonialul de inmormantare; rangurile boieresti, obiceiurile la vanatoare, veniturile, datinile si daliile tarii, obiceiurile si ospitalitatea moldovenilor.
In partea finala, ne vorbeste despre organizarea bisericeasca si ritualurile crestine.
Importanta acestei lucrari consta in bogata ei informare, caracterul stiintific al organizarii materialului si talentul artistic dovedit de autor, dublat de un sincer patriotism.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";O:9:"ImportCsv":3:{s:19:"ImportCsv_analyze";b:0;s:13:"*properties";O:22:"ImportPluginProperties":5:{s:29:"ImportPluginProperties_text";s:3:"CSV";s:34:"ImportPluginProperties_extension";s:3:"csv";s:32:"ImportPluginProperties_options";O:24:"OptionsPropertyRootGroup":4:{s:33:"OptionsPropertyGroup_properties";a:1:{i:0;O:24:"OptionsPropertyMainGroup":4:{s:33:"OptionsPropertyGroup_properties";a:7:{i:0;O:16:"BoolPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";N;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";N;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:7:"replace";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:28:"Replace table data with file";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}i:1;O:16:"TextPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";i:2;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";i:2;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:10:"terminated";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:23:"Columns separated with:";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}i:2;O:16:"TextPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";i:2;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";i:2;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:8:"enclosed";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:22:"Columns enclosed with:";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}i:3;O:16:"TextPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";i:2;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";i:2;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:7:"escaped";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:21:"Columns escaped with:";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}i:4;O:16:"TextPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";N;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";i:2;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:8:"new_line";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:22:"Lines terminated with:";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}i:5;O:16:"TextPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";N;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";N;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:7:"columns";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:332:"Column names: <span class="pma_hint"><img src="themes/dot.gif" title="" alt="" class="icon ic_b_help" /><span class="hide">If the data in each row of the file is not in the same order as in the database, list the corresponding column names here. Column names must be separated by commas and not enclosed in quotations.</span></span>";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}i:6;O:16:"BoolPropertyItem":8:{s:30:"OptionsPropertyOneItem_force";N;s:31:"OptionsPropertyOneItem_values";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_doc";N;s:28:"OptionsPropertyOneItem_len";N;s:29:"OptionsPropertyOneItem_size";N;s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:6:"ignore";s:26:"OptionsPropertyItem_text";s:28:"Do not abort on INSERT error";s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}}s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:12:"general_opts";s:26:"OptionsPropertyItem_text";N;s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}}s:26:"OptionsPropertyItem_name";s:23:"Format Specific Options";s:26:"OptionsPropertyItem_text";N;s:27:"OptionsPropertyItem_force";N;}s:36:"ImportPluginProperties_optionsText";s:7:"Options";s:33:"ImportPluginProperties_mimeType";N;}s:30:"PluginObserver_pluginManager";N;}s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;a:2:{s:9:"valid_sql";a:0:{}s:13:"valid_queries";i:0;}}}}s:7:"*hash";s:32:"63fe81f300c2ea7f024e74c2c8005562";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"1979ba2afd202b0813aeaa00b246e2b8";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:16775:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('12', 'Referat despre Scoala Ardeleana', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"In conceptia curenta, scoala Ardeleana se incorporeaza in acel tip de carturar, in acelasi timp auster si ardent, de o tenacitate pilduitoare in munca, la care dorinta de a demonstra vrednicia neamului romanesc a ajuns mai mult decat o ambitie si o pasiune, a ajuns o patima mistuitoare si deformanta. Un Micu, sincai, un Maior sunt admirabile exemple de devotament fata de un crez. Viata adumbrita de greutati materiale si de piedici de tot felul li s-a strecurat intre amvon, catedra si biblioteca, fara nici o concesie facuta seductiilor pe care epoca lor, de galanterie si usuratate, le multiplica la Viena tineretilor sau in Budapesta batranetii".

Paul Cornea

In secolul al XVIII-lea, se dezvolta in Europa un curent cultural si literar cunoscut sub denumirea de iluminism. Acesta avea un caracter popular, urmarind luminarea oamenilor simpli, prin stiinta de carte si cultura, afirmand egalitatea popoarelor si indivizilor, pe baza dreptului natural al nasterii.

Iluminismul se dezvolta mai intai in Anglia, prin Declaratia drepturilor, apoi in Franta, prin publicarea unor imense enciclopedii, continuand sa se afirme in Italia, Spania, Portugalia, Germania si apoi in intreaga Europa.

La noi, iluminismul nu este o miscare culturala de import, ci are ca origine o anumita stare sociala, specifica Transilvaniei din secolul al XVIII-lea. Dupa cum stim, desi erau majoritari ca populatie, romanii din Ardeal nu se bucurau de drepturi deosebite, fiind socotiti ca o natiune tolerata pe aceste meleaguri, prin declaratia ungurilor, sasilor si secuilor, din 1437, cunoscuta sub denumirea de Unio trium natiorum (Unirea celor trei natii), sustinand ca ungurii, sasii si secuii ar fi natiuni superioare fata de romani.

Cat de gresita si efemera este aceasta parere o dovedeste chiar o cronica maghiara, scrisa cu mult inaintea acestei intelegeri de dominare: e vorba de Cronica Notarului Anonim, publicata la Budapesta, din care desprindem raspunsul in limba latina, trimis regelui ungur Arpad, la inceputul secolului al X-lea, de catre Menumorut, duce al Bihariei (Tara Crisurilor), din care citam: "Spune-i lui Arpad, ducele Hungariei, domnul vostru. Datori ii suntem ca un amic unui amic, cu toate ce-i sunt necesare, fiindca e om strain (sublinierea noastra) si duce lipsa de multe. Teritoriul insa ce l-a cerut bunei vointe a noastre nu i-l vom ceda niciodata, cata vreme vom fi in viata. 

si ne-a parut rau ca ducele Salanus (latin, sublinierea noastra) i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune, fie de frica, ceea ce se tagaduieste. Noi insa, nici din dragoste, nici de frica nu-i cedam din pamant nici cat un deget, desi a spus ca are un drept asupra lui. si vorbele lui nu ne tulbura inima, ca ne-a aratat ca descinde din neamul regelui Athila, care se numea biciul lui Dumnezeu. si chiar daca acela a rapit prin violenta aceasta tara de la stramosul meu (sublinierea noastra), acum insa... nimeni nu poate sa mi-o mai smulga din mainile mele. "

Ilustre vremuri ale secolului al X-lea, de glorie si demnitate strabune, cand ungurii, veniti ca popor nomad, abia incercau sa puna mana pe unele teritorii romanesti - care contrazic, chiar prin cuvintele unui cronicar oficial maghiar, ce-si publica opera la Budapesta, si peste timp, continua sa contrazica pretentia de suprematie a ungurilor, sasilor si secuilor.

Probabil ca, asa cum afirma si Octavian Goga in poezia Oltul, vlaga de odinioara se mai potolise: "Slavite farmituri a vremii, /De mult v-au ingropat valeatul... / Neputincios pari si tu astazi / Te-a-ncins cu lanturi imparatul. "
Altele erau acum armele de lupta ale intelectualilor romani ardeleni, ei protestand prin Suplex libellus valachorum Transilvanae (Protestul suprem al romanilor valahi din Transilvania), trimis in anul 1791 imparatului Leupold al II-lea al Austro-Ungariei, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania, ca natiune egala in drepturi cu celelalte - egala, deci, nu superioara ca mai veche, nobila si mai numeroasa.

Dezvoltarea burgheziei romane transilvanene da nastere unei miscari sociale iluministe, cunoscuta sub denumirea de scoala Ardeleana. Pentru a le linisti avantul revendicativ, la indemnul austriecilor, ungurii, sasii si secuii au incercat sa atraga o parte dintre tinerii burghezi romani si fii de intelectuali, prin trimiterea lor la studii, la scoli inalte, la Viena si la Roma. 

Dar, in urma studiilor efectuate, acestia au descoperit ca poporul si limba romana sunt de origine latina, ca noi am locuit pe teritoriul Ardealului cu mult inaintea ungurilor, sasilor si secuilor si ca avem drepturi istorice si naturale mai vechi ca ei. (Toate acestea au fost, de fapt, redescoperite, deoarece ele fusesera afirmate mai inainte de cronicari, dar, datorita faptului ca si cronicile s-au pastrat catva timp in manuscris, fiind publicate mult mai tarziu de Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu si August Treboniu Laurian, ele nu fusesera cunoscute de carturarii din Transilvania). Intorsi in tara, cei mai de seama reprezentanti ai tinerei burghezii romanesti au avut aceeasi reactie fireasca si spontana, ca si Dimitrie Cantemir impotriva turcilor, adica s-au ridicat impotriva acelora ce considerau ca-i amagesc, oferindu-le drepturi marginite, dand nastere unei miscari culturale care s-a numit scoala Ardeleana, scriind opere istorice, filologice si literare.

Prin denumirea de scoala Ardeleana nu intelegem, deci, o institutie sau mai multe de invatamant - desi corifeii acestei miscari iluministe, in mod deosebit Gheorghe sincai, au infiintat peste trei sute de scoli romanesti, au scris Abecedare, Aritmetici, Catehisme, carti de popularizare a stiintei, manuale de economie practica si calendare pentru sateni - ci o ampla miscare culturala de ridicare a maselor populare romanesti prin stiinta de carte, prin cultura si arta, care a avut rolul cel mai important in stimularea studiului istoriei si limbii romane, a dezvoltarii stiintelor naturii si a invatamantului primar.

Reprezentantii cei mai de seama ai acestei miscari sunt: Samuil Micu (1745-l804), Gheorghe sincai (1754-l816), Petru Maior (176l-l828) si Ion Budai Deleanu (1760-l820).

Ei au scris studii de istorie. Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor, de Samuil Micu, Hronica romanilor si a mai multor neamuri, de Gheorghe sincai, Istoria pentru inceputul romanilor din Dachia, de Petru Maior; lucrari filologice: Elementa linguae daco-romanae sive valachiae, de Samuil Micu si Gheorghe sincai, Disertatie pentru inceputul limbii romane, de Petru Maior, Lexiconul de la Buda - primul dictionar etimologic al limbii romane. De observat este faptul ca acest lexicon, desi ca structura si alcatuire este o lucrare stiintifica, urmareste in final si un scop national romanesc, prin faptul ca toate cuvintele sunt scrise in romaneste, traduse in latina, apoi in maghiara si in germana, pentru a demonstra latinitatea limbii romane. Un cuvant cum ar fi casa (rom) = casa (lat), tradus in maghiara ori germana faciliteaza unui vorbitor din aceste doua limbi sa inteleaga apropierea dintre cuvantul romanesc si cel latin. La fel: camasa (rom) = camisa (lat); camp (rom) = campus (lat); dinte (rom) = dens (lat); munte (rom) = mons (lat) si asa mai departe. Aceasta realitate exista, deci, dincolo de vointa noastra si cu mult mai inainte de a ne fi contestate drepturile si originea latina.

In operele lor lingvistice si istorice, reprezentantii scolii Ardelene sustin, asadar, ca poporul roman s-a format in urma razboaielor daco romane si dupa colonizarea Daciei de catre Traian, iar noi suntem un popor de origine latina, limba noastra este continuatoarea limbii latine populare care s-a vorbit o vreme pe aceste meleaguri, in paralel cu limba dacica, pe care a asimilat-o incetul cu incetul, iar existenta noastra in Transilvania a fost inca de pe vremea lui Traian si Decebal, fapt demonstrat si de o serie de inscriptii latine descoperite pe aceste meleaguri si de cel mai bun martor al nostru de piatra cu numele maret de Columna lui Traian, pe care si contestatarii maghiari o puteau vedea in centrul Romei.

Intre ideile scolii Ardelene intalnim si unele exagerari, asa cum ar fi: eliminarea cuvintelor nelatine din limba si inlocuirea lor cu altele in scrierea etimologica (ceea ce ar fi fost, evident, o exagerare), dar acestea nu scad valoarea istorica si filologica a principalelor opere fiindca, totodata, sustin in mod corect: adoptarea alfabetului latin, in locul celui chirilic, fixarea normelor gramaticale ale limbii romane, imbogatirea vocabularului cu neologisme etc.

O importanta deosebita o are pe plan literar Ion Budai Deleanu, care a scris poemul eroic Trei viteji si epopeea Tiganiada. 

Epopeea este o opera literara in versuri, de o mare intindere, corespunzatoare ca marime romanului, in care ni se povestesc fapte reale, imbinate cu altele fantastice, din viata unor personaje legendare, eroice ori comice, a unor popoare sau altor colectivitati. In literatura romana, au mai existat incercari de elaborare a unor epopei ca: Mihaida, de Ion Heliade Radulescu, stefaniada, de Costache Negruzzi (s-a pastrat fragmentul Aprodul Purice), Traianida, de Dimitrie Bolintineanu, dar nic una nu a fost finalizata. Mai amintim incercarea lui George Cosbuc de a scrie o epopee nationala, din care s-au pastrat fragmentele, devenite apoi poeme independente: Nunta Zamfirei si Moartea lui Fulger.

Probabil marele efort de elaborare, tinand seama de intinderea unei epopei, i-a impiedicat pe autorii amintiti sa-si termine lucrarile proiectate. Cert este faptul ca, pana astazi, Tiganiada lui Ion Budai Delea nu ramane singura epopee din literatura noastra.

Actiunea ei se petrece in vremea lui Vlad Tepes, cand domnitorul, temut luptator antiotoman, observa ca tiganii nomazi umbla dintr-un loc in altul si, banuind ca ar putea sa serveasca de spioni pentru turci, hotaraste sa-i stranga intr-o singura tabara si sa-i stabileasca intre Barbatesti si Inimoasa.

Compunand acest poemation eroi-comico-satiric, dupa cum il denumeste chiar el, Ion Budai Deleanu a urmarit, dupa propria-i marturisire, in Epistolia inchinatoare lui Mitru Petrea (anagrama lui Petru Maior), unele izvoare de inspiratie si de informare istorica asupra subiectului abordat, precum scriitorii de la Vizant (Ducas Honiates si Laonic Chajcocondyl, dupa prof. univ. dr. Ion Rotam) si unei cronici scrise cu maini muntenesti (copii dupa letopisetele Cantacuzinilor si Balenilor). Autorul a fost impresionat si de povestirile sasesti despre Vlad Tepes, dainuind in traditia populatiei din preajma Sibiului si Fagarasului, nu departe de Cignau, satul natal al lui Ion Budai Deleanu.

El mai arata si alte surse, care ni se par nesigure, cum ar fi o cronica a Tarii Romanesti, scrisa cu mana si mai veche ca cea a lui Ureche, dar mai ales hartoaga de la Manastirea Cioara, precum si pergamenta de la Zanoaga, intocmita de Mitrofan, care ar fi fost de fata la toate intamplarile tiganilor, inclusiv la nunta lui Parpanghel cu Romica, poetul sugerand astfel traditia populara. in aceeasi epistolie, semnata Leunachi Dineu (anagrama lui Ianachi Deleanu), sunt aratate si modelele europene ale Tiganiadei: Batrachomiomachia (Batalia soarecilor cu broastele), epopee eroi-comica atribuita lui Homer, Gli animali parlanti (Jivinele vorbitoare), de abatele Casti. Dar, din insemnarile poetului, pe parcursul propriei sale epopei, rezulta si alte surse de inspiratie, mai cunoscute ca: Iliada si Odiseea, de Homer, Eneida, de Virgiliu, Orlando furioso, de Ludovigo Ariosto, Gerusalemme liberata, de Tasso, Don Quijote, de Cervantes, Raiul pierdut, de Milton, Messiada, de Klopstorck, La purcelle d&#039;Orleans, de Voltaire si altele.

Autorul tine sa-si avertizeze cititorul ca jucareaua lui este "izvoditura noao si orighinala romaneasca, nici furata, nici imprumutata de la vreo limba&#039;&#039;&#039;&#039;. Scopurile estetice si patriotice sunt amintite de la inceput cand, in scrisoarea catre prietenul sau Petru Maior, Ion Budai Deleanu arata ca a compus epopeea sa "vrand a forma s-a introduce un gust nou de poesie romaneasca... sa invete tinerii cei de limba iubitori a cere si cele mai ridicate si mai ascunse desisuri a (le) Parnasului, unde lacuiesc musele lui Omer si ale lui Virghil (din Prolog).

In acelasi timp, sunt subliniate scopurile moralizatoare si critice, inscriindu-se astfel in cadrul idealurilor general-iluministe ale corifeilor scolii Ardelene. in Epistolia inchinatoare se mai arata ca opera contine "intru adins lucruri de saga, ca mai lesne sa se inteleaga si sa placa" si ca "se-afla intr-insa si critica&#039;&#039; si ca opera nu-i decat o alegorie in multe locuri, unde prin tigani se inteleg "s-altii oarecand carii tocmai au facut si fac ca si tiganii". Autorul isi da seama ca, datorita caracterului sau critic, "la multi nu le va placea, dar cel intelept va intelege." Deosebit de important pentru analiza acestei epopei unice ni se pare faptul ca Ion Budai Deleanu accepta opera de arta ca pe o sinteza armonioasa intre etic si estetic, poetul fiind adeptul clasicului percept horatian: "Omne tulit punctum qui miscuit idile dulci". Intentia lucida din opera lui trebuia sa atraga pe cititor, sa placa, sa fie educativa si patriotica.

Epopeea lui Ion Budai Deleanu cunoaste doua variante: in 1800 si in 1812; prima editie completa s-a tiparit in 1925.

Desi acum ni se pare putin arhaica si depasita, aceasta ramane in literatura romana nu doar prin unicitatea ei, ci si prin valoarea artistica pe care o judecam astazi raportand-o la mijloacele de exprimare ale secolului al XVIII-lea.
In Analize literare si comentarii, prof. univ. dr. Ion Rotaru afirma: "La o analiza atenta, facuta cu instrumentele filologice si lingvistice adecvate, asezati fiind in unghiul de vedere si in ambianta culturala a autorului Tiganiadei, se dovedeste a fi, ca si Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir, una din operele cele mai durabile si mai originale din intreaga noastra literatura".

Vazand, deci, Vlad Tepes ca tiganii nomazi umbla din loc in loc necontrolati, se hotaraste sa-i adune si sa-i stabilizeze. Dar tiganii, fiind lenesi, pentru a-i putea deplasa spre Inimoasa, domnitorul aseaza in fruntea coloanei carele cu merinde, ca sa-i imbarbateze pe cei mai lacomi dintre ei. Ca si in epopeile amintite, in desfasurarea conflictului intervin si forte supranaturale , dar nu Zeii, ca la Homer, ci unele autohtone, adica: Sfintii si Dracii. Astfel, Dracii o fura pe Romica, logodnica lui Parpanghel, unul dintre cele mai viteze capetenii ale tiganilor, iar acesta paraseste coloana, plecand in cautarea iubitei sale. Sfintii insa intervin in favoarea crestinilor, o elibereaza pe Romica, iar Parpanghel o gaseste intr-o balta cu broaste (vezi Batalia soarecilor cu broastele), reintorcandu-se in fruntea tiganilor pentru a lupta impotriva turcilor.

Intamplari comice au loc si in momentul cand Vlad Tepes pune la incercare curajul tiganilor. Impreuna cu cativa viteji de-ai sai, domnitorul se imbraca in haine turcesti si patrund, astfel deghizati, in tabara tiganilor. Acestia se sperie cumplit si cer iertare asa-zisilor turci, spunandu-le ca nu sunt ei de vina, ci fiorosul domnitor muntean, care i-a inarmat si i-a pus sa lupte impotriva otomanilor. Atunci voievodul cu ostasii sai arunca pelerinele turcesti si isi arata adevarata identitate. Tiganii se sperie si mai tare, fiindca, pentru tradare, i-ar fi asteptat teapa, rugandu-l sa-i ierte, deoarece, daca ar fi stiut ca este Maria-Sa, cu vitejii ce-l inconjoara, ar fi luptat si ei curajosi impotriva... turcilor.

Tiganii hotarasc sa intemeieze un stat al lor, dar nu se inteleg asupra modului de organizare: unii vor republica, altii regat, si, in toiul contradictiilor, se iau la bataie, iar tabara se destrama, sfarsindu-se in felul acesta si actiunea Tiganiadei.
Prin calitatile reale ale acestei minunate opere, Ion Budai Deleanu ramane cel mai de seama reprezentant al scolii Ardelene. Referindu-se la importanta nationala a acestei miscari culturale, profesorul Alexandru Andrei afirma in Comentarii literare:

"Punand un accent deosebit pe dezvoltarea stiintei si culturii si urmarind, prin aceasta, ridicarea gradului de civilizatie al intregului popor, castigarea drepturilor natiunii romane subjugate din Transilvania, scoala Ardeleana, are, in primul rand, marele merit de a fi declansat procesul de modernizare a culturii noastre, inscriindu-se astfel, cu toate particularitatile sale, in curentul iluminist european, asigurand, totodata, bazele stiintifice ale procesului de lupta pentru eliberarea national.')";i:1;s:16775:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('12', 'Referat despre Scoala Ardeleana', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"In conceptia curenta, scoala Ardeleana se incorporeaza in acel tip de carturar, in acelasi timp auster si ardent, de o tenacitate pilduitoare in munca, la care dorinta de a demonstra vrednicia neamului romanesc a ajuns mai mult decat o ambitie si o pasiune, a ajuns o patima mistuitoare si deformanta. Un Micu, sincai, un Maior sunt admirabile exemple de devotament fata de un crez. Viata adumbrita de greutati materiale si de piedici de tot felul li s-a strecurat intre amvon, catedra si biblioteca, fara nici o concesie facuta seductiilor pe care epoca lor, de galanterie si usuratate, le multiplica la Viena tineretilor sau in Budapesta batranetii".

Paul Cornea

In secolul al XVIII-lea, se dezvolta in Europa un curent cultural si literar cunoscut sub denumirea de iluminism. Acesta avea un caracter popular, urmarind luminarea oamenilor simpli, prin stiinta de carte si cultura, afirmand egalitatea popoarelor si indivizilor, pe baza dreptului natural al nasterii.

Iluminismul se dezvolta mai intai in Anglia, prin Declaratia drepturilor, apoi in Franta, prin publicarea unor imense enciclopedii, continuand sa se afirme in Italia, Spania, Portugalia, Germania si apoi in intreaga Europa.

La noi, iluminismul nu este o miscare culturala de import, ci are ca origine o anumita stare sociala, specifica Transilvaniei din secolul al XVIII-lea. Dupa cum stim, desi erau majoritari ca populatie, romanii din Ardeal nu se bucurau de drepturi deosebite, fiind socotiti ca o natiune tolerata pe aceste meleaguri, prin declaratia ungurilor, sasilor si secuilor, din 1437, cunoscuta sub denumirea de Unio trium natiorum (Unirea celor trei natii), sustinand ca ungurii, sasii si secuii ar fi natiuni superioare fata de romani.

Cat de gresita si efemera este aceasta parere o dovedeste chiar o cronica maghiara, scrisa cu mult inaintea acestei intelegeri de dominare: e vorba de Cronica Notarului Anonim, publicata la Budapesta, din care desprindem raspunsul in limba latina, trimis regelui ungur Arpad, la inceputul secolului al X-lea, de catre Menumorut, duce al Bihariei (Tara Crisurilor), din care citam: "Spune-i lui Arpad, ducele Hungariei, domnul vostru. Datori ii suntem ca un amic unui amic, cu toate ce-i sunt necesare, fiindca e om strain (sublinierea noastra) si duce lipsa de multe. Teritoriul insa ce l-a cerut bunei vointe a noastre nu i-l vom ceda niciodata, cata vreme vom fi in viata. 

si ne-a parut rau ca ducele Salanus (latin, sublinierea noastra) i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune, fie de frica, ceea ce se tagaduieste. Noi insa, nici din dragoste, nici de frica nu-i cedam din pamant nici cat un deget, desi a spus ca are un drept asupra lui. si vorbele lui nu ne tulbura inima, ca ne-a aratat ca descinde din neamul regelui Athila, care se numea biciul lui Dumnezeu. si chiar daca acela a rapit prin violenta aceasta tara de la stramosul meu (sublinierea noastra), acum insa... nimeni nu poate sa mi-o mai smulga din mainile mele. "

Ilustre vremuri ale secolului al X-lea, de glorie si demnitate strabune, cand ungurii, veniti ca popor nomad, abia incercau sa puna mana pe unele teritorii romanesti - care contrazic, chiar prin cuvintele unui cronicar oficial maghiar, ce-si publica opera la Budapesta, si peste timp, continua sa contrazica pretentia de suprematie a ungurilor, sasilor si secuilor.

Probabil ca, asa cum afirma si Octavian Goga in poezia Oltul, vlaga de odinioara se mai potolise: "Slavite farmituri a vremii, /De mult v-au ingropat valeatul... / Neputincios pari si tu astazi / Te-a-ncins cu lanturi imparatul. "
Altele erau acum armele de lupta ale intelectualilor romani ardeleni, ei protestand prin Suplex libellus valachorum Transilvanae (Protestul suprem al romanilor valahi din Transilvania), trimis in anul 1791 imparatului Leupold al II-lea al Austro-Ungariei, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania, ca natiune egala in drepturi cu celelalte - egala, deci, nu superioara ca mai veche, nobila si mai numeroasa.

Dezvoltarea burgheziei romane transilvanene da nastere unei miscari sociale iluministe, cunoscuta sub denumirea de scoala Ardeleana. Pentru a le linisti avantul revendicativ, la indemnul austriecilor, ungurii, sasii si secuii au incercat sa atraga o parte dintre tinerii burghezi romani si fii de intelectuali, prin trimiterea lor la studii, la scoli inalte, la Viena si la Roma. 

Dar, in urma studiilor efectuate, acestia au descoperit ca poporul si limba romana sunt de origine latina, ca noi am locuit pe teritoriul Ardealului cu mult inaintea ungurilor, sasilor si secuilor si ca avem drepturi istorice si naturale mai vechi ca ei. (Toate acestea au fost, de fapt, redescoperite, deoarece ele fusesera afirmate mai inainte de cronicari, dar, datorita faptului ca si cronicile s-au pastrat catva timp in manuscris, fiind publicate mult mai tarziu de Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu si August Treboniu Laurian, ele nu fusesera cunoscute de carturarii din Transilvania). Intorsi in tara, cei mai de seama reprezentanti ai tinerei burghezii romanesti au avut aceeasi reactie fireasca si spontana, ca si Dimitrie Cantemir impotriva turcilor, adica s-au ridicat impotriva acelora ce considerau ca-i amagesc, oferindu-le drepturi marginite, dand nastere unei miscari culturale care s-a numit scoala Ardeleana, scriind opere istorice, filologice si literare.

Prin denumirea de scoala Ardeleana nu intelegem, deci, o institutie sau mai multe de invatamant - desi corifeii acestei miscari iluministe, in mod deosebit Gheorghe sincai, au infiintat peste trei sute de scoli romanesti, au scris Abecedare, Aritmetici, Catehisme, carti de popularizare a stiintei, manuale de economie practica si calendare pentru sateni - ci o ampla miscare culturala de ridicare a maselor populare romanesti prin stiinta de carte, prin cultura si arta, care a avut rolul cel mai important in stimularea studiului istoriei si limbii romane, a dezvoltarii stiintelor naturii si a invatamantului primar.

Reprezentantii cei mai de seama ai acestei miscari sunt: Samuil Micu (1745-l804), Gheorghe sincai (1754-l816), Petru Maior (176l-l828) si Ion Budai Deleanu (1760-l820).

Ei au scris studii de istorie. Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor, de Samuil Micu, Hronica romanilor si a mai multor neamuri, de Gheorghe sincai, Istoria pentru inceputul romanilor din Dachia, de Petru Maior; lucrari filologice: Elementa linguae daco-romanae sive valachiae, de Samuil Micu si Gheorghe sincai, Disertatie pentru inceputul limbii romane, de Petru Maior, Lexiconul de la Buda - primul dictionar etimologic al limbii romane. De observat este faptul ca acest lexicon, desi ca structura si alcatuire este o lucrare stiintifica, urmareste in final si un scop national romanesc, prin faptul ca toate cuvintele sunt scrise in romaneste, traduse in latina, apoi in maghiara si in germana, pentru a demonstra latinitatea limbii romane. Un cuvant cum ar fi casa (rom) = casa (lat), tradus in maghiara ori germana faciliteaza unui vorbitor din aceste doua limbi sa inteleaga apropierea dintre cuvantul romanesc si cel latin. La fel: camasa (rom) = camisa (lat); camp (rom) = campus (lat); dinte (rom) = dens (lat); munte (rom) = mons (lat) si asa mai departe. Aceasta realitate exista, deci, dincolo de vointa noastra si cu mult mai inainte de a ne fi contestate drepturile si originea latina.

In operele lor lingvistice si istorice, reprezentantii scolii Ardelene sustin, asadar, ca poporul roman s-a format in urma razboaielor daco romane si dupa colonizarea Daciei de catre Traian, iar noi suntem un popor de origine latina, limba noastra este continuatoarea limbii latine populare care s-a vorbit o vreme pe aceste meleaguri, in paralel cu limba dacica, pe care a asimilat-o incetul cu incetul, iar existenta noastra in Transilvania a fost inca de pe vremea lui Traian si Decebal, fapt demonstrat si de o serie de inscriptii latine descoperite pe aceste meleaguri si de cel mai bun martor al nostru de piatra cu numele maret de Columna lui Traian, pe care si contestatarii maghiari o puteau vedea in centrul Romei.

Intre ideile scolii Ardelene intalnim si unele exagerari, asa cum ar fi: eliminarea cuvintelor nelatine din limba si inlocuirea lor cu altele in scrierea etimologica (ceea ce ar fi fost, evident, o exagerare), dar acestea nu scad valoarea istorica si filologica a principalelor opere fiindca, totodata, sustin in mod corect: adoptarea alfabetului latin, in locul celui chirilic, fixarea normelor gramaticale ale limbii romane, imbogatirea vocabularului cu neologisme etc.

O importanta deosebita o are pe plan literar Ion Budai Deleanu, care a scris poemul eroic Trei viteji si epopeea Tiganiada. 

Epopeea este o opera literara in versuri, de o mare intindere, corespunzatoare ca marime romanului, in care ni se povestesc fapte reale, imbinate cu altele fantastice, din viata unor personaje legendare, eroice ori comice, a unor popoare sau altor colectivitati. In literatura romana, au mai existat incercari de elaborare a unor epopei ca: Mihaida, de Ion Heliade Radulescu, stefaniada, de Costache Negruzzi (s-a pastrat fragmentul Aprodul Purice), Traianida, de Dimitrie Bolintineanu, dar nic una nu a fost finalizata. Mai amintim incercarea lui George Cosbuc de a scrie o epopee nationala, din care s-au pastrat fragmentele, devenite apoi poeme independente: Nunta Zamfirei si Moartea lui Fulger.

Probabil marele efort de elaborare, tinand seama de intinderea unei epopei, i-a impiedicat pe autorii amintiti sa-si termine lucrarile proiectate. Cert este faptul ca, pana astazi, Tiganiada lui Ion Budai Delea nu ramane singura epopee din literatura noastra.

Actiunea ei se petrece in vremea lui Vlad Tepes, cand domnitorul, temut luptator antiotoman, observa ca tiganii nomazi umbla dintr-un loc in altul si, banuind ca ar putea sa serveasca de spioni pentru turci, hotaraste sa-i stranga intr-o singura tabara si sa-i stabileasca intre Barbatesti si Inimoasa.

Compunand acest poemation eroi-comico-satiric, dupa cum il denumeste chiar el, Ion Budai Deleanu a urmarit, dupa propria-i marturisire, in Epistolia inchinatoare lui Mitru Petrea (anagrama lui Petru Maior), unele izvoare de inspiratie si de informare istorica asupra subiectului abordat, precum scriitorii de la Vizant (Ducas Honiates si Laonic Chajcocondyl, dupa prof. univ. dr. Ion Rotam) si unei cronici scrise cu maini muntenesti (copii dupa letopisetele Cantacuzinilor si Balenilor). Autorul a fost impresionat si de povestirile sasesti despre Vlad Tepes, dainuind in traditia populatiei din preajma Sibiului si Fagarasului, nu departe de Cignau, satul natal al lui Ion Budai Deleanu.

El mai arata si alte surse, care ni se par nesigure, cum ar fi o cronica a Tarii Romanesti, scrisa cu mana si mai veche ca cea a lui Ureche, dar mai ales hartoaga de la Manastirea Cioara, precum si pergamenta de la Zanoaga, intocmita de Mitrofan, care ar fi fost de fata la toate intamplarile tiganilor, inclusiv la nunta lui Parpanghel cu Romica, poetul sugerand astfel traditia populara. in aceeasi epistolie, semnata Leunachi Dineu (anagrama lui Ianachi Deleanu), sunt aratate si modelele europene ale Tiganiadei: Batrachomiomachia (Batalia soarecilor cu broastele), epopee eroi-comica atribuita lui Homer, Gli animali parlanti (Jivinele vorbitoare), de abatele Casti. Dar, din insemnarile poetului, pe parcursul propriei sale epopei, rezulta si alte surse de inspiratie, mai cunoscute ca: Iliada si Odiseea, de Homer, Eneida, de Virgiliu, Orlando furioso, de Ludovigo Ariosto, Gerusalemme liberata, de Tasso, Don Quijote, de Cervantes, Raiul pierdut, de Milton, Messiada, de Klopstorck, La purcelle d&#039;Orleans, de Voltaire si altele.

Autorul tine sa-si avertizeze cititorul ca jucareaua lui este "izvoditura noao si orighinala romaneasca, nici furata, nici imprumutata de la vreo limba&#039;&#039;&#039;&#039;. Scopurile estetice si patriotice sunt amintite de la inceput cand, in scrisoarea catre prietenul sau Petru Maior, Ion Budai Deleanu arata ca a compus epopeea sa "vrand a forma s-a introduce un gust nou de poesie romaneasca... sa invete tinerii cei de limba iubitori a cere si cele mai ridicate si mai ascunse desisuri a (le) Parnasului, unde lacuiesc musele lui Omer si ale lui Virghil (din Prolog).

In acelasi timp, sunt subliniate scopurile moralizatoare si critice, inscriindu-se astfel in cadrul idealurilor general-iluministe ale corifeilor scolii Ardelene. in Epistolia inchinatoare se mai arata ca opera contine "intru adins lucruri de saga, ca mai lesne sa se inteleaga si sa placa" si ca "se-afla intr-insa si critica&#039;&#039; si ca opera nu-i decat o alegorie in multe locuri, unde prin tigani se inteleg "s-altii oarecand carii tocmai au facut si fac ca si tiganii". Autorul isi da seama ca, datorita caracterului sau critic, "la multi nu le va placea, dar cel intelept va intelege." Deosebit de important pentru analiza acestei epopei unice ni se pare faptul ca Ion Budai Deleanu accepta opera de arta ca pe o sinteza armonioasa intre etic si estetic, poetul fiind adeptul clasicului percept horatian: "Omne tulit punctum qui miscuit idile dulci". Intentia lucida din opera lui trebuia sa atraga pe cititor, sa placa, sa fie educativa si patriotica.

Epopeea lui Ion Budai Deleanu cunoaste doua variante: in 1800 si in 1812; prima editie completa s-a tiparit in 1925.

Desi acum ni se pare putin arhaica si depasita, aceasta ramane in literatura romana nu doar prin unicitatea ei, ci si prin valoarea artistica pe care o judecam astazi raportand-o la mijloacele de exprimare ale secolului al XVIII-lea.
In Analize literare si comentarii, prof. univ. dr. Ion Rotaru afirma: "La o analiza atenta, facuta cu instrumentele filologice si lingvistice adecvate, asezati fiind in unghiul de vedere si in ambianta culturala a autorului Tiganiadei, se dovedeste a fi, ca si Istoria ieroglifica a lui Dimitrie Cantemir, una din operele cele mai durabile si mai originale din intreaga noastra literatura".

Vazand, deci, Vlad Tepes ca tiganii nomazi umbla din loc in loc necontrolati, se hotaraste sa-i adune si sa-i stabilizeze. Dar tiganii, fiind lenesi, pentru a-i putea deplasa spre Inimoasa, domnitorul aseaza in fruntea coloanei carele cu merinde, ca sa-i imbarbateze pe cei mai lacomi dintre ei. Ca si in epopeile amintite, in desfasurarea conflictului intervin si forte supranaturale , dar nu Zeii, ca la Homer, ci unele autohtone, adica: Sfintii si Dracii. Astfel, Dracii o fura pe Romica, logodnica lui Parpanghel, unul dintre cele mai viteze capetenii ale tiganilor, iar acesta paraseste coloana, plecand in cautarea iubitei sale. Sfintii insa intervin in favoarea crestinilor, o elibereaza pe Romica, iar Parpanghel o gaseste intr-o balta cu broaste (vezi Batalia soarecilor cu broastele), reintorcandu-se in fruntea tiganilor pentru a lupta impotriva turcilor.

Intamplari comice au loc si in momentul cand Vlad Tepes pune la incercare curajul tiganilor. Impreuna cu cativa viteji de-ai sai, domnitorul se imbraca in haine turcesti si patrund, astfel deghizati, in tabara tiganilor. Acestia se sperie cumplit si cer iertare asa-zisilor turci, spunandu-le ca nu sunt ei de vina, ci fiorosul domnitor muntean, care i-a inarmat si i-a pus sa lupte impotriva otomanilor. Atunci voievodul cu ostasii sai arunca pelerinele turcesti si isi arata adevarata identitate. Tiganii se sperie si mai tare, fiindca, pentru tradare, i-ar fi asteptat teapa, rugandu-l sa-i ierte, deoarece, daca ar fi stiut ca este Maria-Sa, cu vitejii ce-l inconjoara, ar fi luptat si ei curajosi impotriva... turcilor.

Tiganii hotarasc sa intemeieze un stat al lor, dar nu se inteleg asupra modului de organizare: unii vor republica, altii regat, si, in toiul contradictiilor, se iau la bataie, iar tabara se destrama, sfarsindu-se in felul acesta si actiunea Tiganiadei.
Prin calitatile reale ale acestei minunate opere, Ion Budai Deleanu ramane cel mai de seama reprezentant al scolii Ardelene. Referindu-se la importanta nationala a acestei miscari culturale, profesorul Alexandru Andrei afirma in Comentarii literare:

"Punand un accent deosebit pe dezvoltarea stiintei si culturii si urmarind, prin aceasta, ridicarea gradului de civilizatie al intregului popor, castigarea drepturilor natiunii romane subjugate din Transilvania, scoala Ardeleana, are, in primul rand, marele merit de a fi declansat procesul de modernizare a culturii noastre, inscriindu-se astfel, cu toate particularitatile sale, in curentul iluminist european, asigurand, totodata, bazele stiintifice ale procesului de lupta pentru eliberarea national.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"1979ba2afd202b0813aeaa00b246e2b8";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"be8409adf20ab13d0e586cfab1736fa0";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:13299:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('13', 'Dacia Literara Introductie', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru acesta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii".

Mihail Kogalniceanu

Intre revistele care apar in perioada anilor 1830-l860, denumita si perioada pasoptista, deoarece evenimentul politic cel mai de seama al etapei respective a fost revolutia burghezo-democratica de la 1848, rolul cel mai important l-a avut Dacia literara, aparuta la lasi, in 1840, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu.
Este bine cunoscuta contributia lui Mihail Kogalniceanu la infaptuirea actului Unirii Principatelor, precum si in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, cand a fost prim-ministru, avand o influenta determinanta in elaborarea unor reforme democratice, cum ar fi: secularizarea averilor manastiresti, improprietarirea taranilor, reorganizarea invatamantului si dezvoltarea teatrului, a publicatiilor culturale si a literaturii.

Mihail Kogalniceanu elaboreaza legi, scrie tratate de istorie, intemeiaza, impreuna cu Nicolae Balcescu, revista Magazin istoric pentru Dacia, unde sunt publicate, pentru prima data, cronicile moldovenesti, care au avut un rol covarsitor in dezvoltarea istoriografiei si literaturii romane.
Desi nu era literat propriu-zis, cu un prestigiu ca al lui Nicolae Balcescu ori Alecu Russo, Kogalniceanu se inscrie in istoria literaturii romane prin cateva povestiri si schite evocatoare, ca: Iluzii pierdute, Fizionomia provincialului la Iasi, Tainele inimii (un proiect de roman nefinalizat), Doua femei impotriva unui barbat, Noul chip de a face curte si alte cateva, care nu s-au impus indeajuns, dar ramane nemuritor prin inspiratul Program al Daciei literare, denumit de autor Introductie.

Dupa ce face istoricul catorva publicatii anterioare, efemere ori mai larg raspandite, autorul arata ca: "Ajutata de stapanire, aparata si imbogatita de niste barbati mari si patrioti adevarati, a caror nume vor fi trainice ca veacurile, inlesnita prin miile de scoli ce s-au facut in targurile si satele Moldo- Vlahiei, literatura noastra facu pasuri de uries si astazi se numara cu mandrie intre literaturile Europei".
Cu toate aceste remarci imbucuratoare, autorul constata ca atat Curierul Romanesc, din Muntenia, sub redactia lui Ion Heliade Radulescu, Foaia inimii, din Transilvania, a lui Gh. Barit, ori Albina Romaneasca, din Moldova, a lui Gheorghe Asachi, cat si alte publicatii mai putin reprezentative "au mai mult sau mai putin o coloara locala", adica o tinuta provinciala si partizana.

Ori, in cadrul amplei redesteptari nationale, sub influenta ideilor iluministe europene si a celor pasoptiste, pe care tinerii studiosi le aduceau de la Paris, leaganul culturii universale, se impunea o mai mare deschidere si impartialitate a miscarii culturale romanesti. De aceea, "O foaie dar, care parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationala, o foaie care, facand abstractie de loc, ar fi numai o foaie romaneasca, si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra". Dupa o astfel de demonstratie logica, prea inteligenta ca sa nu fie si convingatoare, concluzia autorului este fireasca: "O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara; ne vom sili, pentru ca nu avem sumeata pretentie sa facem mai bine decat predecesorii nostri.

Banuindu-le parca invidia pentru un astfel de program clar si cu obiective atat de precise, autorul imblanzeste, in final, afirmatiile sale, prin acea delicata si de bun simt expresie: "nu avem sumeata pretentie..."
Totusi, in continuare, sunt trasate si cateva pretentii, de natura etica si estetica, de indrumare si perspectiva: Dacia, "afara de compunerile originale ale redactorilor si conlucratorilor sai, va primi in coloanele sale cele mai bune scrieri ce va gasi in deosebitele jurnaluri romanesti."

Ideea unitatii culturale a romanilor, chiar mai inainte de realizarea ei politica si geografica, este continuata cu subtilitate: asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti in carele, ca intr-o oglinda, se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau".

Autorul se fereste de afirmatii generale, numind pentru intaia oara toate provinciile romanesti, ale caror productii de inteligenta si talent ar vrea sa le uneasca in paginile revistei. E timpul sa intelegem astfel ca si titlul revistei de Dacia literara a fost ales cu un anumit scop: acela de a demonstra si prin denumire intentiile certe ale coordonatorului ei.

Pentru o astfel de unitate, se impun principii critice si morale bine definite: "Cat pentru ceea ce se atinge de datoriile redactiei, noi ne vom sili ca moralul sa fie pururea pentru noi o tabla de legi si scandalul o uraciune izgonita". Dar cum se va face aceasta, cand hotarele artificiale si ambitiile locale pun nenumarate piedici in fata unitatii de spirit a romanilor?! "Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica numai cartea, iar nu persoana, vrajmasi ai arbitrariului, nu vom fi arbitri in judecatile noastre literare".

Cat de intelept si de subtil profet al neamului se dovedeste a fi viitorul prim-mi-nistru al lui Alexandru Ioan Cuza, cand cheama cu atata patos la unire: "Literatura are nevoie de unire, iar nu de dezbinare".

Unirea sufleteasca va duce la cea culturala, iar aceasta la cea politica: Jn sfarsit, talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comune pentru toti".

Vorbind la fel, poate vom reusi sa gandim, daca nu chiar la fel, cel putin mai apropiat unii de ceilalti - este ceea ce ne lasa sa intelegem marele patriot.
Abia acum, dupa revigorarea sentimentelor nationale si ridicarea celor mai bune argumente estetice, autorul indrazneste sa-si spuna parerea despre acele traduceri, pe care altii, servili inca literaturii straine, le considerau adevarate productii artistice: ,JDa-rul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce folos! ca sunt numai traductii din alte limbi si inca acelea de-arfi bune... Traductiile insa nu fac o literatura". (Sublinierea noastra).

Argumentul covarsitor vine dupa cateva fraze: "Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii"".

Incercand sa incorporam, la peste o suta cincizeci de ani de la aceasta Introduc-tie, in propria noastra gandire si simtire, simtirea patriotica si gandirea estetica ale lui Mihail Kogalniceanu, vom constata ca marele patriot, facandu-se ecoul ideilor pasoptiste ale vremii, cerea contemporanilor sai:

a) Inspirarea din trecutul istoric al poporului nostru, bogat in fapte eroice si personaje model;
b) Elaborarea unor opere originale, deoarece traducerile nu pot forma o literatura nationala;
e) Valorificarea valentelor educative ale traditiilor populare, ale folclorului si obiceiurilor noastre;
d) Aprecierea obiectiva a valorii reale a operei, desprinzandu-ne de parerile subiective anterioare cu privire la autorul ei, introducand pentru prima data criterii estetice de critica literara, anticipandu-l astfel pe Titu Maiorescu.
Toate acestea au format aliajul de cea mai buna calitate care a unit cultura noastra nationala, in curs de formare in etapa respectiva.

a.l.) indemnul lui Mihail Kogalniceanu ca scriitorii sa se inspire cu predilectie din trecutul nostru istoric a fost urmat de Costache Negruzzi in elaborarea nuvelelor Sobieski si romanii si Alexandru Lapusneanul, iar mai tarziu de Alexandru Odobescu, in nuvelele Mihnea Voda cel Rau si Doamna Chiajna, de Vasile Alecsandri, cu drama Despot Voda, iar mai apoi de Bogdan Petriceicu Hasdeu, in Razvan si Vidra. Tot Vasile Alecsandri elaboreaza poemul eroic Dumbrava rosie, avand ca generic una dintre legendele lui Ion Neculce, din O sama de cuvinte, cateva dintre ele reluate si in Legende istorice, de Dimitrie Bolintineanu (Muma lui Åžtefan cel Mare, Daniil Sihastrul); Nicolae Balcescu, in Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul si Alecu Rus-so, in Cantarea Romaniei, valorifica atat partea istorica si educativa a literaturii cat si pe cea folclorica.

b.l.) Aceste carti pot fi folosite ca exemple concludente si pentru cerinta de a se elabora opere originale, la care mai adaugam faptul ca majoritatea speciilor si genurilor literare in cultura noastra s-au conturat acum, ele ramanand determinante pana in vremurile noastre. in perioada respectiva, chiar Mihail Kogalniceanu incearca sa puna bazele romanului romanesc, prin Tainele inimii; tot un inceput nefinalizat are si Vasile Alecsandri, cu Dridri, iar Nicolae Filimon scrie adevaratul roman social romanesc: Ciocoii vechi si noi. Nu trebuie sa uitam nici de romanele Manoil si Elena, ale lui Dimitrie Bolintineanu, dupa care Duliu Zamfirescu elaboreaza ciclul Neamul Comanestenilor, alcatuit din: Viata la tara, Tanase Scatiu, In razboi, indreptari, Ana.

In aceeasi perioada, intalnim si elemente de pastel, in Zburatorul, de Ion Helia-de Radulescu, ori Pastorul intristat, de Vasile Carlova, Primavara amorului, de Iancu Vacarescu, specia fiind cultivata cu predilectie de Vasile Alecsandri, in ciclul Pasteluri. Scrisoarea literara este promovata de Ion Ghica si Vasile Alecsandri, de Costache Negruzzi si chiar de Mihail Kogalniceanu. Au fost amintite Legendele istorice, ale lui Dimitrie Bolintineanu, la care adaugam revalorificarea unor legende populare, cum ar fi Monastirea Argesului. Satira apare in literatura noastra pentru prima data la Grigore Alexandrescu, in Satira. Duhului meu, apoi la Ion Heliade Radulescu si la Costache Negruzzi. Grigore Alexandrescu pune si bazele fabulei, ca specie literara aparte pentru oranduirea feudala si perioada de trecere spre capitalism, urmat fiind de Alexandru Donici (si de Antioh Cantemir, in Rusia).
Bardul de la Mircesti este intemeietorul propriu-zis al teatrului romanesc, parcugand toate etapele posibile - din faza sa de copilarie, cu vodeviluri si cantice comice, pana la drama Despot Voda, la comediile: Chirita in provincie sau Chirita la Iasi, urmat apoi de o intreaga pleiada de scriitori care au cultivat drama istorica: Alexandru Davila, cu Vlaicu Voda, Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu Razvan si Vidra, Barbu Åžtefanescu Delavrancea cu trilogia: Apus de soare, Viforul, Luceafarul si altii.

Dupa cum constatam, influenta literaturii franceze se manifesta si prin faptul ca, adapandu-se la izvoarele de lumina ale acesteia, tinerii scriitori romani pasoptisti au diversificat intreaga literatura nationala, incercand sa o ridice la nivelul celei europene, desi problema sincronizarii culturii romanesti cu cea universala se pune mult mai tarziu. Dar creatiile artistice pasoptiste nu mai sunt un imprumut ori o imitatie, ci au ca punct de plecare programul Daciei literare. Prin tendinta lor, se ajunge la modernizarea rapida a literaturii noastre, dar si la unificarea ei pe plan national.

c.l.) Cat priveste valorificarea valentelor educative ale traditiilor nationale, ale folclorului literar si ale obiceiurilor romanesti, punctele de baza au fost deja amintite prin reactualizarea unor opere ca Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, in paragrafele unde se descrie costumatia voievodului si obiceiurile la slujbele religioase; de Alecu Russo, cand fructifica in proza sa poematica balada populara Doica, de Vasile Alecsandri, cand prelucreaza un motiv folcloric in Legenda ciocarliei, ori cand alcatuieste prima culegere de folclor romanesc: Poezii poporale.

d. 1.) Prin introducerea unor criterii de apreciere obiectiva a operei, multi scriitori au inceput sa elaboreze carti sub alta exigenta fata de sine si fata de cititori, iar prin cerintele sale, desi nedezvoltate prea mult teoretic, Mihail Kogalniceanu deschide drumul de mai tarziu al criticilor literari Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibraileanu si Titu Maiorescu.

Programul Daciei literare este primul manifest constient si profund de diversificare a culturii nationale, de ridicare a calitatii sale expresive si artistice, urmat nu numai de scriitorii pasoptisti, post-pasoptisti, si de cei de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ci si de multi altii, ca un ecou prelungit pana in zilele noastre. Un rol important l-a avut mai tarziu miscarea literara a Junimii, cu revista ei Convorbiri literare, care vor deschide drumul marilor clasici ai literaturii romane: Ioan Slavici, Ion Creanga, I. L. Caragiale si Mihai Eminescu - dar la temelia inceputurilor sta portretul de apostol al lui Mihail Kogalniceanu, testamentul sau artistic, Introductie la Dacia literara, si o modesta revista care se faceau ecoul dorintei de unitate culturala a tuturor romanilor.')";i:1;s:13299:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('13', 'Dacia Literara Introductie', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru acesta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii".

Mihail Kogalniceanu

Intre revistele care apar in perioada anilor 1830-l860, denumita si perioada pasoptista, deoarece evenimentul politic cel mai de seama al etapei respective a fost revolutia burghezo-democratica de la 1848, rolul cel mai important l-a avut Dacia literara, aparuta la lasi, in 1840, sub conducerea lui Mihail Kogalniceanu.
Este bine cunoscuta contributia lui Mihail Kogalniceanu la infaptuirea actului Unirii Principatelor, precum si in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, cand a fost prim-ministru, avand o influenta determinanta in elaborarea unor reforme democratice, cum ar fi: secularizarea averilor manastiresti, improprietarirea taranilor, reorganizarea invatamantului si dezvoltarea teatrului, a publicatiilor culturale si a literaturii.

Mihail Kogalniceanu elaboreaza legi, scrie tratate de istorie, intemeiaza, impreuna cu Nicolae Balcescu, revista Magazin istoric pentru Dacia, unde sunt publicate, pentru prima data, cronicile moldovenesti, care au avut un rol covarsitor in dezvoltarea istoriografiei si literaturii romane.
Desi nu era literat propriu-zis, cu un prestigiu ca al lui Nicolae Balcescu ori Alecu Russo, Kogalniceanu se inscrie in istoria literaturii romane prin cateva povestiri si schite evocatoare, ca: Iluzii pierdute, Fizionomia provincialului la Iasi, Tainele inimii (un proiect de roman nefinalizat), Doua femei impotriva unui barbat, Noul chip de a face curte si alte cateva, care nu s-au impus indeajuns, dar ramane nemuritor prin inspiratul Program al Daciei literare, denumit de autor Introductie.

Dupa ce face istoricul catorva publicatii anterioare, efemere ori mai larg raspandite, autorul arata ca: "Ajutata de stapanire, aparata si imbogatita de niste barbati mari si patrioti adevarati, a caror nume vor fi trainice ca veacurile, inlesnita prin miile de scoli ce s-au facut in targurile si satele Moldo- Vlahiei, literatura noastra facu pasuri de uries si astazi se numara cu mandrie intre literaturile Europei".
Cu toate aceste remarci imbucuratoare, autorul constata ca atat Curierul Romanesc, din Muntenia, sub redactia lui Ion Heliade Radulescu, Foaia inimii, din Transilvania, a lui Gh. Barit, ori Albina Romaneasca, din Moldova, a lui Gheorghe Asachi, cat si alte publicatii mai putin reprezentative "au mai mult sau mai putin o coloara locala", adica o tinuta provinciala si partizana.

Ori, in cadrul amplei redesteptari nationale, sub influenta ideilor iluministe europene si a celor pasoptiste, pe care tinerii studiosi le aduceau de la Paris, leaganul culturii universale, se impunea o mai mare deschidere si impartialitate a miscarii culturale romanesti. De aceea, "O foaie dar, care parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationala, o foaie care, facand abstractie de loc, ar fi numai o foaie romaneasca, si prin urmare s-ar indeletnici cu productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei, numai sa fie bune, aceasta foaie, zic, ar implini o mare lipsa in literatura noastra". Dupa o astfel de demonstratie logica, prea inteligenta ca sa nu fie si convingatoare, concluzia autorului este fireasca: "O asemenea foaie ne vom sili ca sa fie Dacia literara; ne vom sili, pentru ca nu avem sumeata pretentie sa facem mai bine decat predecesorii nostri.

Banuindu-le parca invidia pentru un astfel de program clar si cu obiective atat de precise, autorul imblanzeste, in final, afirmatiile sale, prin acea delicata si de bun simt expresie: "nu avem sumeata pretentie..."
Totusi, in continuare, sunt trasate si cateva pretentii, de natura etica si estetica, de indrumare si perspectiva: Dacia, "afara de compunerile originale ale redactorilor si conlucratorilor sai, va primi in coloanele sale cele mai bune scrieri ce va gasi in deosebitele jurnaluri romanesti."

Ideea unitatii culturale a romanilor, chiar mai inainte de realizarea ei politica si geografica, este continuata cu subtilitate: asadar foaia noastra va fi un repertoriu general al literaturii romanesti in carele, ca intr-o oglinda, se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, banateni, bucovineni, fiestecare cu ideile sale, cu limba sa, cu chipul sau".

Autorul se fereste de afirmatii generale, numind pentru intaia oara toate provinciile romanesti, ale caror productii de inteligenta si talent ar vrea sa le uneasca in paginile revistei. E timpul sa intelegem astfel ca si titlul revistei de Dacia literara a fost ales cu un anumit scop: acela de a demonstra si prin denumire intentiile certe ale coordonatorului ei.

Pentru o astfel de unitate, se impun principii critice si morale bine definite: "Cat pentru ceea ce se atinge de datoriile redactiei, noi ne vom sili ca moralul sa fie pururea pentru noi o tabla de legi si scandalul o uraciune izgonita". Dar cum se va face aceasta, cand hotarele artificiale si ambitiile locale pun nenumarate piedici in fata unitatii de spirit a romanilor?! "Critica noastra va fi nepartinitoare; vom critica numai cartea, iar nu persoana, vrajmasi ai arbitrariului, nu vom fi arbitri in judecatile noastre literare".

Cat de intelept si de subtil profet al neamului se dovedeste a fi viitorul prim-mi-nistru al lui Alexandru Ioan Cuza, cand cheama cu atata patos la unire: "Literatura are nevoie de unire, iar nu de dezbinare".

Unirea sufleteasca va duce la cea culturala, iar aceasta la cea politica: Jn sfarsit, talul nostru este realizarea dorintii ca romanii sa aiba o limba si o literatura comune pentru toti".

Vorbind la fel, poate vom reusi sa gandim, daca nu chiar la fel, cel putin mai apropiat unii de ceilalti - este ceea ce ne lasa sa intelegem marele patriot.
Abia acum, dupa revigorarea sentimentelor nationale si ridicarea celor mai bune argumente estetice, autorul indrazneste sa-si spuna parerea despre acele traduceri, pe care altii, servili inca literaturii straine, le considerau adevarate productii artistice: ,JDa-rul imitatiei s-a facut la noi o manie primejdioasa, pentru ca omoara duhul national. Aceasta manie este mai ales covarsitoare in literatura. Mai in toate zilele ies de sub teasc carti in limba romaneasca. Dar ce folos! ca sunt numai traductii din alte limbi si inca acelea de-arfi bune... Traductiile insa nu fac o literatura". (Sublinierea noastra).

Argumentul covarsitor vine dupa cateva fraze: "Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si poetice, pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de scris, fara sa avem pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii"".

Incercand sa incorporam, la peste o suta cincizeci de ani de la aceasta Introduc-tie, in propria noastra gandire si simtire, simtirea patriotica si gandirea estetica ale lui Mihail Kogalniceanu, vom constata ca marele patriot, facandu-se ecoul ideilor pasoptiste ale vremii, cerea contemporanilor sai:

a) Inspirarea din trecutul istoric al poporului nostru, bogat in fapte eroice si personaje model;
b) Elaborarea unor opere originale, deoarece traducerile nu pot forma o literatura nationala;
e) Valorificarea valentelor educative ale traditiilor populare, ale folclorului si obiceiurilor noastre;
d) Aprecierea obiectiva a valorii reale a operei, desprinzandu-ne de parerile subiective anterioare cu privire la autorul ei, introducand pentru prima data criterii estetice de critica literara, anticipandu-l astfel pe Titu Maiorescu.
Toate acestea au format aliajul de cea mai buna calitate care a unit cultura noastra nationala, in curs de formare in etapa respectiva.

a.l.) indemnul lui Mihail Kogalniceanu ca scriitorii sa se inspire cu predilectie din trecutul nostru istoric a fost urmat de Costache Negruzzi in elaborarea nuvelelor Sobieski si romanii si Alexandru Lapusneanul, iar mai tarziu de Alexandru Odobescu, in nuvelele Mihnea Voda cel Rau si Doamna Chiajna, de Vasile Alecsandri, cu drama Despot Voda, iar mai apoi de Bogdan Petriceicu Hasdeu, in Razvan si Vidra. Tot Vasile Alecsandri elaboreaza poemul eroic Dumbrava rosie, avand ca generic una dintre legendele lui Ion Neculce, din O sama de cuvinte, cateva dintre ele reluate si in Legende istorice, de Dimitrie Bolintineanu (Muma lui Åžtefan cel Mare, Daniil Sihastrul); Nicolae Balcescu, in Romanii supt Mihai-Voievod Viteazul si Alecu Rus-so, in Cantarea Romaniei, valorifica atat partea istorica si educativa a literaturii cat si pe cea folclorica.

b.l.) Aceste carti pot fi folosite ca exemple concludente si pentru cerinta de a se elabora opere originale, la care mai adaugam faptul ca majoritatea speciilor si genurilor literare in cultura noastra s-au conturat acum, ele ramanand determinante pana in vremurile noastre. in perioada respectiva, chiar Mihail Kogalniceanu incearca sa puna bazele romanului romanesc, prin Tainele inimii; tot un inceput nefinalizat are si Vasile Alecsandri, cu Dridri, iar Nicolae Filimon scrie adevaratul roman social romanesc: Ciocoii vechi si noi. Nu trebuie sa uitam nici de romanele Manoil si Elena, ale lui Dimitrie Bolintineanu, dupa care Duliu Zamfirescu elaboreaza ciclul Neamul Comanestenilor, alcatuit din: Viata la tara, Tanase Scatiu, In razboi, indreptari, Ana.

In aceeasi perioada, intalnim si elemente de pastel, in Zburatorul, de Ion Helia-de Radulescu, ori Pastorul intristat, de Vasile Carlova, Primavara amorului, de Iancu Vacarescu, specia fiind cultivata cu predilectie de Vasile Alecsandri, in ciclul Pasteluri. Scrisoarea literara este promovata de Ion Ghica si Vasile Alecsandri, de Costache Negruzzi si chiar de Mihail Kogalniceanu. Au fost amintite Legendele istorice, ale lui Dimitrie Bolintineanu, la care adaugam revalorificarea unor legende populare, cum ar fi Monastirea Argesului. Satira apare in literatura noastra pentru prima data la Grigore Alexandrescu, in Satira. Duhului meu, apoi la Ion Heliade Radulescu si la Costache Negruzzi. Grigore Alexandrescu pune si bazele fabulei, ca specie literara aparte pentru oranduirea feudala si perioada de trecere spre capitalism, urmat fiind de Alexandru Donici (si de Antioh Cantemir, in Rusia).
Bardul de la Mircesti este intemeietorul propriu-zis al teatrului romanesc, parcugand toate etapele posibile - din faza sa de copilarie, cu vodeviluri si cantice comice, pana la drama Despot Voda, la comediile: Chirita in provincie sau Chirita la Iasi, urmat apoi de o intreaga pleiada de scriitori care au cultivat drama istorica: Alexandru Davila, cu Vlaicu Voda, Bogdan Petriceicu Hasdeu, cu Razvan si Vidra, Barbu Åžtefanescu Delavrancea cu trilogia: Apus de soare, Viforul, Luceafarul si altii.

Dupa cum constatam, influenta literaturii franceze se manifesta si prin faptul ca, adapandu-se la izvoarele de lumina ale acesteia, tinerii scriitori romani pasoptisti au diversificat intreaga literatura nationala, incercand sa o ridice la nivelul celei europene, desi problema sincronizarii culturii romanesti cu cea universala se pune mult mai tarziu. Dar creatiile artistice pasoptiste nu mai sunt un imprumut ori o imitatie, ci au ca punct de plecare programul Daciei literare. Prin tendinta lor, se ajunge la modernizarea rapida a literaturii noastre, dar si la unificarea ei pe plan national.

c.l.) Cat priveste valorificarea valentelor educative ale traditiilor nationale, ale folclorului literar si ale obiceiurilor romanesti, punctele de baza au fost deja amintite prin reactualizarea unor opere ca Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, in paragrafele unde se descrie costumatia voievodului si obiceiurile la slujbele religioase; de Alecu Russo, cand fructifica in proza sa poematica balada populara Doica, de Vasile Alecsandri, cand prelucreaza un motiv folcloric in Legenda ciocarliei, ori cand alcatuieste prima culegere de folclor romanesc: Poezii poporale.

d. 1.) Prin introducerea unor criterii de apreciere obiectiva a operei, multi scriitori au inceput sa elaboreze carti sub alta exigenta fata de sine si fata de cititori, iar prin cerintele sale, desi nedezvoltate prea mult teoretic, Mihail Kogalniceanu deschide drumul de mai tarziu al criticilor literari Constantin Dobrogeanu-Gherea, Garabet Ibraileanu si Titu Maiorescu.

Programul Daciei literare este primul manifest constient si profund de diversificare a culturii nationale, de ridicare a calitatii sale expresive si artistice, urmat nu numai de scriitorii pasoptisti, post-pasoptisti, si de cei de la sfarsitul secolului al XIX-lea, ci si de multi altii, ca un ecou prelungit pana in zilele noastre. Un rol important l-a avut mai tarziu miscarea literara a Junimii, cu revista ei Convorbiri literare, care vor deschide drumul marilor clasici ai literaturii romane: Ioan Slavici, Ion Creanga, I. L. Caragiale si Mihai Eminescu - dar la temelia inceputurilor sta portretul de apostol al lui Mihail Kogalniceanu, testamentul sau artistic, Introductie la Dacia literara, si o modesta revista care se faceau ecoul dorintei de unitate culturala a tuturor romanilor.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"be8409adf20ab13d0e586cfab1736fa0";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"41ff47071a14ec0b2d944a161e09ea36";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:2815:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('16', 'Ion Heliade Radulescu', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Zburatorul

Ion Heliade Radulescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai generatiei pasoptiste.

Prin balada ZBURATORUL, el ramane in literatura noastra ca un fin prelucrator artistic al motivului popular al Zburatorului - un tanar frumos, ori un zmeu, care trezeste presentimentul erotic al fetelor, la varsta adolescentina.

Mitul Zburatorului este amintit si de Dimitrie Cantemir, in Descrierea Moldovei; Vasile Alecsandri si Cezar Bolliac scriu cate o poezie tot cu titlul ZBURATORUL.
Mihai Eminescu prelucreaza acest mit in poemul Calin file de poveste, intr-o viziune mai ampla si tratat la nivelul geniului creator al "poetului nepereche" (George Calinescu), iar partea a doua a lucrarii lui Ion Heliade Radulescu ii serveste lui Eminescu drept model descriptiv in prezentarea inserarii, in poezia Sara pe deal.
Interesant este ca si in proza lui Mircea Eliade, in volumul Domnisoara Cristina, intalnim prelucrarea acestui motiv.

Cu toata larga raspandire, poemul lui Ion Heliade Radulescu ramane cel mai reprezentativ pentru creatia romantica din literatura romana, cat si ca deschizator de drumuri pe calea unei versificatii corecte si convingatoare.
Prima parte infatiseaza confesiunea Floricai catre mama sa, cu privire la tulburarile adolescentine ale trupului, pe care nu si le poate explica decat printr-o filiera folclorica, rugand-o pe aceasta sa apeleze la preot sau la vrajitoare (orientare oscilatorie, pe care o intalnim si la Vitoria Lipan, din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu).

Fata e stapanita de teama si neliniste; desi mama cunoaste cauzele acestor tulburari, se fereste, din pudoare, sa i le explice fiicei sale.
Astfel ca Zburatorul, care starneste dragostea, se iveste in partea a doua a poemului, chipul lui desprinzandu-se din dialogul a doua batrane, care-l prezinta fie ca pe un Fat-Frumos, fie ca pe un Zmeu, dovada ca nici una nu-l vazuse cu adevarat.

Dialogul si peisajul propri-zis alcatuiesc partea cea mai izbutita a poemului.

Ca opera reprezentativa a unui scriitor din generatia pasoptista, poemul Zburatorul se caracterizeaza prin infatisarea unei atmosfere specific romanesti, printr-o prozodie corecta si o crestere a tensiunii emotive, prin care omul este incadrat in mijlocul naturii din care face parte:

"Dar ce lumina iute, ca un fulger trecator,
Din miazanoapte scapa cu urme de scantei?
Vre-o stea mai cade iara? vre-un imparat mai moare?
Ori e, sa nu mai fie! - vre-o pacoste de zmei?"

Finalul poemului nu dezleaga misterul si nu alunga frica de iubire a fecioarei, cauza primelor sentimente erotice ramanand intr-un suspans sugestiv, pentru lectura altor adolescente, care vor trece printr-o stare asemanatoare.')";i:1;s:2815:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('16', 'Ion Heliade Radulescu', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Zburatorul

Ion Heliade Radulescu este unul dintre scriitorii reprezentativi ai generatiei pasoptiste.

Prin balada ZBURATORUL, el ramane in literatura noastra ca un fin prelucrator artistic al motivului popular al Zburatorului - un tanar frumos, ori un zmeu, care trezeste presentimentul erotic al fetelor, la varsta adolescentina.

Mitul Zburatorului este amintit si de Dimitrie Cantemir, in Descrierea Moldovei; Vasile Alecsandri si Cezar Bolliac scriu cate o poezie tot cu titlul ZBURATORUL.
Mihai Eminescu prelucreaza acest mit in poemul Calin file de poveste, intr-o viziune mai ampla si tratat la nivelul geniului creator al "poetului nepereche" (George Calinescu), iar partea a doua a lucrarii lui Ion Heliade Radulescu ii serveste lui Eminescu drept model descriptiv in prezentarea inserarii, in poezia Sara pe deal.
Interesant este ca si in proza lui Mircea Eliade, in volumul Domnisoara Cristina, intalnim prelucrarea acestui motiv.

Cu toata larga raspandire, poemul lui Ion Heliade Radulescu ramane cel mai reprezentativ pentru creatia romantica din literatura romana, cat si ca deschizator de drumuri pe calea unei versificatii corecte si convingatoare.
Prima parte infatiseaza confesiunea Floricai catre mama sa, cu privire la tulburarile adolescentine ale trupului, pe care nu si le poate explica decat printr-o filiera folclorica, rugand-o pe aceasta sa apeleze la preot sau la vrajitoare (orientare oscilatorie, pe care o intalnim si la Vitoria Lipan, din romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu).

Fata e stapanita de teama si neliniste; desi mama cunoaste cauzele acestor tulburari, se fereste, din pudoare, sa i le explice fiicei sale.
Astfel ca Zburatorul, care starneste dragostea, se iveste in partea a doua a poemului, chipul lui desprinzandu-se din dialogul a doua batrane, care-l prezinta fie ca pe un Fat-Frumos, fie ca pe un Zmeu, dovada ca nici una nu-l vazuse cu adevarat.

Dialogul si peisajul propri-zis alcatuiesc partea cea mai izbutita a poemului.

Ca opera reprezentativa a unui scriitor din generatia pasoptista, poemul Zburatorul se caracterizeaza prin infatisarea unei atmosfere specific romanesti, printr-o prozodie corecta si o crestere a tensiunii emotive, prin care omul este incadrat in mijlocul naturii din care face parte:

"Dar ce lumina iute, ca un fulger trecator,
Din miazanoapte scapa cu urme de scantei?
Vre-o stea mai cade iara? vre-un imparat mai moare?
Ori e, sa nu mai fie! - vre-o pacoste de zmei?"

Finalul poemului nu dezleaga misterul si nu alunga frica de iubire a fecioarei, cauza primelor sentimente erotice ramanand intr-un suspans sugestiv, pentru lectura altor adolescente, care vor trece printr-o stare asemanatoare.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"41ff47071a14ec0b2d944a161e09ea36";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"85c3f0a5dd52f6dcb4d8857249cde061";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:6378:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('17', 'Nicolae Filimon Ciocoii vechi si noi', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Fara a fi un monument estetic, Ciocoii lui Filimon sunt o opera viabila, o fresca neispravita dar insa destul de vasta, strabatuta de o actiune epica nu indeajuns deferita de invazia amanuntelor; o fresca in care semnificativul inabusa esteticul, iar cronologicul dauneaza compozitiei. 

Puterea de observatie este insa incontestabila: in capitole integral interesante si uneori strict didactice se desfasoara, astfel, intregul tablou al acestei societati de sfarsit de regim, de la voda Caragea si pana la indivizi echivoci, ce traiesc din faramiturile bogatului praznic fanariot".

Eugen Lovinescu

Nicolae Filimon este unul dintre cei mai de seama scriitori romani postpasop-tisti, care se ramarca prin cateva povestiri, cum ar fi: Friedrich Staaps sau Atentatul de la Schonbrun in contra vietii lui Napoleon si Mateo Cipriani, ori prin basme: Omul-de-Flori-cu-Barba-de-Matase, Roman-Nazdravan si Omul de piatra.

Inainte de a se afirma ca scriitor, Nicolae Filimon a desfasurat o fecunda activitate publicistica, remarcandu-se ca unul dintre primii cronicari muzicali si dramatici de la noi. Dupa o calatorie in apusul Europei, publica in ziarul Nationalul o suita de articole, avand drept tema impresiile culese de autor cu acest prilej, iar, peste doi ani, le reuneste in volumul Excursiuni in Germania.

Prin Ciocoii vechi si noi, el este autorul primului roman social izbutit din literatura noastra si intemeietorul acestui gen. Romanul poarta un titlu dublat de un proverb: Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca, a aparut in volum in anul 1863, facand din autorul sau un precursor in campul creatiei literare romanesti.

Atat ca realizare artistica si constructie, cat si ca informare sociala si documentara, romanul infatiseaza momente diferite ale oranduirii feudale. Se deschide cu prezentarea personajelor principale Dinu Paturica si Andronache Tuzluc. Ciocoiul vechi Andronache Tuzluc, mare boier, ridicat cu sprijinul domnitorilor fanarioti, primeste in slujba sa, pe post de ciubucciu, pe ciocoiul nou Dinu Paturica, venit la curte cu o scrisoare de recomandare din partea tatalui sau, fost vataf al boierului.
Dinu Paturica avea un singur gand: sa se imbogateasca prin ruinarea stapanului sau. Andronache Tuzluc se indragosteste de chera Duduca, pentru care, ca s-o intretina, isi cheltuieste intreaga avere. Ca sa fie sigur ca nu este inselat in dragostea sa, Andronache Tuzluc pune in slujba ei pe Dinu Paturica, de care chera Duduca se indragosteste si amandoi pun la cale ruinarea vechiului ciocoi, cu ajutorul lui chir Costea Chiorul, un negustor lacom si necinstit.

Gheorghe, vataful curtii lui Andronache Tuzluc, intelege de la inceput ce au de gand sa faca cei trei si se duce la boier pentru a-l instiinta de planul acestora, dar nu este crezut si este dat afara din slujba, iar in locul sau e numit ca vataf Dinu Paturica. El controleaza acum intreaga avere a boierului, ajungand sa-si cumpere cu banii incasati in mod necinstit mosiile care odinioara apartinusera stapanului sau.

Chera Duduca ii cere boierului sa-i cumpere rochii scumpe si bijuterii, pe care el le ia de la chir Costea Chiorul, si astfel, in scurt timp, boierul ramane sarac si devine cersetor.

Dinu Paturica ajunge boier mare, avand legaturi si cu domnitorul Alexandru Ipsilante, al carui tron era amenintat de Tudor Vladimirescu. Domnitorul apeleaza la Dinu Paturica, pentru ca Tudor Vladimirescu sa fie omorat, apoi il numeste pe ciocoiul nou ispravnic peste doua judete.

In intentia autorului sta insa pedepsirea personajelor negative. Dinu Paturica este parat de taranii, pe care-i batea si-i schingiuia, noului domnitor Caragea si trimis intr-o ocna parasita. Chera Duduca este rapita de turci si se ineaca in Dunare. Chir Costea Chiorul este batut pentru inselaciunile sale si apoi tintuit de urechi in usa pravaliei. In schimb, Gheorghe si Maria, personaje simpatizate de autor, se casatoresc, iar lui Gheorghe ii este daruita, de catre tatal Mariei, banul C, boier de vita veche si patriot, functia de caimacan al Craiovei.

Descrierea amanuntita a vietii de la curtile boieresti si de la cea domneasca, a ierarhiei servitorilor si a functionarilor ofera informatii bogate despre moravurile protipendadei. In contrast cu acestea, atrag atentia paginile in care este zugravita viata mizera a taranimii, jefuiti prin tot felul de biruri si dari.

Capitole intregi, ca: Scene din viata sociala, Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea, Teatrul in Tara Romaneasca etc, desi intrerup firul actiunii, se remarca prin informatiile despre inceputul artei dramatice romanesti, ori prin pitorescul unor tablouri de viata specifica vremii. Astfel, elementele realiste devin evidente in substanta romanului.

Personajul principal al romanului reprezinta unul dintre primele tipuri ale arivistului din literatura romana, comparat mai tarziu cu Tanase Scatiu, din romanul cu acelasi nume, de Duiliu Zamfirescu si cu Stanica Ratiu, din Enigma Otiliei, de George Calinescu. E viclean si lacom, foloseste cu succes disimularea, intriga, schingiuirea taranilor si chiar crima, parcurgand trepte sociale succesive - de la ciocoi la vataf, apoi in diferite functii administrative, pe buna dreptate George Calinescu afirmand despre el: "Eroul devenit tip, iese din file si traieste in afara cartii. Nu este in literatura noastra, pe masura deplasarii orizontului, un erou cu acte mai solide de stare civila decat Dinu Paturica".

si ca stil si realizare artistica, scrisul lui Nicolae Filimon se impune atentiei prin structura orala a frazei, cursivitatea si claritatea limbajului, prin bogatia vocabularului si adecvarea lui la particularitatile fiecarui personaj.

Referindu-se la acest roman, acelasi critic afirma: "Prin tema, Ciocoii vechi si noi e un mic roman stendhalian (bineinteles fara filiatiune directa si fara luciditate analitica), iar Dinu Paturica e un Julien Sorel valah. De altfel si opera lui Balzac este plina de parveniti, de ambitiosi, insa Filimon se complace in modul stehndhalian sa urmareasca nerabdarile, bucuriile secrete si exploziile ambitiei. 

Oricat de enorma ar fi comparatia, Paturica nu e un simplu si vulgar vanator de avere, ci un insetat de toate senzatiile vietii".')";i:1;s:6378:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('17', 'Nicolae Filimon Ciocoii vechi si noi', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Fara a fi un monument estetic, Ciocoii lui Filimon sunt o opera viabila, o fresca neispravita dar insa destul de vasta, strabatuta de o actiune epica nu indeajuns deferita de invazia amanuntelor; o fresca in care semnificativul inabusa esteticul, iar cronologicul dauneaza compozitiei. 

Puterea de observatie este insa incontestabila: in capitole integral interesante si uneori strict didactice se desfasoara, astfel, intregul tablou al acestei societati de sfarsit de regim, de la voda Caragea si pana la indivizi echivoci, ce traiesc din faramiturile bogatului praznic fanariot".

Eugen Lovinescu

Nicolae Filimon este unul dintre cei mai de seama scriitori romani postpasop-tisti, care se ramarca prin cateva povestiri, cum ar fi: Friedrich Staaps sau Atentatul de la Schonbrun in contra vietii lui Napoleon si Mateo Cipriani, ori prin basme: Omul-de-Flori-cu-Barba-de-Matase, Roman-Nazdravan si Omul de piatra.

Inainte de a se afirma ca scriitor, Nicolae Filimon a desfasurat o fecunda activitate publicistica, remarcandu-se ca unul dintre primii cronicari muzicali si dramatici de la noi. Dupa o calatorie in apusul Europei, publica in ziarul Nationalul o suita de articole, avand drept tema impresiile culese de autor cu acest prilej, iar, peste doi ani, le reuneste in volumul Excursiuni in Germania.

Prin Ciocoii vechi si noi, el este autorul primului roman social izbutit din literatura noastra si intemeietorul acestui gen. Romanul poarta un titlu dublat de un proverb: Ciocoii vechi si noi sau Ce naste din pisica soareci mananca, a aparut in volum in anul 1863, facand din autorul sau un precursor in campul creatiei literare romanesti.

Atat ca realizare artistica si constructie, cat si ca informare sociala si documentara, romanul infatiseaza momente diferite ale oranduirii feudale. Se deschide cu prezentarea personajelor principale Dinu Paturica si Andronache Tuzluc. Ciocoiul vechi Andronache Tuzluc, mare boier, ridicat cu sprijinul domnitorilor fanarioti, primeste in slujba sa, pe post de ciubucciu, pe ciocoiul nou Dinu Paturica, venit la curte cu o scrisoare de recomandare din partea tatalui sau, fost vataf al boierului.
Dinu Paturica avea un singur gand: sa se imbogateasca prin ruinarea stapanului sau. Andronache Tuzluc se indragosteste de chera Duduca, pentru care, ca s-o intretina, isi cheltuieste intreaga avere. Ca sa fie sigur ca nu este inselat in dragostea sa, Andronache Tuzluc pune in slujba ei pe Dinu Paturica, de care chera Duduca se indragosteste si amandoi pun la cale ruinarea vechiului ciocoi, cu ajutorul lui chir Costea Chiorul, un negustor lacom si necinstit.

Gheorghe, vataful curtii lui Andronache Tuzluc, intelege de la inceput ce au de gand sa faca cei trei si se duce la boier pentru a-l instiinta de planul acestora, dar nu este crezut si este dat afara din slujba, iar in locul sau e numit ca vataf Dinu Paturica. El controleaza acum intreaga avere a boierului, ajungand sa-si cumpere cu banii incasati in mod necinstit mosiile care odinioara apartinusera stapanului sau.

Chera Duduca ii cere boierului sa-i cumpere rochii scumpe si bijuterii, pe care el le ia de la chir Costea Chiorul, si astfel, in scurt timp, boierul ramane sarac si devine cersetor.

Dinu Paturica ajunge boier mare, avand legaturi si cu domnitorul Alexandru Ipsilante, al carui tron era amenintat de Tudor Vladimirescu. Domnitorul apeleaza la Dinu Paturica, pentru ca Tudor Vladimirescu sa fie omorat, apoi il numeste pe ciocoiul nou ispravnic peste doua judete.

In intentia autorului sta insa pedepsirea personajelor negative. Dinu Paturica este parat de taranii, pe care-i batea si-i schingiuia, noului domnitor Caragea si trimis intr-o ocna parasita. Chera Duduca este rapita de turci si se ineaca in Dunare. Chir Costea Chiorul este batut pentru inselaciunile sale si apoi tintuit de urechi in usa pravaliei. In schimb, Gheorghe si Maria, personaje simpatizate de autor, se casatoresc, iar lui Gheorghe ii este daruita, de catre tatal Mariei, banul C, boier de vita veche si patriot, functia de caimacan al Craiovei.

Descrierea amanuntita a vietii de la curtile boieresti si de la cea domneasca, a ierarhiei servitorilor si a functionarilor ofera informatii bogate despre moravurile protipendadei. In contrast cu acestea, atrag atentia paginile in care este zugravita viata mizera a taranimii, jefuiti prin tot felul de biruri si dari.

Capitole intregi, ca: Scene din viata sociala, Muzica si coregrafia in timpul lui Caragea, Teatrul in Tara Romaneasca etc, desi intrerup firul actiunii, se remarca prin informatiile despre inceputul artei dramatice romanesti, ori prin pitorescul unor tablouri de viata specifica vremii. Astfel, elementele realiste devin evidente in substanta romanului.

Personajul principal al romanului reprezinta unul dintre primele tipuri ale arivistului din literatura romana, comparat mai tarziu cu Tanase Scatiu, din romanul cu acelasi nume, de Duiliu Zamfirescu si cu Stanica Ratiu, din Enigma Otiliei, de George Calinescu. E viclean si lacom, foloseste cu succes disimularea, intriga, schingiuirea taranilor si chiar crima, parcurgand trepte sociale succesive - de la ciocoi la vataf, apoi in diferite functii administrative, pe buna dreptate George Calinescu afirmand despre el: "Eroul devenit tip, iese din file si traieste in afara cartii. Nu este in literatura noastra, pe masura deplasarii orizontului, un erou cu acte mai solide de stare civila decat Dinu Paturica".

si ca stil si realizare artistica, scrisul lui Nicolae Filimon se impune atentiei prin structura orala a frazei, cursivitatea si claritatea limbajului, prin bogatia vocabularului si adecvarea lui la particularitatile fiecarui personaj.

Referindu-se la acest roman, acelasi critic afirma: "Prin tema, Ciocoii vechi si noi e un mic roman stendhalian (bineinteles fara filiatiune directa si fara luciditate analitica), iar Dinu Paturica e un Julien Sorel valah. De altfel si opera lui Balzac este plina de parveniti, de ambitiosi, insa Filimon se complace in modul stehndhalian sa urmareasca nerabdarile, bucuriile secrete si exploziile ambitiei. 

Oricat de enorma ar fi comparatia, Paturica nu e un simplu si vulgar vanator de avere, ci un insetat de toate senzatiile vietii".')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"85c3f0a5dd52f6dcb4d8857249cde061";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"975c4b0308c9892050a82d441e931c3f";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:16136:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('19', 'Referat Mihai Eminescu', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Reprezentantul Spiritualitatii Romanesti in Universalitate

"A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta... Nu poate sa ajunga vorba pana la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava ".

Tudor Arghezi

In ce consta rolul spiritualitatii romanesti in cultura universala? In geniul creator al ciobanasului Mioritei, cel care, pentru prima data, a avut fantastica viziune a mortii transformata intr-o nunta cosmica! Dar oare "poetul nepereche" Mihai Eminescu n-a rostit cu aceleasi cuvinte, alunecand in lacrimi: "Mai am un singur dor /In linistea serii / Sa ma lasati sa mor / La marginea marii... luceferi ce rasar /Din umbra de cetini, /Fiindu-mi prieteni, / O sa-mi zambeasca iar?"... (Mai am un singur dor).
Atunci in minunatul vis de nemoarte al povestitorului poporal care, luandu-se la intrecere cu divinitatea, si-a dorit pentru sine Tinerete fara batranete si viata fara de moarte? insa, asa cum ar fi spus Cel mai iubit dintre pamanteni - "daca dragoste nu e, nimic nu el" - exista si reversul acestui vis, pe care Hyperion nemuritorul il cere lui Dumnezeu: "Reia-mi al nemuririi nimb / si focul din privire, /si pentru toate da-mi in schimb / O ora de iubire"... (Luceafarul).

Poate ca spiritul romanesc s-a manifestat plenar in tablourile lui Nicolae Grigorescu, sub penelul caruia codrii nuntesc, vaile infloresc, iar campiile sunt presarate cu toate culorile curcubeului. Dar Mihai Eminescu n-a colorat la fel de frumos cu vorbele sale domoale Sara pe deal?!: "Sara pe deal buciumul suna cu jale, / Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, /Apele plang, clar izvorand din fantane; / Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine"... Nici o imbinare mai armonioasa intre sunet si culoare, intre olfactiv, tactil si pictural n-am mai intalnit in alta parte, ca in acest pastel!

La fel de armonioasa este, poate, Rapsodia romana, a lui George Enescu - acea logodna intre traditie si muzica, intre suflet si lumina, intre om si divinitate... Ii gasim un echivalent, reintorcandu-ne la versurile Luceafarului poeziei romanesti: "Ca de-i vremea rea sau buna, / Vantu-mi bate, frunza-mi suna; /si de-i vremea buna, rea, / Mie-mi curge Dunarea"... (Revedere).

Desigur ca, cel mai mult, spiritualitatea poporului nostru s-a inaltat cu semetia Coloanei Infinitului, a lui Constantin Brancusi.

Asa este! Numai ca Luceafarul cuvintelor noastre de suflet si-a sprijinit fruntea gandurilor peste acest vis cutezator, imbratisandu-l prin cuvintele sale si imprumu-tandu-i aripi sa zboare spre nesfarsite spatii: "La inceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta, / Pe cand totul era lipsa de viata si vointa, / Cand nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns... / Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns... / Fu prapastie? genume? Fu noian intins de apa? / N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa, / Caci era un intuneric ca o mare fara-o raza, /Dar nici de vazut nu fuse si nici ochiu ca s-o vaza. / Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface, / si in sine impacata stapanea eterna pace!... /Dar deodat-un punct se misca, cel dintai si singur. Iata-l / Cum din chaos face mama, iara el devine Tatal! Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stapanul fara margini peste marginile lumii..." (Scrisoarea I).

Cel mai mult si mai incarcat de sentimente patriotice, spiritul romanesc a izvorat din sufletul lui stefan cel Mare, caruia cronicarul ii atribuia indemnul sincer catre urmasi: "Daca dusmanul vostru ar cere legaminte rusinoase de la voi, atunci mai bine muriti prin sabia lui decat sa fiti privitorii impilarii si ticalosiei tarii voastre. Domnul parintilor vostri insa se va indura de lacrimile slugilor sale si va ridica dintre voi pe cineva carele va aseza iarasi pe urmasii vostri in voinicia si puterea de mai inainte".

Un indemn asemanator si-a gasit ecou si in versurile lui Mihai Eminescu: "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, / Tara mea de glorii, tara mea de dor? / Bratele nervoase, arma de tarie, /La trecutu-ti mare, mare viitor"... (Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie).

Adapat la izvoarele de demult ale culturii populare, pictor pana la extaz al peisajului natal, cu epitete si metafore de-o rara frumusete, muzical si melancolic asemenea undelor marii in Noaptea de Sanziene, sfidand cu imaginile sale inaltul cel mai indepartat atins in cultura romaneasca, rapsodul si patriotul neamului nostru, Mihai Eminescu este expresia reprezentativa a spiritualitatii romanesti. Statornicia si nobletea poporului roman stau sub semnul Luceafarului. Poetul nepereche, cum il numeste George Calinescu, este atat de al nostru, incat un alt mare liric roman, Marin Sorescu, il identifica pe Eminescu cu intregul univers, cu sentimentul romanesc al fiintei superioare: "Eminescu n-a existat/ A existat numai o tara frumoasa/ La o margine de mare... /si mai ales au existat niste oameni simpli/ Pe care-i chema Mircea cel Batran, stefan cel Mare.../Au mai existat si niste tei / si cei doi indragostiti,/ Care stiau sa le troieneasca toata floarea/ Intr-un sarut... / si pentru ca toate acestea/ Trebuiau sa poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus Eminescu..." " In Romania, mirosul teiului este eminescian, lacurile stralucesc albastre, luna pare stapana marii, iar Luceferii rasar din umbra de cetini. Este posibila oare o harta, fluturatoare, a mirosurilor si fosnetelor de tei?"- se intreaba Nichita Stanescu, in eseul Eminescu cel Mare. "Dar o harta a sentimentelor pe care un tei le starneste, de la Eminescu incoace, cand, prin geniul sau , teiul a devenit un imn, un semn, un ritual, un limbaj infinit nuantat?".
Acelasi statornic admirator al poetului se intreaba: "Nu percepeau vechii indieni divinitatile prin miros? Iar jertfele aduse de vechii evrei nu erau consemnate in Biblie, ca fiind de un miros placut Domnului? Brusc am inteles epitetul eminescian, adancimea perceptiei eminesciene asupra teiului... Da, teiul, poetic, neeluci-dabil, tulburator"...

Poet cantat de poeti, voievod al scriitorilor romani, Mihai Eminescu a devenit un simbol national, la care ne referim intotdeauna, ca la o mare sarbatoare a spiritului: "Varful greu al piramidei ochiului meu abia-l atinge.../ Lang-acest colos de piatra vezi tu cat de mica sunt./ Astfel tu-n a carui minte universul se rasfrange,/ Al tau geniu peste veacuri ramanea-va pe pamant". (Veronica Miele).
Format la scoala critica si estetica a Junimii, prin studiile efectuate la Cernauti, Eminescu ia contact, dupa citirea Lepturariuiui romanesc, cu principalele opere ale inaintasilor, fata de care isi exprima admiratia in Epigonii, poezie scrisa la varsta de numai douazeci si doi de ani: "Cand privesc zilele de aur a scripturilor romane,/ Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci si senine.../ Vad poeti ce-au scris o limba ca un fagure de miere"...

Calatoriile prin tara, cu diferite trupe de teatru, ii prilejuiesc poetului cunoasterea directa a vietii si a graiului poporului nostru, precum si culegerea unor creatii folclorice de larga virtuozitate, pe care le prelucreaza apoi in poezii ca: Revedere, Ce te legeni, Mai am un singur dor si altele.
O alta sursa a deplinei afirmari a Luceafarului poeziei romanesti ar fi contactul cu filosofia si cultura germana, pe care si le insuseste temeinic in anii de studentie, chiar daca nu se intoarce in tara, asa cum ar fi dorit Titu Maiorescu si cu un doctorat.

Izvoarele generatoare ale operei lui Mihai Eminescu ar putea fi considerate, deci: insusirea experientei artistice a inaintasilor si ridicarea acesteia la un nivel superior; asimilarea elementelor folclorice si prelucrarea lor la inaltimea poetului cult; imbracarea in haina artistica a ideilor filosofice si estetice ale timpului sau.
Evident ca toate acestea au constituit doar caramizile de inaltare a unui templu monumental, deoarece luminile lui se aflau in sufletul poetului - acestea fiind generate de talentul sau genial, dand la iveala o opera originala, care ridica dintr-o data cultura romana la nivelul celei europene.

Principalele teme tratate de Eminescu se refera la: locul omului de geniu (crea-tor,dascal ori conducator militar) intr-o societate care nu-l intelege; conceptia poetului despre arta si rolul scriitorului in lume: Luceafarul, Scrisoarea I, Glossa, Scrisoarea III, In zadar in colbul scolii, Pasarea Phoenix, Numai poetul si altele; antiteza dintre trecut si prezent, critica socetatii contemporane creatorului si infatisarea unor aspecte ale luptei de clasa; meditatia istorica si satirica: imparat si proletar, Epigonii, Scrisoarea III, Junii corupti, Ai nostri tineri si altele; natura si iubirea ocupa un loc de baza in opera lui Mihai Eminescu, aceasta tematica fiind singura in care poetul pare senin, fericit si impacat cu sine: Dorinta, Floare albastra, De ce nu vii, Din valurile vremii etc.
Superioritatea lui Mihai Eminescu fata de scriitorii inaintasi consta in aceea ca el ridica expresia artistica la o forma cat mai apropiata de perfectiune; creeaza o armonie si o muzicalitate nemaiintalnite in lirica romaneasca de pana atunci, reusind sa imbine cu maiestrie expresiile populare cu cele provinciale, cu arhaismele, neologismele cele mai firesti pentru fiecare constructie. Eminescu foloseste cuvantul potrivit, "ce exprima adevarul", aducand in lirica si filosofia romaneasca ideile noi pe plan european si universal.

El ramane in literatura romana creatorul unei opere care strabate timpul, traind intr-o perpetua actualitate. El a produs efecte neasteptate in modelarea profunda si de durata a expresiei artistice, a facut ca "toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma infaptuita de el in limba nationala sa devina punct de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii roma-nesti"(Titu Maiorescu).

Influenta covarsitoare a poetului avea sa vina din inaltimea filosofica a gandirii sale si din frumusetea expresiva a unei opere exemplare, care a directionat principalele elemente de recunoastere a spiritualitatii romanesti, in afara careia nu mai poate exista o creatie durabila. El insusi s-a proiectat cu vointa si neclintire in sfera specificului national, spre care a adus intregul orizont de inteligenta si sensibilitate europeana.

Incontestabil, Eminescu a trecut din trupul unui om nefericit, intr-un duh romanesc nemuritor, care redimensioneaza continuu spatiul creator si spiritualitatea noastra. De la Eminescu incoace codrul e mai frematator si mai adanc, lacul mai incarcat de nuferi albastri si de asteptare romantica, singuratatea devine stimulatoare a energiilor creatoare si feerice existente in om, suferinta "dureros de dulce", iubirea mister cosmic, biruind moartea - in sensul celui mai autentic spirit romanesc. "Ceea ce caracterizeaza mai intai de toate personalitatea lui Eminescu - afirma Titu Maiorescu in Eminescu si poezia lui - este o asa de covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si intipareste vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in epoca alienatiei declarate), incat lumea in care traia el, dupa firea lui si fara nici o sila, era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana, in aceeasi proportie tot ce era caz individual, intamplarea externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ii erau indiferente".
Prezenta lui Eminescu in constiinta poporului nostru a fost evocata si de poeta Ana Blandiana: "Sunt ani de zile de cand, intr-un tulburator exercitiu de purificare morala, o data pe an, la 15 ianuarie, amintindu-ne de el, ne amintim de noi insine si ne visam cu nemaisperata emotie un popor - poporul lui Eminescu. A venit, cred, clipa in care singura noastra salvare este sa devenim, in sfarsit, poporul lui Eminescu. Cred cu toata forta mea ca in secolul al XX-lea, ca sa parafrazam un celebru adagiu -poporul roman va fi eminescian sau nu va fi deloc".
Se cuvine sa amintim si cultul sacru al fratilor nostri basarabeni, care si-au format din Eminescu si stefan cel Mare, credinta in Dumnezeu si traditia noastra bimilenara, crucea sfanta a luptei lor pentru supravietuire si identitate nationala: "stiu, candva la miez de noapte, / Ori la rasarit de soare, / Stinsu-mi-s-ar ochii mei / Tot deasupra cartii sale, / S-o lasati asa deschisa, / Ca baiatul meu ori fata, /Sa citeasca mai departe, / Ce n-a dovedit nici tata". (Grigore Vieru).

Raspunzandu-i creatorului moldovean, tot printr-o lauda poetica adusa Luceafarului nostru unic, la una dintre comemorarile desfasurate in fata mormantului poetului, de la cimitirul Bellu, din Bucuresti, profesorul Ion C. stefan spunea: "In cuibar rotind de ape, sufletul in stralucire / Sta la portile gandirii si asculta al lui cant! / Indumnezeit de taine, Eminescu pare-un mire / Pe-o alee a nemuririi cu iubita sa trecand... /Noi in anul care vine tot pe el avea-vom mire / si-un mileniu inainte tot pe el vom lauda; / N-a putut cuvantu-mi palid sa rosteasca a mea uimire: / Eminescu este tara ce noi toti vom inalta"... (publicata in revista Destine, nr. 19/1992).

Aceasta cheie a purificarii noastre morale o detine Eminescu, fiind atat de actuala si inradacinata in constiinta poporului nostru, cuprinsa intr-o forma simpla, dar rascolitoare, robusta si rostita ferm ca in versul "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata..."

Auzim din acest vers strigatul abisal al creatorului care descopera calea supravietuirii sale si, totodata, sursele fundamentale ale artei, dorinta esentiala de a trai, fata de care nu ne mai ramane nimic altceva de facut decat sa-i soptim, la fel ca poetul Alexandru Vlahuta: "Tot mai citesc maiastra-ti carte, /Desi o stiu pe dinafara: /Parca urmand sirul de slove / Ce-a tale ganduri semanara".
"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata" devine versul unui invingator, al unui om care a inteles, totodata, in cel mai inalt grad, sensul reinvierii noastre prin jertfa. Locul lui Mihai Eminescu in literatura noastra este de neegalat, iar in cea universala el ramane ca ultimul mare romantic european si unul dintre cei mai de seama lirici ai lumii - exponentul suprem al spiritualitatii romanesti peste timpuri si popoare. ,Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale". 
(George Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu).

Daca trupul oricarui om este supus pieirii, spiritualitatea celor alesi le confera vesnicia, aceasta fiind singura aripa prin care omul il urmeaza pe Dumnezeu. "As-ta-i deosebirea intre Dumnezeu si om. Omul are-n sine numai in sir fiinta altor oameni, viitori si trecuti. Dumnezeu le are deodata toate neamurile ce or veni si ce au trecut; omul cuprinde un loc in vreme. Dumnezeu e vremea insasi, cu tot ce se-ntampla in ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a carui ape se intorc in el insusi, ori asemenea rotii care deodata cuprinde toate spitele ce se intorc vesnic. si sufletul nostru are vesnicie-n sine — dar numai bucata cu bucata". (Mihai Eminescu, Sarmanul Dionis).

Spiritualitatea romaneasca in literatura s-a manifestat deplin prin Mihai Eminescu, iar superioritatea poetului nepereche prin opera sa. "Functia operelor mari nu este doar de a fi contemplate; este aceea de a naste alte opere mari sau macar de a modela omenescul in sine". (Constantin Noica, Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romane).

Vom incerca, in continuare, sa analizam cateva dintre creatiile de baza ale Luceafarului poeziei romanesti, intentia noastra nefiind sa epuizam subiectul pus in discutie, ci doar sa aducem noi argumente in favoarea titlului pe care l-am abordat initial.')";i:1;s:16136:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('19', 'Referat Mihai Eminescu', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Reprezentantul Spiritualitatii Romanesti in Universalitate

"A vorbi de poet este ca si cum ai striga intr-o pestera vasta... Nu poate sa ajunga vorba pana la el, fara sa-i supere tacerea. Numai graiul coardelor ar putea sa povesteasca pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singurateca slava ".

Tudor Arghezi

In ce consta rolul spiritualitatii romanesti in cultura universala? In geniul creator al ciobanasului Mioritei, cel care, pentru prima data, a avut fantastica viziune a mortii transformata intr-o nunta cosmica! Dar oare "poetul nepereche" Mihai Eminescu n-a rostit cu aceleasi cuvinte, alunecand in lacrimi: "Mai am un singur dor /In linistea serii / Sa ma lasati sa mor / La marginea marii... luceferi ce rasar /Din umbra de cetini, /Fiindu-mi prieteni, / O sa-mi zambeasca iar?"... (Mai am un singur dor).
Atunci in minunatul vis de nemoarte al povestitorului poporal care, luandu-se la intrecere cu divinitatea, si-a dorit pentru sine Tinerete fara batranete si viata fara de moarte? insa, asa cum ar fi spus Cel mai iubit dintre pamanteni - "daca dragoste nu e, nimic nu el" - exista si reversul acestui vis, pe care Hyperion nemuritorul il cere lui Dumnezeu: "Reia-mi al nemuririi nimb / si focul din privire, /si pentru toate da-mi in schimb / O ora de iubire"... (Luceafarul).

Poate ca spiritul romanesc s-a manifestat plenar in tablourile lui Nicolae Grigorescu, sub penelul caruia codrii nuntesc, vaile infloresc, iar campiile sunt presarate cu toate culorile curcubeului. Dar Mihai Eminescu n-a colorat la fel de frumos cu vorbele sale domoale Sara pe deal?!: "Sara pe deal buciumul suna cu jale, / Turmele-l urc, stele le scapara-n cale, /Apele plang, clar izvorand din fantane; / Sub un salcam, draga, m-astepti tu pe mine"... Nici o imbinare mai armonioasa intre sunet si culoare, intre olfactiv, tactil si pictural n-am mai intalnit in alta parte, ca in acest pastel!

La fel de armonioasa este, poate, Rapsodia romana, a lui George Enescu - acea logodna intre traditie si muzica, intre suflet si lumina, intre om si divinitate... Ii gasim un echivalent, reintorcandu-ne la versurile Luceafarului poeziei romanesti: "Ca de-i vremea rea sau buna, / Vantu-mi bate, frunza-mi suna; /si de-i vremea buna, rea, / Mie-mi curge Dunarea"... (Revedere).

Desigur ca, cel mai mult, spiritualitatea poporului nostru s-a inaltat cu semetia Coloanei Infinitului, a lui Constantin Brancusi.

Asa este! Numai ca Luceafarul cuvintelor noastre de suflet si-a sprijinit fruntea gandurilor peste acest vis cutezator, imbratisandu-l prin cuvintele sale si imprumu-tandu-i aripi sa zboare spre nesfarsite spatii: "La inceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta, / Pe cand totul era lipsa de viata si vointa, / Cand nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns... / Cand patruns de sine insusi odihnea cel nepatruns... / Fu prapastie? genume? Fu noian intins de apa? / N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa, / Caci era un intuneric ca o mare fara-o raza, /Dar nici de vazut nu fuse si nici ochiu ca s-o vaza. / Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface, / si in sine impacata stapanea eterna pace!... /Dar deodat-un punct se misca, cel dintai si singur. Iata-l / Cum din chaos face mama, iara el devine Tatal! Punctu-acela de miscare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stapanul fara margini peste marginile lumii..." (Scrisoarea I).

Cel mai mult si mai incarcat de sentimente patriotice, spiritul romanesc a izvorat din sufletul lui stefan cel Mare, caruia cronicarul ii atribuia indemnul sincer catre urmasi: "Daca dusmanul vostru ar cere legaminte rusinoase de la voi, atunci mai bine muriti prin sabia lui decat sa fiti privitorii impilarii si ticalosiei tarii voastre. Domnul parintilor vostri insa se va indura de lacrimile slugilor sale si va ridica dintre voi pe cineva carele va aseza iarasi pe urmasii vostri in voinicia si puterea de mai inainte".

Un indemn asemanator si-a gasit ecou si in versurile lui Mihai Eminescu: "Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, / Tara mea de glorii, tara mea de dor? / Bratele nervoase, arma de tarie, /La trecutu-ti mare, mare viitor"... (Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie).

Adapat la izvoarele de demult ale culturii populare, pictor pana la extaz al peisajului natal, cu epitete si metafore de-o rara frumusete, muzical si melancolic asemenea undelor marii in Noaptea de Sanziene, sfidand cu imaginile sale inaltul cel mai indepartat atins in cultura romaneasca, rapsodul si patriotul neamului nostru, Mihai Eminescu este expresia reprezentativa a spiritualitatii romanesti. Statornicia si nobletea poporului roman stau sub semnul Luceafarului. Poetul nepereche, cum il numeste George Calinescu, este atat de al nostru, incat un alt mare liric roman, Marin Sorescu, il identifica pe Eminescu cu intregul univers, cu sentimentul romanesc al fiintei superioare: "Eminescu n-a existat/ A existat numai o tara frumoasa/ La o margine de mare... /si mai ales au existat niste oameni simpli/ Pe care-i chema Mircea cel Batran, stefan cel Mare.../Au mai existat si niste tei / si cei doi indragostiti,/ Care stiau sa le troieneasca toata floarea/ Intr-un sarut... / si pentru ca toate acestea/ Trebuiau sa poarte un nume,/ Un singur nume,/ Li s-a spus Eminescu..." " In Romania, mirosul teiului este eminescian, lacurile stralucesc albastre, luna pare stapana marii, iar Luceferii rasar din umbra de cetini. Este posibila oare o harta, fluturatoare, a mirosurilor si fosnetelor de tei?"- se intreaba Nichita Stanescu, in eseul Eminescu cel Mare. "Dar o harta a sentimentelor pe care un tei le starneste, de la Eminescu incoace, cand, prin geniul sau , teiul a devenit un imn, un semn, un ritual, un limbaj infinit nuantat?".
Acelasi statornic admirator al poetului se intreaba: "Nu percepeau vechii indieni divinitatile prin miros? Iar jertfele aduse de vechii evrei nu erau consemnate in Biblie, ca fiind de un miros placut Domnului? Brusc am inteles epitetul eminescian, adancimea perceptiei eminesciene asupra teiului... Da, teiul, poetic, neeluci-dabil, tulburator"...

Poet cantat de poeti, voievod al scriitorilor romani, Mihai Eminescu a devenit un simbol national, la care ne referim intotdeauna, ca la o mare sarbatoare a spiritului: "Varful greu al piramidei ochiului meu abia-l atinge.../ Lang-acest colos de piatra vezi tu cat de mica sunt./ Astfel tu-n a carui minte universul se rasfrange,/ Al tau geniu peste veacuri ramanea-va pe pamant". (Veronica Miele).
Format la scoala critica si estetica a Junimii, prin studiile efectuate la Cernauti, Eminescu ia contact, dupa citirea Lepturariuiui romanesc, cu principalele opere ale inaintasilor, fata de care isi exprima admiratia in Epigonii, poezie scrisa la varsta de numai douazeci si doi de ani: "Cand privesc zilele de aur a scripturilor romane,/ Ma cufund ca intr-o mare de visari dulci si senine.../ Vad poeti ce-au scris o limba ca un fagure de miere"...

Calatoriile prin tara, cu diferite trupe de teatru, ii prilejuiesc poetului cunoasterea directa a vietii si a graiului poporului nostru, precum si culegerea unor creatii folclorice de larga virtuozitate, pe care le prelucreaza apoi in poezii ca: Revedere, Ce te legeni, Mai am un singur dor si altele.
O alta sursa a deplinei afirmari a Luceafarului poeziei romanesti ar fi contactul cu filosofia si cultura germana, pe care si le insuseste temeinic in anii de studentie, chiar daca nu se intoarce in tara, asa cum ar fi dorit Titu Maiorescu si cu un doctorat.

Izvoarele generatoare ale operei lui Mihai Eminescu ar putea fi considerate, deci: insusirea experientei artistice a inaintasilor si ridicarea acesteia la un nivel superior; asimilarea elementelor folclorice si prelucrarea lor la inaltimea poetului cult; imbracarea in haina artistica a ideilor filosofice si estetice ale timpului sau.
Evident ca toate acestea au constituit doar caramizile de inaltare a unui templu monumental, deoarece luminile lui se aflau in sufletul poetului - acestea fiind generate de talentul sau genial, dand la iveala o opera originala, care ridica dintr-o data cultura romana la nivelul celei europene.

Principalele teme tratate de Eminescu se refera la: locul omului de geniu (crea-tor,dascal ori conducator militar) intr-o societate care nu-l intelege; conceptia poetului despre arta si rolul scriitorului in lume: Luceafarul, Scrisoarea I, Glossa, Scrisoarea III, In zadar in colbul scolii, Pasarea Phoenix, Numai poetul si altele; antiteza dintre trecut si prezent, critica socetatii contemporane creatorului si infatisarea unor aspecte ale luptei de clasa; meditatia istorica si satirica: imparat si proletar, Epigonii, Scrisoarea III, Junii corupti, Ai nostri tineri si altele; natura si iubirea ocupa un loc de baza in opera lui Mihai Eminescu, aceasta tematica fiind singura in care poetul pare senin, fericit si impacat cu sine: Dorinta, Floare albastra, De ce nu vii, Din valurile vremii etc.
Superioritatea lui Mihai Eminescu fata de scriitorii inaintasi consta in aceea ca el ridica expresia artistica la o forma cat mai apropiata de perfectiune; creeaza o armonie si o muzicalitate nemaiintalnite in lirica romaneasca de pana atunci, reusind sa imbine cu maiestrie expresiile populare cu cele provinciale, cu arhaismele, neologismele cele mai firesti pentru fiecare constructie. Eminescu foloseste cuvantul potrivit, "ce exprima adevarul", aducand in lirica si filosofia romaneasca ideile noi pe plan european si universal.

El ramane in literatura romana creatorul unei opere care strabate timpul, traind intr-o perpetua actualitate. El a produs efecte neasteptate in modelarea profunda si de durata a expresiei artistice, a facut ca "toata poezia acestui secol sa evolueze sub auspiciile geniului sau, iar forma infaptuita de el in limba nationala sa devina punct de plecare pentru intreaga dezvoltare ulterioara a vesmantului si cugetarii roma-nesti"(Titu Maiorescu).

Influenta covarsitoare a poetului avea sa vina din inaltimea filosofica a gandirii sale si din frumusetea expresiva a unei opere exemplare, care a directionat principalele elemente de recunoastere a spiritualitatii romanesti, in afara careia nu mai poate exista o creatie durabila. El insusi s-a proiectat cu vointa si neclintire in sfera specificului national, spre care a adus intregul orizont de inteligenta si sensibilitate europeana.

Incontestabil, Eminescu a trecut din trupul unui om nefericit, intr-un duh romanesc nemuritor, care redimensioneaza continuu spatiul creator si spiritualitatea noastra. De la Eminescu incoace codrul e mai frematator si mai adanc, lacul mai incarcat de nuferi albastri si de asteptare romantica, singuratatea devine stimulatoare a energiilor creatoare si feerice existente in om, suferinta "dureros de dulce", iubirea mister cosmic, biruind moartea - in sensul celui mai autentic spirit romanesc. "Ceea ce caracterizeaza mai intai de toate personalitatea lui Eminescu - afirma Titu Maiorescu in Eminescu si poezia lui - este o asa de covarsitoare inteligenta, ajutata de o memorie careia nimic din cele ce-si intipareste vreodata nu-i mai scapa (nici chiar in epoca alienatiei declarate), incat lumea in care traia el, dupa firea lui si fara nici o sila, era aproape exclusiv lumea ideilor generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana, in aceeasi proportie tot ce era caz individual, intamplarea externa, conventie sociala, avere sau neavere, rang sau nivelare obsteasca si chiar soarta externa a persoanei sale ii erau indiferente".
Prezenta lui Eminescu in constiinta poporului nostru a fost evocata si de poeta Ana Blandiana: "Sunt ani de zile de cand, intr-un tulburator exercitiu de purificare morala, o data pe an, la 15 ianuarie, amintindu-ne de el, ne amintim de noi insine si ne visam cu nemaisperata emotie un popor - poporul lui Eminescu. A venit, cred, clipa in care singura noastra salvare este sa devenim, in sfarsit, poporul lui Eminescu. Cred cu toata forta mea ca in secolul al XX-lea, ca sa parafrazam un celebru adagiu -poporul roman va fi eminescian sau nu va fi deloc".
Se cuvine sa amintim si cultul sacru al fratilor nostri basarabeni, care si-au format din Eminescu si stefan cel Mare, credinta in Dumnezeu si traditia noastra bimilenara, crucea sfanta a luptei lor pentru supravietuire si identitate nationala: "stiu, candva la miez de noapte, / Ori la rasarit de soare, / Stinsu-mi-s-ar ochii mei / Tot deasupra cartii sale, / S-o lasati asa deschisa, / Ca baiatul meu ori fata, /Sa citeasca mai departe, / Ce n-a dovedit nici tata". (Grigore Vieru).

Raspunzandu-i creatorului moldovean, tot printr-o lauda poetica adusa Luceafarului nostru unic, la una dintre comemorarile desfasurate in fata mormantului poetului, de la cimitirul Bellu, din Bucuresti, profesorul Ion C. stefan spunea: "In cuibar rotind de ape, sufletul in stralucire / Sta la portile gandirii si asculta al lui cant! / Indumnezeit de taine, Eminescu pare-un mire / Pe-o alee a nemuririi cu iubita sa trecand... /Noi in anul care vine tot pe el avea-vom mire / si-un mileniu inainte tot pe el vom lauda; / N-a putut cuvantu-mi palid sa rosteasca a mea uimire: / Eminescu este tara ce noi toti vom inalta"... (publicata in revista Destine, nr. 19/1992).

Aceasta cheie a purificarii noastre morale o detine Eminescu, fiind atat de actuala si inradacinata in constiinta poporului nostru, cuprinsa intr-o forma simpla, dar rascolitoare, robusta si rostita ferm ca in versul "Nu credeam sa-nvat a muri vreodata..."

Auzim din acest vers strigatul abisal al creatorului care descopera calea supravietuirii sale si, totodata, sursele fundamentale ale artei, dorinta esentiala de a trai, fata de care nu ne mai ramane nimic altceva de facut decat sa-i soptim, la fel ca poetul Alexandru Vlahuta: "Tot mai citesc maiastra-ti carte, /Desi o stiu pe dinafara: /Parca urmand sirul de slove / Ce-a tale ganduri semanara".
"Nu credeam sa-nvat a muri vreodata" devine versul unui invingator, al unui om care a inteles, totodata, in cel mai inalt grad, sensul reinvierii noastre prin jertfa. Locul lui Mihai Eminescu in literatura noastra este de neegalat, iar in cea universala el ramane ca ultimul mare romantic european si unul dintre cei mai de seama lirici ai lumii - exponentul suprem al spiritualitatii romanesti peste timpuri si popoare. ,Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale". 
(George Calinescu, Viata lui Mihai Eminescu).

Daca trupul oricarui om este supus pieirii, spiritualitatea celor alesi le confera vesnicia, aceasta fiind singura aripa prin care omul il urmeaza pe Dumnezeu. "As-ta-i deosebirea intre Dumnezeu si om. Omul are-n sine numai in sir fiinta altor oameni, viitori si trecuti. Dumnezeu le are deodata toate neamurile ce or veni si ce au trecut; omul cuprinde un loc in vreme. Dumnezeu e vremea insasi, cu tot ce se-ntampla in ea, dar vremea la un loc, asemenea unui izvor a carui ape se intorc in el insusi, ori asemenea rotii care deodata cuprinde toate spitele ce se intorc vesnic. si sufletul nostru are vesnicie-n sine — dar numai bucata cu bucata". (Mihai Eminescu, Sarmanul Dionis).

Spiritualitatea romaneasca in literatura s-a manifestat deplin prin Mihai Eminescu, iar superioritatea poetului nepereche prin opera sa. "Functia operelor mari nu este doar de a fi contemplate; este aceea de a naste alte opere mari sau macar de a modela omenescul in sine". (Constantin Noica, Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romane).

Vom incerca, in continuare, sa analizam cateva dintre creatiile de baza ale Luceafarului poeziei romanesti, intentia noastra nefiind sa epuizam subiectul pus in discutie, ci doar sa aducem noi argumente in favoarea titlului pe care l-am abordat initial.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"975c4b0308c9892050a82d441e931c3f";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"ab2335851aa2ef6d7929dbf511e48ce7";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:4122:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('20', 'Revedere', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Mitologia si istoria, sintagmele folclorice si ale erosului, natura filtrata printr-o stare sufleteasca anumita reprezinta modalitati prin care Eminescu se inscrie cu primele sale acorduri lirice in peisajul romantic al poeziei romanesti de odinioara".

Romul Munteanu

Poezia Revedere, face parte din tematica folclorul - izvor de inspiratie pentru scriitorii culti, dovedindu-ne dragostea pe care Eminescu o manifesta fata de creatia populara. In caietele sale manuscrise, s-a gasit un numeros material folcloric, cules de poet sau copiat dupa altii, cuprinzad basme, proverbe, cantece epice si numeroase poezii lirice. Poetul intentiona sa publice o culegere de literatura populara, la fel ca inaintasul sau Vasile Alecsandri, (pe care-l numise "rege al poeziei, vesnic tanar si ferice"), convins ca "O adevarata literatura, care sa ne placa noua si sa fie originala pentru altii, nu se poate intemeia decat pe geniul viu al poporului nostru, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui".
Urmand aceste ganduri, poetul realizeaza creatia lirica Revedere, intr-o forma apropiata de productiile populare. El isi imagineaza un dialog cu codrul personificat, care i-ar putea raspunde la intrebari, in momentul intalnirii celor doi, dupa o lunga despartire. Dialogul este deschis de poet, care intreaba codrul ce mai face, "Ca de cand nu te-am vazut, / Multa vreme a trecut, / si de cand m-am departat, / Multa lume am umblat". Observam folosirea repetitiei si a interogatiei retorice, precum si muzicalitatea versurilor, specifice folclorului.

In raspunsul pe care il da codrul, se ascunde propria filosofie a poetului despre existenta omului si a naturii. Codrul ii spune ca iarna asculta cum viscolul ii rupe crengile uscate, iar gerul ii troieneste cararile apelor. In schimb, vara este mult mai bine, deoarece el asculta doinele pe care i le canta femeile, "pe carare spre izvor", in timp ce vin sa-si umple cofele cu apa. Este un tablou idilic, asemanator cu acela din poezia Vara, de George Cosbuc, ori din Rodica, de Vasile Alecsandri: oamenii sunt integrati in mijlocul naturii, sincronizandu-si sentimentele cu starea acesteia. Cele doua anotimpuri infatisate simbolizeaza etapele varstei omului: vara fiind in plina putere, iarna fiind la batranete.

Poetul se adreseaza din nou codrului, aratandu-i ca, desi vremea trece peste el, codrul intinereste mereu. Codrul, personificat, ii spune ca, pentru el, vremea nu are aceleasi efecte ca pentru oameni, "Ca de-i vremea buna rea / Mie-mi curge Dunarea. Observam muzicalitatea deosebita a acestor versuri, folosirea inversiunii, a enumerarii, precum si rima aparte intre cuvinte: "rea sau buna" - ,frunza-mi suna"; "buna, rea" - "Dunarea", asocierea neasteptata, din care nu e diferita decat o singura litera. Codrul ii explica prietenului sau ca: "Numai omu-i schimbator, /Pe pamant ratacitor, /Iar noi locului ne tinem / Cum am fost asa ramanem"... Codrul ramane aproape neschimbat, ca si intreaga natura: "Marea si cu raurile, /Lumea cu pustiurile, / Luna si cu soarele, / Codrul cu izvoarele"... Versurile se aseamana prin muzicalitate, masura si, uneori, rima cu cele intalnite in Miorita, unde intreaga natura participa, alaturi de oameni, la acea moarte transfigurata alegoric si prezentata ca o nunta.

Poezia Revedere este o creatie culta, de factura populara, in care putem urmari ceea ce a reprezentat folclorul pentru Eminescu si ce a daruit poetul folclorului. Modelul este al lui Vasile Alecsandri, din Doine, dar Eminescu adanceste interesul inaintasului sau pentru creatia populara, fiindu-i superior prin forta poetica, viziunea filosofica si tehnica versificatiei. Dupa cum afirma chiar Eminescu,, farmecul poeziei populare il gasesc in faptul ca ea este expresia cea mai scurta a simtamintelor si a gandurilor poporului".

Urmarind modelul acestei poezii, autorul s-a ridicat, ca un geniu, din adancurile intelepciunii populare, reusind sa ajunga Luceafarul poeziei romanesti si unul dintre cei mai de seama lirici ai lumii.')";i:1;s:4122:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('20', 'Revedere', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Mitologia si istoria, sintagmele folclorice si ale erosului, natura filtrata printr-o stare sufleteasca anumita reprezinta modalitati prin care Eminescu se inscrie cu primele sale acorduri lirice in peisajul romantic al poeziei romanesti de odinioara".

Romul Munteanu

Poezia Revedere, face parte din tematica folclorul - izvor de inspiratie pentru scriitorii culti, dovedindu-ne dragostea pe care Eminescu o manifesta fata de creatia populara. In caietele sale manuscrise, s-a gasit un numeros material folcloric, cules de poet sau copiat dupa altii, cuprinzad basme, proverbe, cantece epice si numeroase poezii lirice. Poetul intentiona sa publice o culegere de literatura populara, la fel ca inaintasul sau Vasile Alecsandri, (pe care-l numise "rege al poeziei, vesnic tanar si ferice"), convins ca "O adevarata literatura, care sa ne placa noua si sa fie originala pentru altii, nu se poate intemeia decat pe geniul viu al poporului nostru, pe traditiile, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui".
Urmand aceste ganduri, poetul realizeaza creatia lirica Revedere, intr-o forma apropiata de productiile populare. El isi imagineaza un dialog cu codrul personificat, care i-ar putea raspunde la intrebari, in momentul intalnirii celor doi, dupa o lunga despartire. Dialogul este deschis de poet, care intreaba codrul ce mai face, "Ca de cand nu te-am vazut, / Multa vreme a trecut, / si de cand m-am departat, / Multa lume am umblat". Observam folosirea repetitiei si a interogatiei retorice, precum si muzicalitatea versurilor, specifice folclorului.

In raspunsul pe care il da codrul, se ascunde propria filosofie a poetului despre existenta omului si a naturii. Codrul ii spune ca iarna asculta cum viscolul ii rupe crengile uscate, iar gerul ii troieneste cararile apelor. In schimb, vara este mult mai bine, deoarece el asculta doinele pe care i le canta femeile, "pe carare spre izvor", in timp ce vin sa-si umple cofele cu apa. Este un tablou idilic, asemanator cu acela din poezia Vara, de George Cosbuc, ori din Rodica, de Vasile Alecsandri: oamenii sunt integrati in mijlocul naturii, sincronizandu-si sentimentele cu starea acesteia. Cele doua anotimpuri infatisate simbolizeaza etapele varstei omului: vara fiind in plina putere, iarna fiind la batranete.

Poetul se adreseaza din nou codrului, aratandu-i ca, desi vremea trece peste el, codrul intinereste mereu. Codrul, personificat, ii spune ca, pentru el, vremea nu are aceleasi efecte ca pentru oameni, "Ca de-i vremea buna rea / Mie-mi curge Dunarea. Observam muzicalitatea deosebita a acestor versuri, folosirea inversiunii, a enumerarii, precum si rima aparte intre cuvinte: "rea sau buna" - ,frunza-mi suna"; "buna, rea" - "Dunarea", asocierea neasteptata, din care nu e diferita decat o singura litera. Codrul ii explica prietenului sau ca: "Numai omu-i schimbator, /Pe pamant ratacitor, /Iar noi locului ne tinem / Cum am fost asa ramanem"... Codrul ramane aproape neschimbat, ca si intreaga natura: "Marea si cu raurile, /Lumea cu pustiurile, / Luna si cu soarele, / Codrul cu izvoarele"... Versurile se aseamana prin muzicalitate, masura si, uneori, rima cu cele intalnite in Miorita, unde intreaga natura participa, alaturi de oameni, la acea moarte transfigurata alegoric si prezentata ca o nunta.

Poezia Revedere este o creatie culta, de factura populara, in care putem urmari ceea ce a reprezentat folclorul pentru Eminescu si ce a daruit poetul folclorului. Modelul este al lui Vasile Alecsandri, din Doine, dar Eminescu adanceste interesul inaintasului sau pentru creatia populara, fiindu-i superior prin forta poetica, viziunea filosofica si tehnica versificatiei. Dupa cum afirma chiar Eminescu,, farmecul poeziei populare il gasesc in faptul ca ea este expresia cea mai scurta a simtamintelor si a gandurilor poporului".

Urmarind modelul acestei poezii, autorul s-a ridicat, ca un geniu, din adancurile intelepciunii populare, reusind sa ajunga Luceafarul poeziei romanesti si unul dintre cei mai de seama lirici ai lumii.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"ab2335851aa2ef6d7929dbf511e48ce7";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"dd41e82964c1dc911cb0174b757f0e81";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:5299:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('23', 'Scrisoarea I', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Aparuta in Convorbiri literare, din 1 februarie 1881, Scrisoarea I cuprinde in prima parte o meditatie filosofica asupra existentei umane, cu trimiteri la Imnele creatiei din Riga-Vede indiana, la filosofia greaca, la Kant si in special la cartea lui Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare, cunostinte de filosofie insusite la Viena si Berlin. Alte surse de informare s-au stabilit si in literatura nationala si universala".

I. Hangiu

Poezia Scrisoarea I este o opera reprezentativa din creatia lui Mihai Eminescu, in care autorul isi exprima conceptia asupra existentei omului de geniu in societate, cu privire la geneza vietii pe pamant si a evolutiei omului in spatiu si timp. Aceste ganduri il framantau pe creator intr-o seara, cand sufla in lumanare cu gene ostenite si "Doar ceasornicul urmeaza lunga timpului carare". Martora framantarii gandurilor sale este luna, "stapana-a marii", care ascunde sub razele sale "valurile miscatoare", "tarmurile inflorite" si existenta framantata de griji a oamenilor. Ea vede contrastul dintre cei bogati si cei saraci, in timp ce un rege "impanzeste globu-n planuri pe un veac", pe cand omul sarac abia cugeta la ziua de maine.
La destinele acestora gandeste si batranul dascal, sarac si infrigurat: "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic, / Universul fara margini e in degetul lui mic". Intelepciunea acestui dascal este atat de mare, incat el poate sa priceapa ce s-a intamplat in urma cu mii de veacuri si ce va fi in viitor. Este un prilej pentru poet sa-si exprime parerea asupra inceputurilor vietii pe pamant. Din pacea deplina a universului, s-a ivit mai intai un punct, care si-a facut muma din haos, iar el a devenit tatal. De atunci au evoluat toate pe pamant si gandul omenesc incearca sa le explice: Jar in lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, /Facem pe pamantul nostru musunoaie de furnici".

Conceptia eminesciana, exprimata prin cea a batranului dascal, este ca lupta cu eternitatea pare zadarnica. Dascalul isi indreapta ascutisul mintii peste mii de veacuri inainte: "Soarele ce azi e mandru, el il vede trist si ros / Ce se-nchide ca o rana printre nori intunecosi, / Cum planetii toti ingheata si s-azarl rebeli in spat, / Ei, din franele luminii si ai soarelui scapati, /Iar catapeteasma lumii in adanc s-a innegrit, / Ca si frunzele de toamna stelele-au pierit"... Conceptia aceasta este preluata de Emi-nescu din filosofia indiana si are un caracter materialist (la nivelul stiintei din vremea aceea), exprimand dezamagirea omului de geniu de a nu fi inteles de societatea in care traieste, cand "v/5 a mortii eterne e viata lumii intregi". Poetul este preocupat de soarta batranului dascal (in mod indirect de a sa), care spera ca, macar dupa moarte, sa fie pretuit de urmasi. Dar el banuieste ca si aici cugetatorul se inseala, deoarece acela care va tine o cuvantare la mormantul dascalului se va lauda pe sine: Jar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, / Nu slavindu-te pe tine, lus-truindu-se pe el, /Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta".

Aceeasi soarta trista il va astepta si pe poet. La sfarsitul Scrisorii I, autorul revine asupra imaginii de inceput, prezentandu-ne luna care stapaneste peste intreaga omenire, revarsand in univers Jinistita ei splendoare... /Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate, / Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate, / si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii, / Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii".

Pesimism si dezamagire, sau luciditate si realism?! Mihai Eminescu avea una dintre acele minti limpezi si profunde, care nu putea ocoli niciodata adevarul - chiar daca rationamentul prin care il dezvaluia il conducea la concluzii triste. Pe de alta parte, era atat de sensibil in intregul sau, luat ca trup si suflet, incat transpunea acest adevar in imagini artistice de o frumusete neasemuita, care-i alina o parte a dezamagirilor. Spatiul si timpul se condenseaza la dorinta sa: "Microscopice popoare, regi, osteni si imparati, /Ne succedem generatii si ne credem invatati".
Situandu-se intr-un punct al eternitatii universale, poetul intelege si explica celorlalti inevitabilitatea trecerii: "Poti zidi o lume intreaga, poti s-o sfarmi... orice ai spune, / Peste toate o lopata de tarana se depune, / Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri / Ce-au cuprins tot universul, incap bine-n patru scanduri". Astfel se detaseaza poetul de tot ceea ce i-ar putea umbri existenta artistica (singura care-i va conferi, pana la urma, nemurirea): "si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; /Amortita li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate, / Caci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii /si ridica mii de umbre dupa stinsul lumanarii".

Obsedat de marile dileme ale existentei umane, care nu-i pot lasa fericiti nici pe poeti, nici pe filosofi, - in fond, aceleasi, dar altfel interpretate, cu nelinistile lui Lucian Blaga ori ale lui Tudor Arghezi, cu ale lui Eugen Ionescu sau Emil Cioran -Mihai Eminescu dovedeste in Scrisoarea I cum gandul devine metafora, cuvantul -maxima, simtirea - meditatie, iar talentul poetic le imbraca deodata pe toate intr-o armonie desavarsita.')";i:1;s:5299:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('23', 'Scrisoarea I', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Aparuta in Convorbiri literare, din 1 februarie 1881, Scrisoarea I cuprinde in prima parte o meditatie filosofica asupra existentei umane, cu trimiteri la Imnele creatiei din Riga-Vede indiana, la filosofia greaca, la Kant si in special la cartea lui Schopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare, cunostinte de filosofie insusite la Viena si Berlin. Alte surse de informare s-au stabilit si in literatura nationala si universala".

I. Hangiu

Poezia Scrisoarea I este o opera reprezentativa din creatia lui Mihai Eminescu, in care autorul isi exprima conceptia asupra existentei omului de geniu in societate, cu privire la geneza vietii pe pamant si a evolutiei omului in spatiu si timp. Aceste ganduri il framantau pe creator intr-o seara, cand sufla in lumanare cu gene ostenite si "Doar ceasornicul urmeaza lunga timpului carare". Martora framantarii gandurilor sale este luna, "stapana-a marii", care ascunde sub razele sale "valurile miscatoare", "tarmurile inflorite" si existenta framantata de griji a oamenilor. Ea vede contrastul dintre cei bogati si cei saraci, in timp ce un rege "impanzeste globu-n planuri pe un veac", pe cand omul sarac abia cugeta la ziua de maine.
La destinele acestora gandeste si batranul dascal, sarac si infrigurat: "Uscativ asa cum este, garbovit si de nimic, / Universul fara margini e in degetul lui mic". Intelepciunea acestui dascal este atat de mare, incat el poate sa priceapa ce s-a intamplat in urma cu mii de veacuri si ce va fi in viitor. Este un prilej pentru poet sa-si exprime parerea asupra inceputurilor vietii pe pamant. Din pacea deplina a universului, s-a ivit mai intai un punct, care si-a facut muma din haos, iar el a devenit tatal. De atunci au evoluat toate pe pamant si gandul omenesc incearca sa le explice: Jar in lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, /Facem pe pamantul nostru musunoaie de furnici".

Conceptia eminesciana, exprimata prin cea a batranului dascal, este ca lupta cu eternitatea pare zadarnica. Dascalul isi indreapta ascutisul mintii peste mii de veacuri inainte: "Soarele ce azi e mandru, el il vede trist si ros / Ce se-nchide ca o rana printre nori intunecosi, / Cum planetii toti ingheata si s-azarl rebeli in spat, / Ei, din franele luminii si ai soarelui scapati, /Iar catapeteasma lumii in adanc s-a innegrit, / Ca si frunzele de toamna stelele-au pierit"... Conceptia aceasta este preluata de Emi-nescu din filosofia indiana si are un caracter materialist (la nivelul stiintei din vremea aceea), exprimand dezamagirea omului de geniu de a nu fi inteles de societatea in care traieste, cand "v/5 a mortii eterne e viata lumii intregi". Poetul este preocupat de soarta batranului dascal (in mod indirect de a sa), care spera ca, macar dupa moarte, sa fie pretuit de urmasi. Dar el banuieste ca si aici cugetatorul se inseala, deoarece acela care va tine o cuvantare la mormantul dascalului se va lauda pe sine: Jar deasupra tuturora va vorbi vreun mititel, / Nu slavindu-te pe tine, lus-truindu-se pe el, /Sub a numelui tau umbra. Iata tot ce te asteapta".

Aceeasi soarta trista il va astepta si pe poet. La sfarsitul Scrisorii I, autorul revine asupra imaginii de inceput, prezentandu-ne luna care stapaneste peste intreaga omenire, revarsand in univers Jinistita ei splendoare... /Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate, / Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratate, / si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii, / Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii".

Pesimism si dezamagire, sau luciditate si realism?! Mihai Eminescu avea una dintre acele minti limpezi si profunde, care nu putea ocoli niciodata adevarul - chiar daca rationamentul prin care il dezvaluia il conducea la concluzii triste. Pe de alta parte, era atat de sensibil in intregul sau, luat ca trup si suflet, incat transpunea acest adevar in imagini artistice de o frumusete neasemuita, care-i alina o parte a dezamagirilor. Spatiul si timpul se condenseaza la dorinta sa: "Microscopice popoare, regi, osteni si imparati, /Ne succedem generatii si ne credem invatati".
Situandu-se intr-un punct al eternitatii universale, poetul intelege si explica celorlalti inevitabilitatea trecerii: "Poti zidi o lume intreaga, poti s-o sfarmi... orice ai spune, / Peste toate o lopata de tarana se depune, / Mana care-au dorit sceptrul universului si ganduri / Ce-au cuprins tot universul, incap bine-n patru scanduri". Astfel se detaseaza poetul de tot ceea ce i-ar putea umbri existenta artistica (singura care-i va conferi, pana la urma, nemurirea): "si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; /Amortita li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate, / Caci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii /si ridica mii de umbre dupa stinsul lumanarii".

Obsedat de marile dileme ale existentei umane, care nu-i pot lasa fericiti nici pe poeti, nici pe filosofi, - in fond, aceleasi, dar altfel interpretate, cu nelinistile lui Lucian Blaga ori ale lui Tudor Arghezi, cu ale lui Eugen Ionescu sau Emil Cioran -Mihai Eminescu dovedeste in Scrisoarea I cum gandul devine metafora, cuvantul -maxima, simtirea - meditatie, iar talentul poetic le imbraca deodata pe toate intr-o armonie desavarsita.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"dd41e82964c1dc911cb0174b757f0e81";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"2be21813e6b103de03b553b52b229365";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:7222:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('29', 'Mateiu I Caragiale Craii de curtea veche', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Mateiu I. Caragiale a creat in literatura romana un stil propriu, de un pitoresc specific, prin imbinarea expresiilor rafinate, euforice, pline de finete, cu cele argotice, de mahala, din medii obscene. Stapan pe o rara orchestratie stilistica, scriitorul are sentimentul acut al nuantelor, un extraordinar simt al amanuntului expresiv, e stapanit de voluptatea culorii, a policromiei. Fraza sa. e melopeica, plina de armonii interioare, desfasurandu-se in cadente, in largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. "

Theodor Vargolici

La fel ca si asupra lui Ion Pillat, despre Mateiu I.Caragiale s-a pastrat o tacere conspirativa, nefiind introdus pana de curand in manualele scolare si ocolit cu buna stiinta din antologii, unde ar fi trebuit sa se afle printre cei mai de seama prozatori interbelici.

Motivele nu sunt de natura politica, ci cu totul altele.

Pretentiile aristocratice ale lui Mateiu I.Caragiale, care-si cauta cu incapatanare descendenta nobiliara, fara a o gasi, deoarece, in realitate, era de origine modesta, nu conveneau politicii culturale din trecut.

Tematica operei sale de baza, Craii de Curtea-Veche nu corespundea conceptiei proletcultiste despre profilul moral al unui intelectual, deoarece fiul lui I.L.Caragiale ne descria patru personaje aristocratice, care se tineau de petreceri, de iubiri indecente, ori isi pierdeau timpul in taifasuri nesfarsite, desfasurate intr-o atmosfera de epoca.

Prietenii dramaturgului I.L.Caragiale, avand cunostinta despre neintelegerile dintre tata si fiu, au extins in mod subtil aceste contradictii din domeniul personal in cel artistic, desi nici unul, nici celalalt nu au afisat public o astfel de atitudine. Poate ca si gelozia si teama prietenilor, ca fiul l-ar putea intrece ca prestigiu cultural pe tata au pastrat o nedreapta umbra asupra lui Mateiu I.Caragiale.
Astazi, opera sa a fost scoasa in adevarata ei lumina, iar autorul socotit ca unul dintre cei mai de seama prozatori din perioada interbelica. De exemplu, Ion Barbu, intrebat de un prieten ce scriitor contemporan prefera, el l-a numit fara ezitare pe Mateiu I.Caragiale.

Poate ca ar trebui sa ne oprim mai mult asupra relatiilor delicate dintre tata si fiu. Mateiu 1.Caragiale, fiind un rafinat stilist si un cunoscator temeinic a doua limbi straine (franceza si germana), in care putea sa compuna ori sa redacteze un jurnal intim, il intrecea cu mult pe tatal sau in domeniul exprimarii elegante, ceea ce ii determina pe adversarii lui l.L.Caragiale sa-i opuna, iar pe prietenii lui sa neglijeze eventuala cariera artistica a fiului, desi ne amintim ca, pentru debutul lui Mateiu I.Caragiale, dramaturgul venise special de la Berlin, pentru a trata acest aspect cu criticul literar Garabct Ibraileanu, deplasandu-se la Iasi, unde a luat legatura si cu George Toparceanu, prilejuind tiparirea in Viata romaneasca a mai multor poezii ale lui Mateiu I Caragiale, din ciclul Pajere.

O oarecare retinere si chiar opozitie fata de gloria lui l.L.Caragiale s-a observat insa si din partea fiului, fapt consemnat de Cezar Petrescu, cel care, atunci cand si-a exprimat admiratia fata de "marele Caragiale" a observat ca Mateiu "si-a retras barbia in gulerul inalt, tare, demodat. A tamburizat cu varful degetelor in masa de stejar afumat. Buza de sus, copilareste imbufnata, trada nemultumirea, pe care zadarnic incerca s-o domine. A schimbat vorba. Am schimbat-o si eu. Dar am inteles ceea ce aveam sa verific mai tarziu de nenumarate ori. Nu-i placea sa auda de numele parintelui sau. Nu dintr-un sentiment epigonic, dintr-un complex de inferioritate scriitoriceasca. Era prea sigur de arta lui, pentru asemenea reactii nevolnice... Suferea insa de viata fara stil, pe care a dus-o l.L.Caragiale".
Adevarul este ca cei doi scriitori, tatal si fiul, sunt totusi opusi: in timp ce l.L.Caragiale este un mare ironic, folosind adesea un limbaj vulgar si caustic, cu efecte comice deosebite, Mateiu I.Caragiale este un rafinat al exprimarii, incercand prin frumusetea limbajului sa compenseze vulgaritatea faptelor despre care povesteste.

Opusi ori nu, intre cei doi, criticii literari au gasit si o asemanare. Asa, de exemplu, in Studiu introductiv la Craii de Curtea-Veche, editia 1968, criticul literar Theodor Vargolici afirma ca cei doi autori pot fi alaturati prin "predilectia pentru situatii extreme si coincidente ciudate" (Paul Zarifopol), si ca "atat in opera lui l.L.Caragiale cat si in cea a lui Mateiu, exista o pronuntata tendinta spre ironie si sarcasm, manifestata, evident, in nuante si tonalitati diferite". (Theodor Vargolici - prefata amintita).

Cert ramane insa faptul ca cei doi scriitori au multe puncte de vedere diferite, fiecare cu un camp propriu de investigatie si cu metode separate de creatie, asa cum au fost firile si comportamentul lor in viata si in lumea artelor, toate celelalte speculatii despre intelegerea ori neintelegerea dintre ei fiind doar elemente secundare, care tin mai mult de spectaculosul informatiei.
Ca mod de a scrie si ca tematica, Mateiu I.Caragiale poate fi apropiat de doi scriitori contemporani: Fanus Neagu, cu romanul sau Frumosii nebuni ai marilor orase si Eugen Barbu, cu Groapa.

Poeziile lui Mateiu I.Caragiale sunt adunate in grupajul Pajere, majoritatea lor fiind sonete. Ele au ca tematica evocarea trecutului nobiliar, ca in: Lauda cuceritorului, La Arges, Calugarita, Gradinile amagirii, fiind scrise prin folosirea cu maiestrie a unor arhaisme nobiliare, cu tenta de a da o coloratura istorica intregului ciclu.
In nuvela Remember este evocata lumea artelor, a castelelor feudale si a unor muzee istorice, precum si a unui personaj romantic, pe care autorul l-a cunoscut in Germania.

Sub pecetea tainei este inceputul unui roman, cu tenta politista, dar ramas neterminat.

Cartea care-l impune pe Mateiu I. Caragiale este romanul Craii de Curtea-Veche, infatisandu-i pe Pantazi, Pasadia si Pargu, de care se alatura povestitorul, actiunea fiind prezentata la persoana intai. In timp ce Pantazi si Pasadia se trageau din familii stravechi si nobile, dar scapatate, Pargu era reprezentantul mocirlei morale bucurestene.

Desi faptele dezaprobate sunt traite impreuna, povestitorul ii priveste cu admiratie pe cei doi si cu dispret pe Pargu, deoarece el considera ca atragerea la petreceri cu femei de conditie usoara se datoreze acestuia.

Pantazi si Pasadia duceau o viata dubla: ziua se ocupau de studiu, iar noaptea de betii si desfranare. Pargu este prezentat permanent ca un personaj negativ, punand la cale cele mai obscene petreceri. Dar sfarsitul romanului este invers comportamentului eroilor: Pantazi si Pasadia decad fata de categoria lor sociala, pe cand Pargu ajunge functionar de stat si mare diplomat.

Romanul Craii de Curtea-Veche exprima in mod deschis regretul autorului pentru marea nobilime care decade - precum si ambitia povestitorului de a trai in aceasta lume, ambitie pe care, daca n-a implinit-o in realitate, si-a imaginat-o in romanul sau, traind si el o dedublare rafinata si incarcata de semnificatii culturale.')";i:1;s:7222:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('29', 'Mateiu I Caragiale Craii de curtea veche', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Mateiu I. Caragiale a creat in literatura romana un stil propriu, de un pitoresc specific, prin imbinarea expresiilor rafinate, euforice, pline de finete, cu cele argotice, de mahala, din medii obscene. Stapan pe o rara orchestratie stilistica, scriitorul are sentimentul acut al nuantelor, un extraordinar simt al amanuntului expresiv, e stapanit de voluptatea culorii, a policromiei. Fraza sa. e melopeica, plina de armonii interioare, desfasurandu-se in cadente, in largi perioade fluide, muzicale, cu prelungi acorduri. "

Theodor Vargolici

La fel ca si asupra lui Ion Pillat, despre Mateiu I.Caragiale s-a pastrat o tacere conspirativa, nefiind introdus pana de curand in manualele scolare si ocolit cu buna stiinta din antologii, unde ar fi trebuit sa se afle printre cei mai de seama prozatori interbelici.

Motivele nu sunt de natura politica, ci cu totul altele.

Pretentiile aristocratice ale lui Mateiu I.Caragiale, care-si cauta cu incapatanare descendenta nobiliara, fara a o gasi, deoarece, in realitate, era de origine modesta, nu conveneau politicii culturale din trecut.

Tematica operei sale de baza, Craii de Curtea-Veche nu corespundea conceptiei proletcultiste despre profilul moral al unui intelectual, deoarece fiul lui I.L.Caragiale ne descria patru personaje aristocratice, care se tineau de petreceri, de iubiri indecente, ori isi pierdeau timpul in taifasuri nesfarsite, desfasurate intr-o atmosfera de epoca.

Prietenii dramaturgului I.L.Caragiale, avand cunostinta despre neintelegerile dintre tata si fiu, au extins in mod subtil aceste contradictii din domeniul personal in cel artistic, desi nici unul, nici celalalt nu au afisat public o astfel de atitudine. Poate ca si gelozia si teama prietenilor, ca fiul l-ar putea intrece ca prestigiu cultural pe tata au pastrat o nedreapta umbra asupra lui Mateiu I.Caragiale.
Astazi, opera sa a fost scoasa in adevarata ei lumina, iar autorul socotit ca unul dintre cei mai de seama prozatori din perioada interbelica. De exemplu, Ion Barbu, intrebat de un prieten ce scriitor contemporan prefera, el l-a numit fara ezitare pe Mateiu I.Caragiale.

Poate ca ar trebui sa ne oprim mai mult asupra relatiilor delicate dintre tata si fiu. Mateiu 1.Caragiale, fiind un rafinat stilist si un cunoscator temeinic a doua limbi straine (franceza si germana), in care putea sa compuna ori sa redacteze un jurnal intim, il intrecea cu mult pe tatal sau in domeniul exprimarii elegante, ceea ce ii determina pe adversarii lui l.L.Caragiale sa-i opuna, iar pe prietenii lui sa neglijeze eventuala cariera artistica a fiului, desi ne amintim ca, pentru debutul lui Mateiu I.Caragiale, dramaturgul venise special de la Berlin, pentru a trata acest aspect cu criticul literar Garabct Ibraileanu, deplasandu-se la Iasi, unde a luat legatura si cu George Toparceanu, prilejuind tiparirea in Viata romaneasca a mai multor poezii ale lui Mateiu I Caragiale, din ciclul Pajere.

O oarecare retinere si chiar opozitie fata de gloria lui l.L.Caragiale s-a observat insa si din partea fiului, fapt consemnat de Cezar Petrescu, cel care, atunci cand si-a exprimat admiratia fata de "marele Caragiale" a observat ca Mateiu "si-a retras barbia in gulerul inalt, tare, demodat. A tamburizat cu varful degetelor in masa de stejar afumat. Buza de sus, copilareste imbufnata, trada nemultumirea, pe care zadarnic incerca s-o domine. A schimbat vorba. Am schimbat-o si eu. Dar am inteles ceea ce aveam sa verific mai tarziu de nenumarate ori. Nu-i placea sa auda de numele parintelui sau. Nu dintr-un sentiment epigonic, dintr-un complex de inferioritate scriitoriceasca. Era prea sigur de arta lui, pentru asemenea reactii nevolnice... Suferea insa de viata fara stil, pe care a dus-o l.L.Caragiale".
Adevarul este ca cei doi scriitori, tatal si fiul, sunt totusi opusi: in timp ce l.L.Caragiale este un mare ironic, folosind adesea un limbaj vulgar si caustic, cu efecte comice deosebite, Mateiu I.Caragiale este un rafinat al exprimarii, incercand prin frumusetea limbajului sa compenseze vulgaritatea faptelor despre care povesteste.

Opusi ori nu, intre cei doi, criticii literari au gasit si o asemanare. Asa, de exemplu, in Studiu introductiv la Craii de Curtea-Veche, editia 1968, criticul literar Theodor Vargolici afirma ca cei doi autori pot fi alaturati prin "predilectia pentru situatii extreme si coincidente ciudate" (Paul Zarifopol), si ca "atat in opera lui l.L.Caragiale cat si in cea a lui Mateiu, exista o pronuntata tendinta spre ironie si sarcasm, manifestata, evident, in nuante si tonalitati diferite". (Theodor Vargolici - prefata amintita).

Cert ramane insa faptul ca cei doi scriitori au multe puncte de vedere diferite, fiecare cu un camp propriu de investigatie si cu metode separate de creatie, asa cum au fost firile si comportamentul lor in viata si in lumea artelor, toate celelalte speculatii despre intelegerea ori neintelegerea dintre ei fiind doar elemente secundare, care tin mai mult de spectaculosul informatiei.
Ca mod de a scrie si ca tematica, Mateiu I.Caragiale poate fi apropiat de doi scriitori contemporani: Fanus Neagu, cu romanul sau Frumosii nebuni ai marilor orase si Eugen Barbu, cu Groapa.

Poeziile lui Mateiu I.Caragiale sunt adunate in grupajul Pajere, majoritatea lor fiind sonete. Ele au ca tematica evocarea trecutului nobiliar, ca in: Lauda cuceritorului, La Arges, Calugarita, Gradinile amagirii, fiind scrise prin folosirea cu maiestrie a unor arhaisme nobiliare, cu tenta de a da o coloratura istorica intregului ciclu.
In nuvela Remember este evocata lumea artelor, a castelelor feudale si a unor muzee istorice, precum si a unui personaj romantic, pe care autorul l-a cunoscut in Germania.

Sub pecetea tainei este inceputul unui roman, cu tenta politista, dar ramas neterminat.

Cartea care-l impune pe Mateiu I. Caragiale este romanul Craii de Curtea-Veche, infatisandu-i pe Pantazi, Pasadia si Pargu, de care se alatura povestitorul, actiunea fiind prezentata la persoana intai. In timp ce Pantazi si Pasadia se trageau din familii stravechi si nobile, dar scapatate, Pargu era reprezentantul mocirlei morale bucurestene.

Desi faptele dezaprobate sunt traite impreuna, povestitorul ii priveste cu admiratie pe cei doi si cu dispret pe Pargu, deoarece el considera ca atragerea la petreceri cu femei de conditie usoara se datoreze acestuia.

Pantazi si Pasadia duceau o viata dubla: ziua se ocupau de studiu, iar noaptea de betii si desfranare. Pargu este prezentat permanent ca un personaj negativ, punand la cale cele mai obscene petreceri. Dar sfarsitul romanului este invers comportamentului eroilor: Pantazi si Pasadia decad fata de categoria lor sociala, pe cand Pargu ajunge functionar de stat si mare diplomat.

Romanul Craii de Curtea-Veche exprima in mod deschis regretul autorului pentru marea nobilime care decade - precum si ambitia povestitorului de a trai in aceasta lume, ambitie pe care, daca n-a implinit-o in realitate, si-a imaginat-o in romanul sau, traind si el o dedublare rafinata si incarcata de semnificatii culturale.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"2be21813e6b103de03b553b52b229365";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"ece7ce4cac96c4618ab3df0f353ca615";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:5478:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('31', 'Barbu Stefanescu- Delavrancea Apus de Soare', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Din toata activitatea dramatica a lui Delavrancea nu s-a putut mentine la suprafata decat trilogia. Desi intr-un fond fabulos si poetic, Apus de soare traieste mai ales prin realitatea tipologica a eroului principal. S-a zis, si pe drept cuvant, ca aceasta drama desfasoara conflictul dintre o mare energie ce nu vrea sa piara si moarte".

George Calinescu

Barbu stefanescu Delavrancea desfasoara o activitate bogata, concretizata prin povestiri si piese de teatru,oglindind in trilogia istorica: Apus de soare, Viforul si Luceafarul cateva pagini eroice din trecutul poporului nostru, respectiv perioada domniei lui stefan cel Mare, a lui stefanita Voda si a lui Petru Rares.
Cea mai importanta dintre aceste piese ramane Apus de soare, in care ni se infatiseaza ultima parte a domniei lui stefan cel Mare. Intors din batalia de la Pocutia, dupa ce ii invinsese pe polonezi, stefan cel Mare, batran si bolnav, isi simte sfarsitul aproape si doreste sa oranduiasca treburile Moldovei, dar intentiile sale nu sunt in concordanta cu cele ale catorva mari boieri.

Despre aceeasi batalie scrie si Vasile Alecsandri, in poemul istoric si eroic Dumbrava rosie.

Revenit in capitala Moldovei, stefan cel Mare doreste sa-l instaleze pe tron pe fiul sau Bogdan Voda, care era viteaz si patriot, dar un grup de boieri tradatori, intre care: paharnicul Ulea, stolnicul Dragan si jitnicerul Stavar uneltesc impotriva lui Bogdan, pe motivul ca acesta isi pierduse in batalie un ochi si, fiind acum chior, nu corespundea traditiilor stramosesti ale Moldovei: ca pe tronul tarii sa domneasca un om intreg la trup si la minte.

Pretextand acest obicei, cei trei boieri nu voiau, de fapt, ca pe tronul tarii sa fie instalat un domnitor puternic si darz, intentionand sa-l aduca pe stefanita Voda, fiul nevarstnic al lui Alexandru, primul baiat al lui stefan cel Mare, care murise de tanar. Daca l-ar fi instalat pe tronul Moldovei pe stefanita Voda, care era inca un copil, cei trei boieri complotisti ar fi putut conduce ei, in locul acestuia, treburile tarii.

stefan cel Mare este operat la picior de un grup de medici italieni, care-i ard rana, dupa care domnitorul cade intr-un lesin prelung. Boierii complotisti cred ca el a murit si atunci striga in sfatul domnesc impotriva lui Bogdan Voda. stefan cel Mare isi revine din lesin si se duce cu sabia in mana in sala tronului sa faca el insusi dreptate. Ii taie capul paharnicului Ulea, care strigase cel mai tare impotriva lui Bogdan Voda, deci si impotriva vointei domnitorului. in felul acesta, reuseste sa-si impuna, inainte de a muri, cu sabia in mana, vointa.

Drama Apus de soare ne infatiseaza un personaj cu o structura morala puternica, desi aflat la batranete si in suferinta, care stie sa ramana pana la urma demn in hotararea sa. Boierii complotisti sunt descrisi in adevarata lor decadere morala, deoarece nu se prezinta ca niste oameni curajosi decat atunci cand cred ca stefan cel Mare a murit.

In acesta piesa de teatru, autorul reliefeaza un conflict puternic, personajul principal fiind dedublat de stari contradictorii: cea impusa de sufletul sau, in care se simtea inca tanar, si cea determinata de starea lui fizica, fiind batran si bolnav. Desi aceasta situatie ii produce o serie de greutati, stefan cel Mare nu se lasa invins, reusind, pana la urma, sa-si impuna vointa.

Interesanta este de urmarit in aceasta piesa tehnica portretului - specifica genului literar al teatrului, in sensul ca autorul nu-i face eroului o descriere directa, ca intr-o naratiune, ci indirecta: prin fapte, dialoguri, prin aprecierile celorlalte personaje, care-i atribuie domnitorului trasaturi aureolate. Toti cei din jur vorbesc, la inceput, despre anumite semne prevestitoare de rau - anticipand apusul soarelui Moldovei. Personajul insa este darz si drept; el vrea sa le destainue, in mod indirect, sotiei si Oanei, anumite secrete indelung pastrate; doreste sa-l inalte pe tron pe cel mai vrednic dintre fiii sai, Bogdan; rabda cu stoicism durerile operatiei primitive ce i se face si este capabil, cu ultimele puteri, sa infranga opozitia dusmanilor sai.
Titlul piesei Apus de soare este ales in mod metaforic, socotindu-se ca, pentru Moldova, disparitia lui stefan cel Mare este un adevarat apus de soare. si celelalte titluri ale trilogiei au un sens simbolic, punand in acord caracterul personajelor cu titlul ales de autor, stefanita Voda fiind un adevarat vifor nestapanit, pe cand Petru Rares este oglindit ca un luceafar pentru viitorul tarii.

Barbu stefanescu Delavrancea ocupa un loc important in literatura noastra, alaturi de Vasile Alecsandri, cu drama istorica Despot Voda, de Alexandru Davila, cu Vlaicu Voda, ori de I. L. Caragiale, cu drama Napasta, toti acesti autori reusind sa ne infatiseze diferite momente din istoria sau din viata sociala a poporului nostru.

Despre acest temperament tumultuos, criticul literar Mircea Martin afirma: "Temperament tumultos, nelinistit, inzestrat cu o sensibilitate deosebit de receptiva la aspectul dureros al existentei si, dimpotriva, la vibratiile diafane ale sufletului uman, Delavrancea si-a cladit intreaga opera pe opozitia aceasta contrastanta, exploatandu-i cu finete si cu putere valentele, potrivit unei viziuni care reunea o exacta perceptie a adevarurilor sociale si a naturii miscarilor psihologice".')";i:1;s:5478:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('31', 'Barbu Stefanescu- Delavrancea Apus de Soare', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Din toata activitatea dramatica a lui Delavrancea nu s-a putut mentine la suprafata decat trilogia. Desi intr-un fond fabulos si poetic, Apus de soare traieste mai ales prin realitatea tipologica a eroului principal. S-a zis, si pe drept cuvant, ca aceasta drama desfasoara conflictul dintre o mare energie ce nu vrea sa piara si moarte".

George Calinescu

Barbu stefanescu Delavrancea desfasoara o activitate bogata, concretizata prin povestiri si piese de teatru,oglindind in trilogia istorica: Apus de soare, Viforul si Luceafarul cateva pagini eroice din trecutul poporului nostru, respectiv perioada domniei lui stefan cel Mare, a lui stefanita Voda si a lui Petru Rares.
Cea mai importanta dintre aceste piese ramane Apus de soare, in care ni se infatiseaza ultima parte a domniei lui stefan cel Mare. Intors din batalia de la Pocutia, dupa ce ii invinsese pe polonezi, stefan cel Mare, batran si bolnav, isi simte sfarsitul aproape si doreste sa oranduiasca treburile Moldovei, dar intentiile sale nu sunt in concordanta cu cele ale catorva mari boieri.

Despre aceeasi batalie scrie si Vasile Alecsandri, in poemul istoric si eroic Dumbrava rosie.

Revenit in capitala Moldovei, stefan cel Mare doreste sa-l instaleze pe tron pe fiul sau Bogdan Voda, care era viteaz si patriot, dar un grup de boieri tradatori, intre care: paharnicul Ulea, stolnicul Dragan si jitnicerul Stavar uneltesc impotriva lui Bogdan, pe motivul ca acesta isi pierduse in batalie un ochi si, fiind acum chior, nu corespundea traditiilor stramosesti ale Moldovei: ca pe tronul tarii sa domneasca un om intreg la trup si la minte.

Pretextand acest obicei, cei trei boieri nu voiau, de fapt, ca pe tronul tarii sa fie instalat un domnitor puternic si darz, intentionand sa-l aduca pe stefanita Voda, fiul nevarstnic al lui Alexandru, primul baiat al lui stefan cel Mare, care murise de tanar. Daca l-ar fi instalat pe tronul Moldovei pe stefanita Voda, care era inca un copil, cei trei boieri complotisti ar fi putut conduce ei, in locul acestuia, treburile tarii.

stefan cel Mare este operat la picior de un grup de medici italieni, care-i ard rana, dupa care domnitorul cade intr-un lesin prelung. Boierii complotisti cred ca el a murit si atunci striga in sfatul domnesc impotriva lui Bogdan Voda. stefan cel Mare isi revine din lesin si se duce cu sabia in mana in sala tronului sa faca el insusi dreptate. Ii taie capul paharnicului Ulea, care strigase cel mai tare impotriva lui Bogdan Voda, deci si impotriva vointei domnitorului. in felul acesta, reuseste sa-si impuna, inainte de a muri, cu sabia in mana, vointa.

Drama Apus de soare ne infatiseaza un personaj cu o structura morala puternica, desi aflat la batranete si in suferinta, care stie sa ramana pana la urma demn in hotararea sa. Boierii complotisti sunt descrisi in adevarata lor decadere morala, deoarece nu se prezinta ca niste oameni curajosi decat atunci cand cred ca stefan cel Mare a murit.

In acesta piesa de teatru, autorul reliefeaza un conflict puternic, personajul principal fiind dedublat de stari contradictorii: cea impusa de sufletul sau, in care se simtea inca tanar, si cea determinata de starea lui fizica, fiind batran si bolnav. Desi aceasta situatie ii produce o serie de greutati, stefan cel Mare nu se lasa invins, reusind, pana la urma, sa-si impuna vointa.

Interesanta este de urmarit in aceasta piesa tehnica portretului - specifica genului literar al teatrului, in sensul ca autorul nu-i face eroului o descriere directa, ca intr-o naratiune, ci indirecta: prin fapte, dialoguri, prin aprecierile celorlalte personaje, care-i atribuie domnitorului trasaturi aureolate. Toti cei din jur vorbesc, la inceput, despre anumite semne prevestitoare de rau - anticipand apusul soarelui Moldovei. Personajul insa este darz si drept; el vrea sa le destainue, in mod indirect, sotiei si Oanei, anumite secrete indelung pastrate; doreste sa-l inalte pe tron pe cel mai vrednic dintre fiii sai, Bogdan; rabda cu stoicism durerile operatiei primitive ce i se face si este capabil, cu ultimele puteri, sa infranga opozitia dusmanilor sai.
Titlul piesei Apus de soare este ales in mod metaforic, socotindu-se ca, pentru Moldova, disparitia lui stefan cel Mare este un adevarat apus de soare. si celelalte titluri ale trilogiei au un sens simbolic, punand in acord caracterul personajelor cu titlul ales de autor, stefanita Voda fiind un adevarat vifor nestapanit, pe cand Petru Rares este oglindit ca un luceafar pentru viitorul tarii.

Barbu stefanescu Delavrancea ocupa un loc important in literatura noastra, alaturi de Vasile Alecsandri, cu drama istorica Despot Voda, de Alexandru Davila, cu Vlaicu Voda, ori de I. L. Caragiale, cu drama Napasta, toti acesti autori reusind sa ne infatiseze diferite momente din istoria sau din viata sociala a poporului nostru.

Despre acest temperament tumultuos, criticul literar Mircea Martin afirma: "Temperament tumultos, nelinistit, inzestrat cu o sensibilitate deosebit de receptiva la aspectul dureros al existentei si, dimpotriva, la vibratiile diafane ale sufletului uman, Delavrancea si-a cladit intreaga opera pe opozitia aceasta contrastanta, exploatandu-i cu finete si cu putere valentele, potrivit unei viziuni care reunea o exacta perceptie a adevarurilor sociale si a naturii miscarilor psihologice".')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"ece7ce4cac96c4618ab3df0f353ca615";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"72401242578b79a153e5ab693d5dc805";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:13326:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('32', 'George Cosbuc', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Specificitatea lui Cosbuc se afla in poeziile cu subiect taranesc, aproape toate erotice, precum s-a observat. indeosebi invazia anxietatii de criza pubertala, tratata intaia oara de Eliade Radulescu in Zburatorul, o gasim in felurite compuneri si pe deosebite trepte, de la jalea inexplicabila pana la toana malitioasa".

George Calinescu

Intre cele doua razboaie mondiale, literatura scriitorilor transilvaneni se afirma din ce in ce mai mult, intr-o competitie directa nu numai cu autorii minoritatilor conlocuitoare din acesta provincie, ci si cu scriitorii din Romania, patria de suflet spre care tindeau, mai ales dupa ce, la 1 Decembrie 1918, acest ideal de unitate a fost implinit. Astfel sunt cazurile lui Ioan Slavici si Liviu Rebreanu, in proza, ori ale poetilor George Cosbuc si Octavian Goga.

Uneori, aceasta competitie este castigata de scriitorii transilvaneni, datorita faptului ca ei aduceau in literatura specificul national al provinciei din care proveneau, precum si din dorinta de afirmare intre creatorii de aceeasi limba, dovedind astfel nu numai capacitatea lor literara, ci si evolutia fireasca a limbii romane din Transilvania.

Opera lui George Cosbuc, numit si poetul taranimii, se inscrie printre valorile clasice ale literaturii romane, originalitatea ei constand atat in sursele de inspiratie rurala, in inventia artistica si in ineditul prozodiei, in diversitatea modalitatilor in care constiinta artistica se acorda cu aspiratiile de veacuri ale strabunilor, cat si in functia social-edu-cativa, pe care autorul o acorda artei, in prezentarea monografica a satului din secolul trecut. Numirea ca poet al taranimii este justificata de felul cum autorul oglindeste o anumita categorie de la sate, sociala si nationala, cu datinile si credintele ei, cu pitorescul ei etnografic, cu dorinta de demnitate si libertate nationala, specifice ardelenilor.
De altfel, George Cosbuc insusi isi afirma aceste idealuri in profesiunea de credinta din Poetul: "Sunt suflet din sufletul neamului meu /si-i cant bucuria si-amarul. / In ranele tale durutul sunt eu /si-otrava deodata cu tine o beu / Cand soarta-ti intinde paharul...&#039;1

Prin afirmarea acestei credinte, poate fi oglindit intregul univers artistic al lui George Cosbuc, in poezii grupate in mai multe teme, cum ar fi: poezia iubirii si a naturii (Numai una, Dusmancele, La oglinda); poezia marilor evenimente din viata satului (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei) autorul intentionand sa scrie o adevarata epopee nationala; poezia de revolta sociala (Dusmancele, Hora, Numai una, Noi vrem pamant); poezia evocarii trecutului de lupta si a razboiului pentru independenta (in volumul Cantece de vitejie: O scrisoare de la Muselim Selo, Trei, Doamne, si toti trei, Povestea caprarului, Cantecul redutei), George Cosbuc contribuind astfel la dezvoltarea liricii romanesti pe un plan superior, dand un nou impuls prozodiei cu tematica rurala, tratata cu mijloace lirice superioare si diverse.

NUNTA ZAMFIREI

" Cosbuc este un poet lucid si, pentru a inventa un termen cat mai adecvat, il vom numi poet tematic. Pentru el, liricul obiectiv, orice tema devine posibila in tratarea poetica: pastelul senin si feeric (Noaptea de vara), oratoriul colectiv (Noi vrem pamant!), monologul razbunarii (Hora), corul liric (Doina), aria indragostitei sau a indragostitului (La oglinda, Nu te-ai priceput, Numai una), fabula sagalnica fara morala (Nunta in codru), balada cavalereasca (Moartea lui Gelu), balada feerica (Nunta Zamfirei)".

Marin Mincu

Nunta Zamfirei, aparuta in Tribuna din Sibiu, in 1889, este un model in acest sens. Poetul transfigureaza intr-o ceremonie de basm obiceiurile unei nunti taranesti din partile Nasaudului. Poezia incepe cu prezentarea bogatiilor lui Sageata imparat, tatal unei fete de o rara frumusete: "si-avea o fata - fata lui — / Icoana-ntr-un altar s-o pui / La inchinat". Descrierea ei este asemanatoare cu cea a Catalinei din Luceafarul lui Mihai Eminescu: "si era una la parinti / si mandra-n toate cele / Cum e Fecioara intre sfinti / si luna intre stele".

George Cosbuc revine insa in poemul sau asupra infatisarii Zamfirei, adaugand noi amanunte, prin comparatii de o deosebita expresivitate: frumoasa ca un gand razlet"; ori: "Un trandafir in vai parea".

Despre aceasta minunata fata s-a dus vestea in toate cele patru zari ale lumii, sosind s-o peteasca "al printilor sirag", dar ea l-a ales pe Viorel: "Un print frumos si tinerel"... Despre nunta ce urma sa aiba loc au aflat toti craii pamantului, hotaran-du-se sa vina la petrecere "un imparat dupa imparat", "regii-n purpura", "nuntasi din nouazeci de tari". Atmosfera de basm este amplificata astfel la proportii hiperbolice, subliniind nu numai frumusetea Zamfirei, ci si prestigiul de care se bucura Sageata imparat.

Venirea nuntasilor "Pe netede poteci de plai / La tot radvanul patru cai, / Ba patru sori" este la fel de amplu descrisa: "Veneau cu fete si feciori / Troznind radva-nele de crai".

Maiestria descrierii are darul sa ne capteze atentia, invitandu-ne parca sa participam si noi, macar afectiv, la aceasta nunta imparateasca, unde apar personaje de basm cum ar fi: "Sosit era batranul Grui, /Cu Sanda si Rusanda lui, /si Tintes cel cu trainic rost, / Cu Lia lui sosit a fost, /si Bardes cel cu adapost / Prin munti silhui", ba chiar piticul Barba-Cot si Mugur imparat.

Un loc aparte in acest peisaj feeric il ocupa descrierea tinerilor, poetul oprindu-se cu uimire asupra infatisarii vestimentare ori a comportarii lor: "Ce fete dragi! Dar ce comori, / Pe rochii lungi tesute-n flori! / Iar hainele de pe feciori / Sclipeau de-ar-gint". Imbinand generalul cu particularul, specificul si amanuntul cu imaginea de ansamblu, poetul reuseste, prin imitatii onomatopeice, prin epitete inedite ori prin aliteratii sa sugereze o intensitate specifica a miscarii: "Prin vulturi vantul viu vuia, / Vrun print mai tanar cand trecea / C-un brat in sold si pe prasea / Cu celalalt&#039;. Maiestria artistica a autorului este reliefata si de felul cum ne descrie momentul intalnirii mirilor cu nuntasii, de care insusi poetul se arata neputincios in a se autodepasi: "Dar ce scriu eu? Ori cum sa scriu / E ne-mplinit!" Desigur ca este vorba de un procedeu artistic, prin care autorul ne invita sa participam alaturi de el, macar cu imaginatia, la aceasta dezlantuire de energie si veselie, elementele traditionale fiind ridicate din lumea satului in lumea basmului, la desfasurarea carora participa intregul popor.

Putem totusi observa ca hora are loc dupa un tipic nasaudean, ca prezenta starostelui in fruntea alaiului, chiotele si trambitele apartin satului romanesc de munte: "Trei pasi la stanga linisor / si alti trei pasi la dreapta lor; / Se prind de maini si se desprind, / Se-aduna-n cerc si iar se-ntind, /si bat pamantul tropotind / In tact usor". In intregul tablou, exceleaza frumusetea Zamfirei, emotia ei cand este prinsa de mana de Viorel, bogatia costumatiei si belsugul culinar: Jar la ospat! Un rau de vin! /Mai un hotar tot a fost plin /De mese si tot oaspeti rari, / Tot crai si tot craiese mari /Alaturea cu ghi-nerali /De neam strain".

La fel ca in multe balade, legende si basme populare romanesti, natura personificata participa la bucuria oamenilor, iar soarele este nun ori martor, incantat de atata petrecere, de revarsarea de bucurie a fiilor sai: "si soarele mirat sta-n loc / Ca l-a ajuns si acest noroc, / Sa vada el atata joc / Pe-acest pamant!" Prin astfel de versuri, George Cosbuc demonstreaza nu numai ca este un exponent veritabil al sufletului taranesc in literatura noastra, ci si ca, asimiland pe deplin traditiile stramosesti si elementele folclorice, reuseste sa ni le transmita intr-un mod personal si inedit, care ne impresioneaza puternic. "Copilele de imparat", "Printi falnici si indrazneti", "Feti voinici si feti-frumosi", intre care se amesteca jucatorii din popor ori piticul Barba-Cot, se distreaza dupa o veche traditie dacica, dupa care, la petreceri, sunt bineveniti si bogatii si saracii. Chiar batranii crai, "sfetnicii invechiti in legi", "barbosii regi" sunt prezenti la veselie "si patruzeci de zile intregi /Au tot nuntit".

Aceste ample descrieri reflecta bogatia, darnicia si dragostea de viata ale unui intreg popor, care stie ca, dupa nunta, vor sosi urmasii, asa cum le ureaza mirilor, la sfarsitul mesei, Mugur Imparat: "si-un print la anul bland si mic, /Sa creasca mare si voinic, /Iar noi sa mai jucam un pic /si la botez"...

Astfel, la sfarsitul poemului, prezentul este proiectat in viitor, intr-o curgere continua a existentei omenesti pe meleagurile carpatine, dovedind nu numai talentul lui George Cosbuc, ci si virtutile existentiale ale poporului roman, al carui exponent se face poetul. El ne impresioneaza prin diversitatea si grandoarea demonstratiilor lirice si epice, prin subtilele nuante psihice reliefate, prin varietatea formelor prozodice, dintre care unele devin adevarate armonii imitative, prin sonoritatea ori muzicalitatea versurilor, prin dialogul viu si portretele fugare, dar sugestive, prin epitetele inedite, comparatiile ample, expresiile hiperbolice, prin atmosfera de basm, determinan-du-ne, in final, sa ne intrebam cat de frumoasa ar fi fost acea epopee nationala, proiectata de George Cosbuc, din care ar fi facut parte acest poem si Moartea lui Fulger, dar nefinalizata, daca autorul ar fi avut ragazul sa duca pana la capat acest proiect?

Prin opera lui George Cosbuc, poezia romaneasca s-a imbogatit cu noi valente artistice, desi lirismul sau pare obiectiv, reprezentabil, iar poezia teatrala - dupa cum observa George Calinescu.

Echilibrata si armonioasa, exprimand optimismul si dragostea de viata ale unui intreg popor, increderea in triumful omului, in sanatatea lui fizica si psihica, in morala si idealul oamenilor simpli, poezia lui George Cosbuc se inscrie in patrimoniul clasic al culturii noastre nationale, ca o pagina unica a creatorului de la Hordou, prin care triumful "poetului taranimii" este incontestabil.
MOARTEA LUI FULGER
"In leganarea multimilor, in trecerea mecanica de la o atitudine la alta, de la deznadejdea cu bocete la plansul infundat si resemnare, in toata aceasta demonstratie de ceasornic arhaic sta vraja acestor poeme, al caror sens ultim este: inutilitatea reactiilor personale in fata rotatiei lumii. "

George Calinescu

Moartea lui Fulger este cel de al doilea poem din proiectata (si nefinalizata) epopee nationala - a lui George Cosbuc.
Dar aceste doua capodopere reusesc totusi sa ne convinga de valentele creative ale poetului de la Hordou: nunta si inmormantarea sunt doua evenimente esentiale in destinele oamenilor, marcate prin ceremoniale specifice.

Desi sintagma mortii este introdusa chiar din titlu, poemul incepe dinamic si cinematografic. Solul aduce regelui, din tabara de lupta cu dusmanul, "Pe cel mai bun dintre eroi", "L-a fulgerat un brat hain". Apropierea termenilor nu e intamplatoare: ca substantiv propriu cuvantu Fulger numeste un tanar erou - mort la datorie; ca verb "l-a fulgerat" sugestia este ca infrangerea acestui erou e pusa parca sub semnul fortei ceresti a fulgerului.

Craiul a ramas "Cu pumnii stransi, fara de glas, Ca un pierdut" cu demnitatea unui conducator care a infruntat in repetate randuri moartea.

Chiar "soarele sfant" nu mai are "de dragul cui sa mai traiasca" - durerea rasfrangandu-se asupra intregului palat (a slujitorilor si ostasilor) si a poporului de afara.

Privirea vizionara a poetului se opreste asupra doamnei "Suflet pustiit! Cu parul alb si despletit", coplesita de durere, rupandu-si vesmintele si dorind sa fie ingropata alaturi de ei. Durerea ei deslantuita, bocetele, pregatirea lui Fulger pentru inmormantare: "Pe piept colac de grau de-un an , si-n loc de galben buzdugan, Faclii de ceara ti-au facut / In dreapta cea fara temut / si-n mana care poarta scut, / Ti-au pus un ban", pentru plata vamii spre lumea cealalta, toate acestea sunt practicile taranesti la inmormantare.

Punctul culminant este cel a coborarii trupului neinsufletit in tarana, cand biata mama isi pierde mintile, cartind impotriva lui Dumnezeu, care nu l-a protejat pe crai: "E un pagan si Dumnezeu, /E un pagan."

Momentul iese din cadrul obisnuit al lui Cosbuc, un poet cu moralitate crestina si cu o evlavie taraneasca, dar revolta este pusa in gura reginei-mame, doar ca sa-i ofere prilejul sa-si desfasoare intreaga intelepciune despre efemeritatea oamenilor, prin graiul batranului sfetnic, "Un sfant de-al carui chip te temi", care s-o intrebe: "Pe cer cand soarele-i apus, /De ce sa plangi privind in sus?" Facem analogie cu numele celui pierdut - Fulger - dar si ca raspunsul pe care Demiurgul, i-l da lui Hyperion, din poemul "Luceafarul" de Mihai Eminescu: "Un soare de s-ar stinge-n cer /S-aprinde iarasi soare." 

Ne apropiem astfel de-o filosofie general romaneasca despre raportul dintre astre si destinele oamenilor, pe care insa Cosbuc ne-o expune in limbajul simplu, popular al efemeritatii generale: "Nu cerceta aceste legi, / Ca esti nebun cand le-ntelegi! /Din codru rupi o ramurea, / Ce-i pasa codrului de ea! /Ce-i pasa lumii intregi / De moartea ta!"')";i:1;s:13326:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('32', 'George Cosbuc', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '" Specificitatea lui Cosbuc se afla in poeziile cu subiect taranesc, aproape toate erotice, precum s-a observat. indeosebi invazia anxietatii de criza pubertala, tratata intaia oara de Eliade Radulescu in Zburatorul, o gasim in felurite compuneri si pe deosebite trepte, de la jalea inexplicabila pana la toana malitioasa".

George Calinescu

Intre cele doua razboaie mondiale, literatura scriitorilor transilvaneni se afirma din ce in ce mai mult, intr-o competitie directa nu numai cu autorii minoritatilor conlocuitoare din acesta provincie, ci si cu scriitorii din Romania, patria de suflet spre care tindeau, mai ales dupa ce, la 1 Decembrie 1918, acest ideal de unitate a fost implinit. Astfel sunt cazurile lui Ioan Slavici si Liviu Rebreanu, in proza, ori ale poetilor George Cosbuc si Octavian Goga.

Uneori, aceasta competitie este castigata de scriitorii transilvaneni, datorita faptului ca ei aduceau in literatura specificul national al provinciei din care proveneau, precum si din dorinta de afirmare intre creatorii de aceeasi limba, dovedind astfel nu numai capacitatea lor literara, ci si evolutia fireasca a limbii romane din Transilvania.

Opera lui George Cosbuc, numit si poetul taranimii, se inscrie printre valorile clasice ale literaturii romane, originalitatea ei constand atat in sursele de inspiratie rurala, in inventia artistica si in ineditul prozodiei, in diversitatea modalitatilor in care constiinta artistica se acorda cu aspiratiile de veacuri ale strabunilor, cat si in functia social-edu-cativa, pe care autorul o acorda artei, in prezentarea monografica a satului din secolul trecut. Numirea ca poet al taranimii este justificata de felul cum autorul oglindeste o anumita categorie de la sate, sociala si nationala, cu datinile si credintele ei, cu pitorescul ei etnografic, cu dorinta de demnitate si libertate nationala, specifice ardelenilor.
De altfel, George Cosbuc insusi isi afirma aceste idealuri in profesiunea de credinta din Poetul: "Sunt suflet din sufletul neamului meu /si-i cant bucuria si-amarul. / In ranele tale durutul sunt eu /si-otrava deodata cu tine o beu / Cand soarta-ti intinde paharul...&#039;1

Prin afirmarea acestei credinte, poate fi oglindit intregul univers artistic al lui George Cosbuc, in poezii grupate in mai multe teme, cum ar fi: poezia iubirii si a naturii (Numai una, Dusmancele, La oglinda); poezia marilor evenimente din viata satului (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei) autorul intentionand sa scrie o adevarata epopee nationala; poezia de revolta sociala (Dusmancele, Hora, Numai una, Noi vrem pamant); poezia evocarii trecutului de lupta si a razboiului pentru independenta (in volumul Cantece de vitejie: O scrisoare de la Muselim Selo, Trei, Doamne, si toti trei, Povestea caprarului, Cantecul redutei), George Cosbuc contribuind astfel la dezvoltarea liricii romanesti pe un plan superior, dand un nou impuls prozodiei cu tematica rurala, tratata cu mijloace lirice superioare si diverse.

NUNTA ZAMFIREI

" Cosbuc este un poet lucid si, pentru a inventa un termen cat mai adecvat, il vom numi poet tematic. Pentru el, liricul obiectiv, orice tema devine posibila in tratarea poetica: pastelul senin si feeric (Noaptea de vara), oratoriul colectiv (Noi vrem pamant!), monologul razbunarii (Hora), corul liric (Doina), aria indragostitei sau a indragostitului (La oglinda, Nu te-ai priceput, Numai una), fabula sagalnica fara morala (Nunta in codru), balada cavalereasca (Moartea lui Gelu), balada feerica (Nunta Zamfirei)".

Marin Mincu

Nunta Zamfirei, aparuta in Tribuna din Sibiu, in 1889, este un model in acest sens. Poetul transfigureaza intr-o ceremonie de basm obiceiurile unei nunti taranesti din partile Nasaudului. Poezia incepe cu prezentarea bogatiilor lui Sageata imparat, tatal unei fete de o rara frumusete: "si-avea o fata - fata lui — / Icoana-ntr-un altar s-o pui / La inchinat". Descrierea ei este asemanatoare cu cea a Catalinei din Luceafarul lui Mihai Eminescu: "si era una la parinti / si mandra-n toate cele / Cum e Fecioara intre sfinti / si luna intre stele".

George Cosbuc revine insa in poemul sau asupra infatisarii Zamfirei, adaugand noi amanunte, prin comparatii de o deosebita expresivitate: frumoasa ca un gand razlet"; ori: "Un trandafir in vai parea".

Despre aceasta minunata fata s-a dus vestea in toate cele patru zari ale lumii, sosind s-o peteasca "al printilor sirag", dar ea l-a ales pe Viorel: "Un print frumos si tinerel"... Despre nunta ce urma sa aiba loc au aflat toti craii pamantului, hotaran-du-se sa vina la petrecere "un imparat dupa imparat", "regii-n purpura", "nuntasi din nouazeci de tari". Atmosfera de basm este amplificata astfel la proportii hiperbolice, subliniind nu numai frumusetea Zamfirei, ci si prestigiul de care se bucura Sageata imparat.

Venirea nuntasilor "Pe netede poteci de plai / La tot radvanul patru cai, / Ba patru sori" este la fel de amplu descrisa: "Veneau cu fete si feciori / Troznind radva-nele de crai".

Maiestria descrierii are darul sa ne capteze atentia, invitandu-ne parca sa participam si noi, macar afectiv, la aceasta nunta imparateasca, unde apar personaje de basm cum ar fi: "Sosit era batranul Grui, /Cu Sanda si Rusanda lui, /si Tintes cel cu trainic rost, / Cu Lia lui sosit a fost, /si Bardes cel cu adapost / Prin munti silhui", ba chiar piticul Barba-Cot si Mugur imparat.

Un loc aparte in acest peisaj feeric il ocupa descrierea tinerilor, poetul oprindu-se cu uimire asupra infatisarii vestimentare ori a comportarii lor: "Ce fete dragi! Dar ce comori, / Pe rochii lungi tesute-n flori! / Iar hainele de pe feciori / Sclipeau de-ar-gint". Imbinand generalul cu particularul, specificul si amanuntul cu imaginea de ansamblu, poetul reuseste, prin imitatii onomatopeice, prin epitete inedite ori prin aliteratii sa sugereze o intensitate specifica a miscarii: "Prin vulturi vantul viu vuia, / Vrun print mai tanar cand trecea / C-un brat in sold si pe prasea / Cu celalalt&#039;. Maiestria artistica a autorului este reliefata si de felul cum ne descrie momentul intalnirii mirilor cu nuntasii, de care insusi poetul se arata neputincios in a se autodepasi: "Dar ce scriu eu? Ori cum sa scriu / E ne-mplinit!" Desigur ca este vorba de un procedeu artistic, prin care autorul ne invita sa participam alaturi de el, macar cu imaginatia, la aceasta dezlantuire de energie si veselie, elementele traditionale fiind ridicate din lumea satului in lumea basmului, la desfasurarea carora participa intregul popor.

Putem totusi observa ca hora are loc dupa un tipic nasaudean, ca prezenta starostelui in fruntea alaiului, chiotele si trambitele apartin satului romanesc de munte: "Trei pasi la stanga linisor / si alti trei pasi la dreapta lor; / Se prind de maini si se desprind, / Se-aduna-n cerc si iar se-ntind, /si bat pamantul tropotind / In tact usor". In intregul tablou, exceleaza frumusetea Zamfirei, emotia ei cand este prinsa de mana de Viorel, bogatia costumatiei si belsugul culinar: Jar la ospat! Un rau de vin! /Mai un hotar tot a fost plin /De mese si tot oaspeti rari, / Tot crai si tot craiese mari /Alaturea cu ghi-nerali /De neam strain".

La fel ca in multe balade, legende si basme populare romanesti, natura personificata participa la bucuria oamenilor, iar soarele este nun ori martor, incantat de atata petrecere, de revarsarea de bucurie a fiilor sai: "si soarele mirat sta-n loc / Ca l-a ajuns si acest noroc, / Sa vada el atata joc / Pe-acest pamant!" Prin astfel de versuri, George Cosbuc demonstreaza nu numai ca este un exponent veritabil al sufletului taranesc in literatura noastra, ci si ca, asimiland pe deplin traditiile stramosesti si elementele folclorice, reuseste sa ni le transmita intr-un mod personal si inedit, care ne impresioneaza puternic. "Copilele de imparat", "Printi falnici si indrazneti", "Feti voinici si feti-frumosi", intre care se amesteca jucatorii din popor ori piticul Barba-Cot, se distreaza dupa o veche traditie dacica, dupa care, la petreceri, sunt bineveniti si bogatii si saracii. Chiar batranii crai, "sfetnicii invechiti in legi", "barbosii regi" sunt prezenti la veselie "si patruzeci de zile intregi /Au tot nuntit".

Aceste ample descrieri reflecta bogatia, darnicia si dragostea de viata ale unui intreg popor, care stie ca, dupa nunta, vor sosi urmasii, asa cum le ureaza mirilor, la sfarsitul mesei, Mugur Imparat: "si-un print la anul bland si mic, /Sa creasca mare si voinic, /Iar noi sa mai jucam un pic /si la botez"...

Astfel, la sfarsitul poemului, prezentul este proiectat in viitor, intr-o curgere continua a existentei omenesti pe meleagurile carpatine, dovedind nu numai talentul lui George Cosbuc, ci si virtutile existentiale ale poporului roman, al carui exponent se face poetul. El ne impresioneaza prin diversitatea si grandoarea demonstratiilor lirice si epice, prin subtilele nuante psihice reliefate, prin varietatea formelor prozodice, dintre care unele devin adevarate armonii imitative, prin sonoritatea ori muzicalitatea versurilor, prin dialogul viu si portretele fugare, dar sugestive, prin epitetele inedite, comparatiile ample, expresiile hiperbolice, prin atmosfera de basm, determinan-du-ne, in final, sa ne intrebam cat de frumoasa ar fi fost acea epopee nationala, proiectata de George Cosbuc, din care ar fi facut parte acest poem si Moartea lui Fulger, dar nefinalizata, daca autorul ar fi avut ragazul sa duca pana la capat acest proiect?

Prin opera lui George Cosbuc, poezia romaneasca s-a imbogatit cu noi valente artistice, desi lirismul sau pare obiectiv, reprezentabil, iar poezia teatrala - dupa cum observa George Calinescu.

Echilibrata si armonioasa, exprimand optimismul si dragostea de viata ale unui intreg popor, increderea in triumful omului, in sanatatea lui fizica si psihica, in morala si idealul oamenilor simpli, poezia lui George Cosbuc se inscrie in patrimoniul clasic al culturii noastre nationale, ca o pagina unica a creatorului de la Hordou, prin care triumful "poetului taranimii" este incontestabil.
MOARTEA LUI FULGER
"In leganarea multimilor, in trecerea mecanica de la o atitudine la alta, de la deznadejdea cu bocete la plansul infundat si resemnare, in toata aceasta demonstratie de ceasornic arhaic sta vraja acestor poeme, al caror sens ultim este: inutilitatea reactiilor personale in fata rotatiei lumii. "

George Calinescu

Moartea lui Fulger este cel de al doilea poem din proiectata (si nefinalizata) epopee nationala - a lui George Cosbuc.
Dar aceste doua capodopere reusesc totusi sa ne convinga de valentele creative ale poetului de la Hordou: nunta si inmormantarea sunt doua evenimente esentiale in destinele oamenilor, marcate prin ceremoniale specifice.

Desi sintagma mortii este introdusa chiar din titlu, poemul incepe dinamic si cinematografic. Solul aduce regelui, din tabara de lupta cu dusmanul, "Pe cel mai bun dintre eroi", "L-a fulgerat un brat hain". Apropierea termenilor nu e intamplatoare: ca substantiv propriu cuvantu Fulger numeste un tanar erou - mort la datorie; ca verb "l-a fulgerat" sugestia este ca infrangerea acestui erou e pusa parca sub semnul fortei ceresti a fulgerului.

Craiul a ramas "Cu pumnii stransi, fara de glas, Ca un pierdut" cu demnitatea unui conducator care a infruntat in repetate randuri moartea.

Chiar "soarele sfant" nu mai are "de dragul cui sa mai traiasca" - durerea rasfrangandu-se asupra intregului palat (a slujitorilor si ostasilor) si a poporului de afara.

Privirea vizionara a poetului se opreste asupra doamnei "Suflet pustiit! Cu parul alb si despletit", coplesita de durere, rupandu-si vesmintele si dorind sa fie ingropata alaturi de ei. Durerea ei deslantuita, bocetele, pregatirea lui Fulger pentru inmormantare: "Pe piept colac de grau de-un an , si-n loc de galben buzdugan, Faclii de ceara ti-au facut / In dreapta cea fara temut / si-n mana care poarta scut, / Ti-au pus un ban", pentru plata vamii spre lumea cealalta, toate acestea sunt practicile taranesti la inmormantare.

Punctul culminant este cel a coborarii trupului neinsufletit in tarana, cand biata mama isi pierde mintile, cartind impotriva lui Dumnezeu, care nu l-a protejat pe crai: "E un pagan si Dumnezeu, /E un pagan."

Momentul iese din cadrul obisnuit al lui Cosbuc, un poet cu moralitate crestina si cu o evlavie taraneasca, dar revolta este pusa in gura reginei-mame, doar ca sa-i ofere prilejul sa-si desfasoare intreaga intelepciune despre efemeritatea oamenilor, prin graiul batranului sfetnic, "Un sfant de-al carui chip te temi", care s-o intrebe: "Pe cer cand soarele-i apus, /De ce sa plangi privind in sus?" Facem analogie cu numele celui pierdut - Fulger - dar si ca raspunsul pe care Demiurgul, i-l da lui Hyperion, din poemul "Luceafarul" de Mihai Eminescu: "Un soare de s-ar stinge-n cer /S-aprinde iarasi soare." 

Ne apropiem astfel de-o filosofie general romaneasca despre raportul dintre astre si destinele oamenilor, pe care insa Cosbuc ne-o expune in limbajul simplu, popular al efemeritatii generale: "Nu cerceta aceste legi, / Ca esti nebun cand le-ntelegi! /Din codru rupi o ramurea, / Ce-i pasa codrului de ea! /Ce-i pasa lumii intregi / De moartea ta!"')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"72401242578b79a153e5ab693d5dc805";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"94ff20ac2b3245a7cb57f6bfc5aa670a";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:10689:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('39', 'Hortensia Papadat-Bengescu concert din muzica de Bach', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Proza Hortensiei Papadat-Bengescu propune contemplatiei o lume de deasupra societatii romanesti, o lume retransa de descendenti din tata in fiu de mari mosieri, printi ai mitului si chiar printi de sange, mai mult o societate decat o lume si poate mai mult un clan (dar clan nobil, daca se poate spune asa) decat o societate. "

VLADIMIR STREINU

La peste trei secole si jumatate de la atestarea primului document scris in limba romana, iata ca in literatura noastra apare o scriitoare de prima talie, concurand in cadrul culturii interbelice cu autori de prestigiu ca: Liviu Rebreanu, George Calinescu, Camil Petrescu, Mihail Srdoveanu, Cezar Petrescu si altii. Este vorba de Hortensia Papadat-Bengescu, fiica unui ofiter si a unei profesoare, sotie de magistrat si doamna din inalta societate, autoarea volumelor: Ape adanci, Femei in fata oglinzii, Romanta provinciala, Desen uri tragice si altele.
Faptul pare cu atat mai deosebit cu cat noi stim ca literatura romana dintre cele doua razboaie mondiale a cunoscut etapa infloririi sale maxime, iesind cu succes dintre granitele unei culturi autohtone si integrandu-se in marea literatura europeana si mondiala.

Romanele sale poarta amprenta feminitatii autoarei, dar prin aceasta afirmatie nu sustinem ca ele ar fi mai putin cuprinzatoare, ci, dimpotriva, devin reprezentative pentru literatura noastra citadina.
Exemplul cel mai concludent in aceasta directie il constituie Concert din muzica de Bach, al doilea roman din Ciclul Hallipilor, care mai cuprindea: Fecioare despletite, Drum ascuns, Radacini.

Elaborat in anul 1925 si tiparit in 1927, el reprezinta volumul de varf al Hortensiei Papadat-Bengescu, opera in care critica literara a cautat intotdeauna complexitatea si personalitatea creatoare a autoarei.

Dupa cum afirma Garabet Ibraileanu, in aceasta carte Hortensia Papadat-Bengescu "se imprumuta cu totul operei sale", iar corespondenta cu prestigiosul critic de la Viata romaneasca si cu Eugen Lovinescu, mentorul cenaclului literar Zburatorul, sub influenta caruia se formeaza autoarea, a avut un rol covarsitor asupra evolutiei sale artistice s literare.
Cele trei carti ale Ciclului Hallipa sunt edificatoare in aceasta directie, fiecare dintre ele avand in centru cate un cuplu reprezentativ, pentru o anumita clasa sociala sau profesie.
Alegandu-si eroii dintr-un mediu care-i era cunoscut si apropiat, in romanele din Ciclul Hallipa, autoarea ne prezinta nu doar un dezechilibru social, ci si incercarea disperata a unei clase aristocratice de a se salva.
"Am cautat sa obtin formula obiectivismului absolut in Concert din muzica de Bach, ne marturiseste autoarea, lasand actiunea si personajele sa-si faca singure jocul si m-am ostenit ca stilul sa fie cel cuvenit acestei formule".

Ca si in Fecioare despletite, in Concert din muzica de Bach exista un personaj central, in jurul caruia evolueaza intreaga actiune, acest erou-cheie fiind Lica Trubadurul "parea un haiduc modern, a carui padure era orasul". Desi nu cel mai de seama si nici cel mai important, el declanseaza si determina cele mai multe dintre directiile contradictorii ale actiunii, in orasul ce are in roman un rol important, devenind nucleul in care se desfasoara conflictul, unde se intretaie si se despart destinele celorlalte personaje.
Lica Trubadurul, baiat nostim, inteligent si frumos, desi fara cultura si educatie, prinde o silueta sociala din ce in ce mai pronuntata, trecand pe neobservate din randurile personajelor secundare in cele ale personajelor principale.
Interesul cititorului se declanseaza din clipa intalnirii trubadurului cu Ada-Razu: traversand un bulevard bucurestean, Lica este atins de rotile unui dog-cart, condus neindemanatic de printul Maxentiu, sotul nobil, dar bolnav, al Adei. Micul accident constituie placa turnanta a destinului eroului, momentul care declanseaza ascensiunea sa, la fel cum in romanul Ciocoii vechi si noi, de Nicolae Filimon, e momentul cand Dinu Paturica este primit la curtea marelui boier Andronache Tuzluc. inrudirea lui Lica Trubadurul este insa mult mai apropiata de Tanase Scatiu, insistenta si chiar impertinenta personajului spre o imbogatire rapida, fiind la fel - deosebindu-le doar mediul: rural ori urban.
Scena intalnirii lui Lica Trubadurul cu Ada-Razu are urmari si pentru ea, care admira priceperea la cai a lui Lica, mestesugul cu care el dezmierdase coama patrupedului si se hotaraste sa faca cercetari, pentru a-l identifica si cunoaste mai bine pe acest dibaci si curajos tanar.

Orasul i-l restituie curand pe Lica, intalnit pe Calea Victoriei, iar ea se grabeste sa-l aduca la palatul lui Maxentiu, pe postul controversat de maitre d&#039;ecuries.
Sub influenta Adei, dar si datorita instinctului sau de barbat descurcaret, care intelege cand este iubit de o femeie, Lica incepe sa aiba accese de ambitie, chiar daca inca anihilate partial de nepasarea lui obisnuita, frecventeaza un croitor de lux, pentru a-si face o silueta sociala, vorbeste mai distant cu subalternii, isi controleaza vocabularul in fata persoanelor din inalta societate. Pana la un moment dat, in favoarea lui Lica lucreaza farmecul sau. Parcurgerea insa a etapelor urcusului pe scara sociala a ierarhiilor, il aduce pe trubadur la constiinta rolului pe care trebuie sa-l joace in mediul aristocratiei bucurestene: palatul Maxentiu, casa Elenei Draganescu-Hallipa si promisa candidatura la un post vacant din Bihor, pentru a deveni deputat - suie doar cateva dintre reperele noului drum al lui Lica, pe care el le parcurge cu o repeziciune uimitoare.

Firul romanului il aduce pe erou la capatul evolutiei sale spectaculoase pe scara sociala: profesorul de echitatie Basile Petresco nu mai pastreaza nimic din tinuta si felul de a fi ale simpaticului si usuraticului Lica, de la inceputul romanului. Schimbarea este asa de mare incat Mimi si Nory certifica inca o data transformarile mierloiului: baiatul nostim nu mai poate fi recunoscut in domnul cu profil interesant, venit la inmormantarea fiicei sale, Sia. Odata cu hainele parca s-a modificat radical si calitatea lui umana, pentru ca, iata, Lica sufera, cunoaste tristetea, isi complica sufletul, mai inainte nepasator si tolerant.

Astfel Trubadurul devine firul principal al romanului, prezenta sa determinand traseul urmat de intreaga suita a celorlalte personaje, pe trei directii diferite: intamplarile din casa Rimilor, cele din palatul Maxentiu si cele din familia Elenei Draganescu. Fiecare gest, reactie sau fapta ale lui Lica modifica partial destinele celorlalte personaje, desi, la inceput, nici el, nici ele nu sunt constiente de aceste modificari. Devenit profesor de echitatie, Lica refuza s-o mai viziteze pe fiica sa Sia, care se afla in casa lui Rim, iar aceasta, incurajata sau descurajata de capriciile tatalui sau, ori de avansurile doctorului Rim, aluneca pe panta complicitatii sentimentale cu el. Gestul lui Lica determina starea ei si, prin ea, intreaga atmosfera din locuinta Rimilor.

Tot astfel, venirea sa la palatul Maxentiu agraveaza boala printului, iar dorinta Adei-Razu de a-i face trubadurului o situatie cat mai stabila il aduce pe muzicianul Marcian in casa Elenei Draganescu, care isi va insela sotul, insotindu-l pe dirijor in Elvetia - cadru exotic unde se petrece aventura sa amoroasa. Elena Draganescu face pasiune pentru muzica numai pentru a-l avea pe vestitul cantaret cat mai mult timp alaturi de ea, motiv pentru care amana mereu sustinerea propriu-zisa a concertului.

Ea cauta in aspectul seratei si ambianta concertului, pe care-l pregateste cu atata pasiune, un certificat al statutului sau social, dar si de femeie adultera. Elena isi face planuri muzicale, cauta virtuosi, invita in casa lumea selecta a capitalei, concureaza concertele publice, se preocupa in primul rand de ceea ce se vede si se petrece Ia seratele sale muzicale, cadru rafinat, care-i mascheaza dragostea pentru Marcian. La randul sau, Maxentiu, fiul unui print si al vestitei Zaza, cantareata de variete, cauta o casatorie rezonabila, pe care o contracteaza, cu Ada-Razu, "unica mostenitoare a celei mai mari fabrici de faina"; prin casatorie, Maxentiu isi salveaza mosia ipotecata, iar Ada-Razu obtine un titlu nobiliar. Tot asa, Elena Hallipa si Draganescu "sunt formula buna a unei asociatii cinstite"; unirea lor fiind, de fapt, contractuala: el pornind de la ideea ca nu e iubit, iar ea gasind in timiditatea sotului sau un teren propice pentru afirmarea privilegiilor si cochetariei cu Marcian.

Fiecare component al cuplului social traieste cu nostalgia termenului sau de identificare. Rim, senzualul ascuns sub bolnavul inchipuit, profesorul universitar care nu prea profeseaza, cauta la Sia un echivalent, pe care Ada-Razu il descopera in Lica Trubadurul, asa cum Maxentiu va incerca sa reinoade legatura definitiv distrusa cu Elena Draganescu.
Relatia dintre Ada-Razu si Lica Trubadurul reprezinta o forta sociala. Ea incearca sa-l aduca pe Lica in mediul aristocratic, in care a intrat, la randu-i, prin Maxentiu. Acesi gest provoaca dorinte noi celorlalte personaje: Maxentiu vrea sa se vindece, Ada sa-l ridice pe Lica in inalta societate, iar Trubadurul sa-l inlocuiasca in palatul somptuos pe printul bolnav si muribund.

Pe langa acestea, sunt alcatuite alte doua cupluri interesante: legatura dintre Rim si Sia face din buna Lina o fecioara despletita, iar cea dintre Elena Hallipa-Draganescu si Marcian o treapta mai inalta a descompunerii morale a celor sus-pusi. Ambele cupluri se formeaza in urma actiunii personajului cheie: Lica Trubadurul. Cuplul Ada-Lica contamineaza insa si atmosfera din casa Draganestilor. Povestea iubirii dintre Elena Draganescu si Marcian se tese in jurul evenimentului mult asteptat al concertului.

Dupa parerea luiIoan Holban, "Hortensia isi urmareste si isi iubeste personajele, ea ii critica pe Lica Trubadurul, pe Sia, pe Rim si pe gemenii Hallipa, dar se arata intelegatoare cu Elena si Marcian, pe care-i aseaza pe o treapta superioara, unde micile pacate pot fi iertate. "

Fire delicata, visatoare si sincera, Marcian ramane singurul barbat care vrea, prin muzica, sa ilumineze o societate bolnava, capricioasa, si libertina. Finalul romanului il arata pe distinsul muzician traind cu adevarat momentul moral al coralului muzical din biserica, unde, din simplu participant la ritualul funerar, devine dirijorul de vaza. Sub cupola muzicii din Bach, lumea buna cade parca intr-o prapastie de abis, dar, cand slujba ia sfarsit, realitatea isi face din nou simtita prezenta.')";i:1;s:10689:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('39', 'Hortensia Papadat-Bengescu concert din muzica de Bach', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', '"Proza Hortensiei Papadat-Bengescu propune contemplatiei o lume de deasupra societatii romanesti, o lume retransa de descendenti din tata in fiu de mari mosieri, printi ai mitului si chiar printi de sange, mai mult o societate decat o lume si poate mai mult un clan (dar clan nobil, daca se poate spune asa) decat o societate. "

VLADIMIR STREINU

La peste trei secole si jumatate de la atestarea primului document scris in limba romana, iata ca in literatura noastra apare o scriitoare de prima talie, concurand in cadrul culturii interbelice cu autori de prestigiu ca: Liviu Rebreanu, George Calinescu, Camil Petrescu, Mihail Srdoveanu, Cezar Petrescu si altii. Este vorba de Hortensia Papadat-Bengescu, fiica unui ofiter si a unei profesoare, sotie de magistrat si doamna din inalta societate, autoarea volumelor: Ape adanci, Femei in fata oglinzii, Romanta provinciala, Desen uri tragice si altele.
Faptul pare cu atat mai deosebit cu cat noi stim ca literatura romana dintre cele doua razboaie mondiale a cunoscut etapa infloririi sale maxime, iesind cu succes dintre granitele unei culturi autohtone si integrandu-se in marea literatura europeana si mondiala.

Romanele sale poarta amprenta feminitatii autoarei, dar prin aceasta afirmatie nu sustinem ca ele ar fi mai putin cuprinzatoare, ci, dimpotriva, devin reprezentative pentru literatura noastra citadina.
Exemplul cel mai concludent in aceasta directie il constituie Concert din muzica de Bach, al doilea roman din Ciclul Hallipilor, care mai cuprindea: Fecioare despletite, Drum ascuns, Radacini.

Elaborat in anul 1925 si tiparit in 1927, el reprezinta volumul de varf al Hortensiei Papadat-Bengescu, opera in care critica literara a cautat intotdeauna complexitatea si personalitatea creatoare a autoarei.

Dupa cum afirma Garabet Ibraileanu, in aceasta carte Hortensia Papadat-Bengescu "se imprumuta cu totul operei sale", iar corespondenta cu prestigiosul critic de la Viata romaneasca si cu Eugen Lovinescu, mentorul cenaclului literar Zburatorul, sub influenta caruia se formeaza autoarea, a avut un rol covarsitor asupra evolutiei sale artistice s literare.
Cele trei carti ale Ciclului Hallipa sunt edificatoare in aceasta directie, fiecare dintre ele avand in centru cate un cuplu reprezentativ, pentru o anumita clasa sociala sau profesie.
Alegandu-si eroii dintr-un mediu care-i era cunoscut si apropiat, in romanele din Ciclul Hallipa, autoarea ne prezinta nu doar un dezechilibru social, ci si incercarea disperata a unei clase aristocratice de a se salva.
"Am cautat sa obtin formula obiectivismului absolut in Concert din muzica de Bach, ne marturiseste autoarea, lasand actiunea si personajele sa-si faca singure jocul si m-am ostenit ca stilul sa fie cel cuvenit acestei formule".

Ca si in Fecioare despletite, in Concert din muzica de Bach exista un personaj central, in jurul caruia evolueaza intreaga actiune, acest erou-cheie fiind Lica Trubadurul "parea un haiduc modern, a carui padure era orasul". Desi nu cel mai de seama si nici cel mai important, el declanseaza si determina cele mai multe dintre directiile contradictorii ale actiunii, in orasul ce are in roman un rol important, devenind nucleul in care se desfasoara conflictul, unde se intretaie si se despart destinele celorlalte personaje.
Lica Trubadurul, baiat nostim, inteligent si frumos, desi fara cultura si educatie, prinde o silueta sociala din ce in ce mai pronuntata, trecand pe neobservate din randurile personajelor secundare in cele ale personajelor principale.
Interesul cititorului se declanseaza din clipa intalnirii trubadurului cu Ada-Razu: traversand un bulevard bucurestean, Lica este atins de rotile unui dog-cart, condus neindemanatic de printul Maxentiu, sotul nobil, dar bolnav, al Adei. Micul accident constituie placa turnanta a destinului eroului, momentul care declanseaza ascensiunea sa, la fel cum in romanul Ciocoii vechi si noi, de Nicolae Filimon, e momentul cand Dinu Paturica este primit la curtea marelui boier Andronache Tuzluc. inrudirea lui Lica Trubadurul este insa mult mai apropiata de Tanase Scatiu, insistenta si chiar impertinenta personajului spre o imbogatire rapida, fiind la fel - deosebindu-le doar mediul: rural ori urban.
Scena intalnirii lui Lica Trubadurul cu Ada-Razu are urmari si pentru ea, care admira priceperea la cai a lui Lica, mestesugul cu care el dezmierdase coama patrupedului si se hotaraste sa faca cercetari, pentru a-l identifica si cunoaste mai bine pe acest dibaci si curajos tanar.

Orasul i-l restituie curand pe Lica, intalnit pe Calea Victoriei, iar ea se grabeste sa-l aduca la palatul lui Maxentiu, pe postul controversat de maitre d&#039;ecuries.
Sub influenta Adei, dar si datorita instinctului sau de barbat descurcaret, care intelege cand este iubit de o femeie, Lica incepe sa aiba accese de ambitie, chiar daca inca anihilate partial de nepasarea lui obisnuita, frecventeaza un croitor de lux, pentru a-si face o silueta sociala, vorbeste mai distant cu subalternii, isi controleaza vocabularul in fata persoanelor din inalta societate. Pana la un moment dat, in favoarea lui Lica lucreaza farmecul sau. Parcurgerea insa a etapelor urcusului pe scara sociala a ierarhiilor, il aduce pe trubadur la constiinta rolului pe care trebuie sa-l joace in mediul aristocratiei bucurestene: palatul Maxentiu, casa Elenei Draganescu-Hallipa si promisa candidatura la un post vacant din Bihor, pentru a deveni deputat - suie doar cateva dintre reperele noului drum al lui Lica, pe care el le parcurge cu o repeziciune uimitoare.

Firul romanului il aduce pe erou la capatul evolutiei sale spectaculoase pe scara sociala: profesorul de echitatie Basile Petresco nu mai pastreaza nimic din tinuta si felul de a fi ale simpaticului si usuraticului Lica, de la inceputul romanului. Schimbarea este asa de mare incat Mimi si Nory certifica inca o data transformarile mierloiului: baiatul nostim nu mai poate fi recunoscut in domnul cu profil interesant, venit la inmormantarea fiicei sale, Sia. Odata cu hainele parca s-a modificat radical si calitatea lui umana, pentru ca, iata, Lica sufera, cunoaste tristetea, isi complica sufletul, mai inainte nepasator si tolerant.

Astfel Trubadurul devine firul principal al romanului, prezenta sa determinand traseul urmat de intreaga suita a celorlalte personaje, pe trei directii diferite: intamplarile din casa Rimilor, cele din palatul Maxentiu si cele din familia Elenei Draganescu. Fiecare gest, reactie sau fapta ale lui Lica modifica partial destinele celorlalte personaje, desi, la inceput, nici el, nici ele nu sunt constiente de aceste modificari. Devenit profesor de echitatie, Lica refuza s-o mai viziteze pe fiica sa Sia, care se afla in casa lui Rim, iar aceasta, incurajata sau descurajata de capriciile tatalui sau, ori de avansurile doctorului Rim, aluneca pe panta complicitatii sentimentale cu el. Gestul lui Lica determina starea ei si, prin ea, intreaga atmosfera din locuinta Rimilor.

Tot astfel, venirea sa la palatul Maxentiu agraveaza boala printului, iar dorinta Adei-Razu de a-i face trubadurului o situatie cat mai stabila il aduce pe muzicianul Marcian in casa Elenei Draganescu, care isi va insela sotul, insotindu-l pe dirijor in Elvetia - cadru exotic unde se petrece aventura sa amoroasa. Elena Draganescu face pasiune pentru muzica numai pentru a-l avea pe vestitul cantaret cat mai mult timp alaturi de ea, motiv pentru care amana mereu sustinerea propriu-zisa a concertului.

Ea cauta in aspectul seratei si ambianta concertului, pe care-l pregateste cu atata pasiune, un certificat al statutului sau social, dar si de femeie adultera. Elena isi face planuri muzicale, cauta virtuosi, invita in casa lumea selecta a capitalei, concureaza concertele publice, se preocupa in primul rand de ceea ce se vede si se petrece Ia seratele sale muzicale, cadru rafinat, care-i mascheaza dragostea pentru Marcian. La randul sau, Maxentiu, fiul unui print si al vestitei Zaza, cantareata de variete, cauta o casatorie rezonabila, pe care o contracteaza, cu Ada-Razu, "unica mostenitoare a celei mai mari fabrici de faina"; prin casatorie, Maxentiu isi salveaza mosia ipotecata, iar Ada-Razu obtine un titlu nobiliar. Tot asa, Elena Hallipa si Draganescu "sunt formula buna a unei asociatii cinstite"; unirea lor fiind, de fapt, contractuala: el pornind de la ideea ca nu e iubit, iar ea gasind in timiditatea sotului sau un teren propice pentru afirmarea privilegiilor si cochetariei cu Marcian.

Fiecare component al cuplului social traieste cu nostalgia termenului sau de identificare. Rim, senzualul ascuns sub bolnavul inchipuit, profesorul universitar care nu prea profeseaza, cauta la Sia un echivalent, pe care Ada-Razu il descopera in Lica Trubadurul, asa cum Maxentiu va incerca sa reinoade legatura definitiv distrusa cu Elena Draganescu.
Relatia dintre Ada-Razu si Lica Trubadurul reprezinta o forta sociala. Ea incearca sa-l aduca pe Lica in mediul aristocratic, in care a intrat, la randu-i, prin Maxentiu. Acesi gest provoaca dorinte noi celorlalte personaje: Maxentiu vrea sa se vindece, Ada sa-l ridice pe Lica in inalta societate, iar Trubadurul sa-l inlocuiasca in palatul somptuos pe printul bolnav si muribund.

Pe langa acestea, sunt alcatuite alte doua cupluri interesante: legatura dintre Rim si Sia face din buna Lina o fecioara despletita, iar cea dintre Elena Hallipa-Draganescu si Marcian o treapta mai inalta a descompunerii morale a celor sus-pusi. Ambele cupluri se formeaza in urma actiunii personajului cheie: Lica Trubadurul. Cuplul Ada-Lica contamineaza insa si atmosfera din casa Draganestilor. Povestea iubirii dintre Elena Draganescu si Marcian se tese in jurul evenimentului mult asteptat al concertului.

Dupa parerea luiIoan Holban, "Hortensia isi urmareste si isi iubeste personajele, ea ii critica pe Lica Trubadurul, pe Sia, pe Rim si pe gemenii Hallipa, dar se arata intelegatoare cu Elena si Marcian, pe care-i aseaza pe o treapta superioara, unde micile pacate pot fi iertate. "

Fire delicata, visatoare si sincera, Marcian ramane singurul barbat care vrea, prin muzica, sa ilumineze o societate bolnava, capricioasa, si libertina. Finalul romanului il arata pe distinsul muzician traind cu adevarat momentul moral al coralului muzical din biserica, unde, din simplu participant la ritualul funerar, devine dirijorul de vaza. Sub cupola muzicii din Bach, lumea buna cade parca intr-o prapastie de abis, dar, cand slujba ia sfarsit, realitatea isi face din nou simtita prezenta.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"94ff20ac2b3245a7cb57f6bfc5aa670a";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"325d2b89d12af0c69d95f7c0d9ee45de";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:4637:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('53', 'Continut si forma in operele literare studiate in liceu in lumina conceptelor operationale', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'In aceasta perioada de modernizare a procesului instructiv-educativ, au existat destui binevoitori care au incercat sa vina in sprijinul absolventilor aflati in pragul examenului de bacalaureat, dar unii dintre ei n-au putut sa se desprinda de obisnuitele comentarii, depunand uneori un efort mare, incercand sa rezume toate textele aflate in variantele de manuale pentru liceu. 

Grea si partial inutila truda, fara o lectura facuta chiar de elevii carora li se adresau, deoarece conceptia moderna in abordarea textului literar nu recomanda memorarea mecanica a unor astfel de prezentari, ci formarea unor priceperi si deprinderi de analiza a oricarui text literar sau nonliterar, din autorii recomandati, din alte carti ori din presa cotidiana, la prima vedere, respectand anumite cerinte si incadrandu-se intr-un spatiu dat.

Astfel, elevii insisi devin creatorii comentariului literar, pe care-l vor prezenta in scris, sau oral, in fata comisiei de examinare.
In functie de aceste cerinte, se va modifica radical si modul nostru de acordare a sprijinului viitorilor candidati la examenele de bacalaureat ori admitere in invatamantul superior umanist.

Vom incerca sa va sfatuim cum sa invatati si, aflati in fata unui text la prima vedere, sa nu cautati cu infrigurare prin memorie unele raspunsuri din comentarii ori notite, sau abordari critice pretentioase, cum se mai gasesc, din pacate, in unele carti pentru tineret, ci sa va ordonati notiunile asimilate, de teorie si analiza literara, ca pe niste bunuri ce va apartin si pe care va sprijiniti. Astfel, descifrarea mesajului textului se face in mod creator, iar metoda, odata insusita, va apartine pentru totdeauna.

Conceptia moderna cu privire la studierea literaturii urmareste un scop educativ bine definit: un text, din literatura nationala sau universala, transmite un mesaj estetic si unul educativ. Important este sa intelegem sensul figurat al cuvintelor, incarcatura lor emotiva si sugestiva, fiindca alegerea viitoarelor lecturi se va face in functie de aceasta intelegere.

Cuvantul este elementul de baza al comunicarii si el trebuie perceput ca un instrument eficient de analiza.

Libertatea pe care ne-o dau noile programe scolare pentru bacalaureat, precum si modul in care sunt formulate subiectele pentru admiterea in facultatile umaniste, de-a ne alege, dintr-un numar de scriitori reprezentativi, operele literare studiate in diferitele variante de manuale, ori altele, pe care le-am citit in mod temeinic, din aceiasi autori, pentru a desprinde si aplica diferitele concepte operationale - care includ atat notiuni de estetica si teorie literara, cat si cunostinte despre genuri si specii literare, sensul direct si cel figurat al cuvintelor, structura operei literare, perspectivele constructiei unor texte, partile lui componente, tipuri de personaje si moduri de caracterizare - toate acestea stabilesc un cadru general, teoretic si practic, de asimilare si comentare a oricarui text, chiar de la prima vedere.
Trebuie sa subliniez faptul ca sensul unor astfel de concepte operationale poate fi mult mai larg decat al acceptiunii lor strict literare, dar, dat fiind caracterul limitat al lucrarii de fata, nu voi face referiri la astfel de variante decat acolo unde sunt absolut necesare.

ACT - Este parte componenta a unei opere dramatice, subdiviziunea cea mai mare, care presupune schimbarea de cadru, de personaje, de actiune, decor si, uneori, de timp.

In genul epic, actul ar corespunde capitolelor sau, cateodata, partilor mai mari ale romanului, cum ar fi in Ion, de Liviu Rebreanu: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii".

De obicei, piesele de teatru au cate patru-cinci acte; in constructia unei opere dramatice, actele reflecta, in general, momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul.
In unele opere dramatice, actele se mai numesc si canturi, avand cate un motto, ca in drama istorica Razvan si Vidra, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, unde intalnim cinci canturi: "Un rob pentru un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un pas", "Marirea".

Am putea face o paralela intre aceasta structura si cea din nuvela istorica Alexandru Lapusneanul, de C. Negruzzi, impartita in capitole, avand fiecare cate un motto. Din compararea celor doua lecturi, scrise la o distanta istorica relativ mica, observam ca autorii imprumuta uneori subdiviziuni de la o specie literara la alta.')";i:1;s:4637:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('53', 'Continut si forma in operele literare studiate in liceu in lumina conceptelor operationale', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'In aceasta perioada de modernizare a procesului instructiv-educativ, au existat destui binevoitori care au incercat sa vina in sprijinul absolventilor aflati in pragul examenului de bacalaureat, dar unii dintre ei n-au putut sa se desprinda de obisnuitele comentarii, depunand uneori un efort mare, incercand sa rezume toate textele aflate in variantele de manuale pentru liceu. 

Grea si partial inutila truda, fara o lectura facuta chiar de elevii carora li se adresau, deoarece conceptia moderna in abordarea textului literar nu recomanda memorarea mecanica a unor astfel de prezentari, ci formarea unor priceperi si deprinderi de analiza a oricarui text literar sau nonliterar, din autorii recomandati, din alte carti ori din presa cotidiana, la prima vedere, respectand anumite cerinte si incadrandu-se intr-un spatiu dat.

Astfel, elevii insisi devin creatorii comentariului literar, pe care-l vor prezenta in scris, sau oral, in fata comisiei de examinare.
In functie de aceste cerinte, se va modifica radical si modul nostru de acordare a sprijinului viitorilor candidati la examenele de bacalaureat ori admitere in invatamantul superior umanist.

Vom incerca sa va sfatuim cum sa invatati si, aflati in fata unui text la prima vedere, sa nu cautati cu infrigurare prin memorie unele raspunsuri din comentarii ori notite, sau abordari critice pretentioase, cum se mai gasesc, din pacate, in unele carti pentru tineret, ci sa va ordonati notiunile asimilate, de teorie si analiza literara, ca pe niste bunuri ce va apartin si pe care va sprijiniti. Astfel, descifrarea mesajului textului se face in mod creator, iar metoda, odata insusita, va apartine pentru totdeauna.

Conceptia moderna cu privire la studierea literaturii urmareste un scop educativ bine definit: un text, din literatura nationala sau universala, transmite un mesaj estetic si unul educativ. Important este sa intelegem sensul figurat al cuvintelor, incarcatura lor emotiva si sugestiva, fiindca alegerea viitoarelor lecturi se va face in functie de aceasta intelegere.

Cuvantul este elementul de baza al comunicarii si el trebuie perceput ca un instrument eficient de analiza.

Libertatea pe care ne-o dau noile programe scolare pentru bacalaureat, precum si modul in care sunt formulate subiectele pentru admiterea in facultatile umaniste, de-a ne alege, dintr-un numar de scriitori reprezentativi, operele literare studiate in diferitele variante de manuale, ori altele, pe care le-am citit in mod temeinic, din aceiasi autori, pentru a desprinde si aplica diferitele concepte operationale - care includ atat notiuni de estetica si teorie literara, cat si cunostinte despre genuri si specii literare, sensul direct si cel figurat al cuvintelor, structura operei literare, perspectivele constructiei unor texte, partile lui componente, tipuri de personaje si moduri de caracterizare - toate acestea stabilesc un cadru general, teoretic si practic, de asimilare si comentare a oricarui text, chiar de la prima vedere.
Trebuie sa subliniez faptul ca sensul unor astfel de concepte operationale poate fi mult mai larg decat al acceptiunii lor strict literare, dar, dat fiind caracterul limitat al lucrarii de fata, nu voi face referiri la astfel de variante decat acolo unde sunt absolut necesare.

ACT - Este parte componenta a unei opere dramatice, subdiviziunea cea mai mare, care presupune schimbarea de cadru, de personaje, de actiune, decor si, uneori, de timp.

In genul epic, actul ar corespunde capitolelor sau, cateodata, partilor mai mari ale romanului, cum ar fi in Ion, de Liviu Rebreanu: "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii".

De obicei, piesele de teatru au cate patru-cinci acte; in constructia unei opere dramatice, actele reflecta, in general, momentele subiectului: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant, deznodamantul.
In unele opere dramatice, actele se mai numesc si canturi, avand cate un motto, ca in drama istorica Razvan si Vidra, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, unde intalnim cinci canturi: "Un rob pentru un galben", "Razbunarea", "Nepoata lui Motoc", "Inca un pas", "Marirea".

Am putea face o paralela intre aceasta structura si cea din nuvela istorica Alexandru Lapusneanul, de C. Negruzzi, impartita in capitole, avand fiecare cate un motto. Din compararea celor doua lecturi, scrise la o distanta istorica relativ mica, observam ca autorii imprumuta uneori subdiviziuni de la o specie literara la alta.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"325d2b89d12af0c69d95f7c0d9ee45de";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"dfae6391d3d703b34b6a3b963a26bf26";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:896:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('59', 'Ce este Basmul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este o naratiune cu un continut fantastic, cu personaje si intamplari supranaturale.
Basmul popular a aparut la inceputul exprimarii artistice folclorice, reliefand triumful binelui asupra raului, incercand sa explice fenomene ale naturii inca neelucidate stiintific, oglindind unele tendinte de progres: telefonul sau telegraful -vestea s-a dus " iute ca vantul si ca gandul"; zborul interplanetar - calul inaripat, care-l duce pe erou "pe taramul celalalt".

Intalnim si unele forme de exprimare consacrate: de inceput: "A fost odata ca niciodata"; mediale: "si merse si merse, cum cuvantul din poveste inainte mult mai este"; finale: "si incalecat pe-o sa si va spusei povestea asa"... Cea mai frumoasa culegere de basme populare a alcatuit-o Petre Ispirescu Legende sau Basmele romanilor.')";i:1;s:896:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('59', 'Ce este Basmul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este o naratiune cu un continut fantastic, cu personaje si intamplari supranaturale.
Basmul popular a aparut la inceputul exprimarii artistice folclorice, reliefand triumful binelui asupra raului, incercand sa explice fenomene ale naturii inca neelucidate stiintific, oglindind unele tendinte de progres: telefonul sau telegraful -vestea s-a dus " iute ca vantul si ca gandul"; zborul interplanetar - calul inaripat, care-l duce pe erou "pe taramul celalalt".

Intalnim si unele forme de exprimare consacrate: de inceput: "A fost odata ca niciodata"; mediale: "si merse si merse, cum cuvantul din poveste inainte mult mai este"; finale: "si incalecat pe-o sa si va spusei povestea asa"... Cea mai frumoasa culegere de basme populare a alcatuit-o Petre Ispirescu Legende sau Basmele romanilor.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"dfae6391d3d703b34b6a3b963a26bf26";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"8ecb5453bf1a882e36f7ab01f7ace2b2";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:903:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('70', 'Ce este Drama', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este o piesa de teatru, scrisa in versuri sau in proza, cu un conflict puternic, in desfasurarea careia se contureaza personalitatile unor eroi reprezentativi. Componenta determinanta a dramei o constituie conflictul. Formele premergatoare dramei moderne sunt: drama cu satiri, drama liturgica medievala, comedia eroica si tragicomedia; apoi: comedia lacrimogena si drama burgheza, drama istorica etc.

Specificul dramei consta in aceea ca, in final, moare unul dintre eroii principali (Despot Voda, de V. Alecsandri, Vlaicu Voda, de Al. Davila, Jocul ielelor, de Camil Petrescu). Au mai scris drame istorice: B.P. Hasdeu (Razvan si Vidra), B.st. Delavrancea (Apus de soare); drame poetice - Lucian Blaga (Mesterul Manole), Vasile Voiculescu (Duhul pamantului); drame de idei -Camil Petrescu (Danton).')";i:1;s:903:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('70', 'Ce este Drama', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este o piesa de teatru, scrisa in versuri sau in proza, cu un conflict puternic, in desfasurarea careia se contureaza personalitatile unor eroi reprezentativi. Componenta determinanta a dramei o constituie conflictul. Formele premergatoare dramei moderne sunt: drama cu satiri, drama liturgica medievala, comedia eroica si tragicomedia; apoi: comedia lacrimogena si drama burgheza, drama istorica etc.

Specificul dramei consta in aceea ca, in final, moare unul dintre eroii principali (Despot Voda, de V. Alecsandri, Vlaicu Voda, de Al. Davila, Jocul ielelor, de Camil Petrescu). Au mai scris drame istorice: B.P. Hasdeu (Razvan si Vidra), B.st. Delavrancea (Apus de soare); drame poetice - Lucian Blaga (Mesterul Manole), Vasile Voiculescu (Duhul pamantului); drame de idei -Camil Petrescu (Danton).')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"8ecb5453bf1a882e36f7ab01f7ace2b2";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"3b2c60b9295cdf4117dbb36e876cdf10";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:956:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('87', 'Ce inseamna Lirism Subiectiv', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este mai usor de explicat, exprimand in mod direct gandurile si sentimentele autorului, ca in elegia Mai am un singur dor, de M. Eminescu. 

Poate fi discutat in paralela cu eul poetic, deoarece, asa cum afirma Tudor Vianu, este tipul de discurs in care "primim oarecum marturisirea directa a poetului", rostita cel mai adesea la persoana intai. Dar, uneori, discursurile lirice in care eul poetic este ascuns, impersonal, marcate gramatical de persoana a treia, sunt si ele lirica subiectiva, pentru ca transmit, chiar daca indirect, o perceptie subiectiva asupra realitatii, autoreflectare a eului, ca in cazul pastelurilor din volumul Pe Arges in sus, de Ion Pillat. In poezia postmoderna, se revine la lirismul subiectiv, datorita dorintei autorilor de a da deoparte cortina impusa de impersonalizarea discursului liric de pana atunci.')";i:1;s:956:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('87', 'Ce inseamna Lirism Subiectiv', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este mai usor de explicat, exprimand in mod direct gandurile si sentimentele autorului, ca in elegia Mai am un singur dor, de M. Eminescu. 

Poate fi discutat in paralela cu eul poetic, deoarece, asa cum afirma Tudor Vianu, este tipul de discurs in care "primim oarecum marturisirea directa a poetului", rostita cel mai adesea la persoana intai. Dar, uneori, discursurile lirice in care eul poetic este ascuns, impersonal, marcate gramatical de persoana a treia, sunt si ele lirica subiectiva, pentru ca transmit, chiar daca indirect, o perceptie subiectiva asupra realitatii, autoreflectare a eului, ca in cazul pastelurilor din volumul Pe Arges in sus, de Ion Pillat. In poezia postmoderna, se revine la lirismul subiectiv, datorita dorintei autorilor de a da deoparte cortina impusa de impersonalizarea discursului liric de pana atunci.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"3b2c60b9295cdf4117dbb36e876cdf10";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"73f3c5a3df2ab479bbbb1fb7fc069156";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:1895:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('92', 'Ce este Neomodernismul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este un curent literar contemporan, care promoveaza "eliberarea expresiei umane de sub toate formele ei de constrangere" (Virgil Teodorescu, Gelu Naum, Critica mizeriei) si "care nu-si poate afla ambianta culta si prospera decat in urbanitate si in exclusivitate estetica" (Manifestul cercului literar de la Sibiu, stefan Augustin Doinas, Ion Nenitescu si altii).

Se dezvolta in a doua jumatate a secolului al XX-lea, intre anii 1960-l970, in conditiile unui dezghet ideologic, adica o mai mare toleranta a autoritatilor comuniste fata de manifestarile culturale, cu conditia unui continut care sa nu contrazica ideologia oranduirii. In aceasta atmosfera de relativa liberalizare culturala, tinerii poeti se intorc spre modelele marilor creatori dinainte de razboi: Ion Barbu, G. Bacovia, T. Arghezi, L. Blaga, venind cu o conceptie noua despre poezia inspirata din modernismul interbelic, prezentand poezia ca pe o stare lirica a trairilor profunde ale fiintei umane, integrand visul si miturile.

Se schimba atitudinea si fata de limbaj, acesta nemaifiind un simplu mijloc de exprimare, ci si un scop in sine, o forma careia poetul ii exploreaza frumusetea si capacitatea de expresie.

Neomodernistii destrama retorica sociala a versurilor si indeamna la solidaritatea artistului cu suferintele celor din jur. Ei nu-si fundamenteaza programul pe sincronismul cu vremea lor, ci pe recuperarea unor modele exemplare, continuarea lor intr-un cadru liber si inedit. Dintre poetii mai importanti ai acestui curent ii amintim pe stefan Augustin Doinas, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Virgil Teodorescu si altii, care, dincolo de cerintele initiale ale acestei miscari literare, au scris poezii de o rara frumusete, intr-o forma artistica superioara.')";i:1;s:1895:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('92', 'Ce este Neomodernismul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este un curent literar contemporan, care promoveaza "eliberarea expresiei umane de sub toate formele ei de constrangere" (Virgil Teodorescu, Gelu Naum, Critica mizeriei) si "care nu-si poate afla ambianta culta si prospera decat in urbanitate si in exclusivitate estetica" (Manifestul cercului literar de la Sibiu, stefan Augustin Doinas, Ion Nenitescu si altii).

Se dezvolta in a doua jumatate a secolului al XX-lea, intre anii 1960-l970, in conditiile unui dezghet ideologic, adica o mai mare toleranta a autoritatilor comuniste fata de manifestarile culturale, cu conditia unui continut care sa nu contrazica ideologia oranduirii. In aceasta atmosfera de relativa liberalizare culturala, tinerii poeti se intorc spre modelele marilor creatori dinainte de razboi: Ion Barbu, G. Bacovia, T. Arghezi, L. Blaga, venind cu o conceptie noua despre poezia inspirata din modernismul interbelic, prezentand poezia ca pe o stare lirica a trairilor profunde ale fiintei umane, integrand visul si miturile.

Se schimba atitudinea si fata de limbaj, acesta nemaifiind un simplu mijloc de exprimare, ci si un scop in sine, o forma careia poetul ii exploreaza frumusetea si capacitatea de expresie.

Neomodernistii destrama retorica sociala a versurilor si indeamna la solidaritatea artistului cu suferintele celor din jur. Ei nu-si fundamenteaza programul pe sincronismul cu vremea lor, ci pe recuperarea unor modele exemplare, continuarea lor intr-un cadru liber si inedit. Dintre poetii mai importanti ai acestui curent ii amintim pe stefan Augustin Doinas, Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Virgil Teodorescu si altii, care, dincolo de cerintele initiale ale acestei miscari literare, au scris poezii de o rara frumusete, intr-o forma artistica superioara.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"73f3c5a3df2ab479bbbb1fb7fc069156";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"973ad0fcc1733919eeb81e44ae068fc4";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:880:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('100', 'Ce este Realismul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este oglindirea in literatura a unei lumi veridice, prin respectarea adevarului vietii inconjuratoare. Cuvantul realism a cunoscut doua acceptiuni: 

a) tipologica = orientarea permanenta spre problemele esentiale ale vietii; 

b) istorica = realismul ca un curent literar, aparut in secolele al XIX-lea si XX-lea, determinat de marile descoperiri stiintifice si de raspandirea conceptiei pozitiviste.

Trasaturile determinante ale realismului sunt: tipicitatea, veridicitatea, plasticitatea, caracterul critic, stilul direct si impersonal.

In literatura romana, intalnim elemente realiste la: C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, B. st. Delavrancea, D. Zamfirescu, I. Creanga, I. Slavici, I.L. Caragiale, L. Rebreanu, Camil Petrescu, M. Preda si altii.')";i:1;s:880:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('100', 'Ce este Realismul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Este oglindirea in literatura a unei lumi veridice, prin respectarea adevarului vietii inconjuratoare. Cuvantul realism a cunoscut doua acceptiuni: 

a) tipologica = orientarea permanenta spre problemele esentiale ale vietii; 

b) istorica = realismul ca un curent literar, aparut in secolele al XIX-lea si XX-lea, determinat de marile descoperiri stiintifice si de raspandirea conceptiei pozitiviste.

Trasaturile determinante ale realismului sunt: tipicitatea, veridicitatea, plasticitatea, caracterul critic, stilul direct si impersonal.

In literatura romana, intalnim elemente realiste la: C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Nicolae Balcescu, B. st. Delavrancea, D. Zamfirescu, I. Creanga, I. Slavici, I.L. Caragiale, L. Rebreanu, Camil Petrescu, M. Preda si altii.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"973ad0fcc1733919eeb81e44ae068fc4";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"94a3a8ccbfe0f8ab6afc1aaf9367693e";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:444:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('118', 'Ce este Stilul Indirect', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Deriva din stilul direct: enuntul este scris sau spus de altcineva, prin trecerea de la persoana I la persoana a III a (respectiv: verbele si pronumele) si subordonat unui verb de declaratie (spune, zice) printr-o conjunctie (ca). Are uneori rolul de-a rezuma spusele celuilalt, sarind peste pasajele care, momentan, nu par necesare.')";i:1;s:444:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('118', 'Ce este Stilul Indirect', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Deriva din stilul direct: enuntul este scris sau spus de altcineva, prin trecerea de la persoana I la persoana a III a (respectiv: verbele si pronumele) si subordonat unui verb de declaratie (spune, zice) printr-o conjunctie (ca). Are uneori rolul de-a rezuma spusele celuilalt, sarind peste pasajele care, momentan, nu par necesare.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"94a3a8ccbfe0f8ab6afc1aaf9367693e";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"1078bca6f7b87e083c596bf8e413b343";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:26:"./libraries/import.lib.php";s:7:"*line";i:192;s:12:"*backtrace";a:2:{i:0;a:4:{s:4:"file";s:87:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/libraries/plugins/import/ImportCsv.class.php";s:4:"line";i:467;s:8:"function";s:18:"PMA_importRunQuery";s:4:"args";a:2:{i:0;s:1264:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('127', 'Ce este Tragicul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Prezinta un conflict puternic intre o personalitate de exceptie, purtatoare a unor valori morale si fizice deosebite, si forte adversare, care-i provoaca suferinta si infrangere. Principala specie literara in care se manifesta tragicul este tragedia.

Motivul conflictului si evolutia tragismului au avut o evolutie aparte in perioade istorice deosebite. In antichitate, tragicul provenea din conflictul dintre erou si destin: desi eroul avea dreptate, destinul ori traditia cetatii il infrangea. In clasicismul francez, tragicul este marcat prin conflictul dintre datorie si pasiune, dintre sentiment si ratiune. In epoca moderna, tragicul izvoraste din mersul istoriei, cand o personalitate puternica i se opune. In contemporaneitate, tragicul provine din banal si ridicol, sau din absurd si logic; el este lipsit de dimensiuni eroice.

Dar, in oricare dintre aceste situatii, desi eroul tragic sufera si este infrant, valoarea morala intruchipata de el triumfa.

Tragismul propriu-zis se manifesta intre ceea ce ar fi trebuit sa fie si ceea ce, in realitate, se intampla, de aceea spectatorii ori cititorii vor fi intotdeauna de partea eroului tragic.')";i:1;s:1264:"INSERT INTO `tbl_news` VALUES ('127', 'Ce este Tragicul', '3', '1', '28-10-2015', 'comentarii.jpeg', 'Prezinta un conflict puternic intre o personalitate de exceptie, purtatoare a unor valori morale si fizice deosebite, si forte adversare, care-i provoaca suferinta si infrangere. Principala specie literara in care se manifesta tragicul este tragedia.

Motivul conflictului si evolutia tragismului au avut o evolutie aparte in perioade istorice deosebite. In antichitate, tragicul provenea din conflictul dintre erou si destin: desi eroul avea dreptate, destinul ori traditia cetatii il infrangea. In clasicismul francez, tragicul este marcat prin conflictul dintre datorie si pasiune, dintre sentiment si ratiune. In epoca moderna, tragicul izvoraste din mersul istoriei, cand o personalitate puternica i se opune. In contemporaneitate, tragicul provine din banal si ridicol, sau din absurd si logic; el este lipsit de dimensiuni eroice.

Dar, in oricare dintre aceste situatii, desi eroul tragic sufera si este infrant, valoarea morala intruchipata de el triumfa.

Tragismul propriu-zis se manifesta intre ceea ce ar fi trebuit sa fie si ceea ce, in realitate, se intampla, de aceea spectatorii ori cititorii vor fi intotdeauna de partea eroului tragic.')";}}i:1;a:7:{s:4:"file";s:53:"/usr/local/cpanel/base/3rdparty/phpMyAdmin/import.php";s:4:"line";i:507;s:8:"function";s:8:"doImport";s:5:"class";s:9:"ImportCsv";s:6:"object";r:1025;s:4:"type";s:2:"->";s:4:"args";a:1:{i:0;R:1108;}}}s:7:"*hash";s:32:"1078bca6f7b87e083c596bf8e413b343";s:9:"*number";i:8;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:30:"Undefined index: valid_queries";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}s:32:"27495f7329100d790efb298ac5c9bce1";O:9:"PMA_Error":10:{s:7:"*file";s:35:"./libraries/Error_Handler.class.php";s:7:"*line";i:83;s:12:"*backtrace";a:0:{}s:7:"*hash";s:32:"27495f7329100d790efb298ac5c9bce1";s:9:"*number";i:0;s:9:"*string";s:0:"";s:10:"*message";s:48:"Too many error messages, some are not displayed.";s:14:"*isDisplayed";b:0;s:9:"*params";a:0:{}s:16:"*addedMessages";a:0:{}}}