Perioada 1859-l866 a fost una deosebit de dificila pentru statul austriac. Infrant In mai multe batalii, In fata armatelor piemonteze, franceze si prusace, exista posibilitatea disparitiei acestui stat, care stapanea numeroase popoare si teritorii straine. In aceste conditii, Imparatul Franz Joseph I a gasit solutia mentinerii statului sau prin acordarea unor importante concesii maghiarilor.
Astfel s-a Incheiat “Acordul austro-ungar privind constituirea monarhiei dualiste Austro-Ungaria”. Temandu-se de intensificarea luptei popoarelor aflate sub stapanirea sa, Imparatul a preferat realizarea acestui compromis cu nobilimea maghiara, care detinea cele mai importante pozitii politice si economice, In cadrul statului, dupa cele ale austriecilor.
Astfel s-a ajuns la constituirea monarhiei bicefale, statul fiind Impartit In doua: partea austriaca, denumita “Cisleitania”, avea capitala la Viena si cuprindea si teritoriile locuite de sloveni, cehi, polonezi, ruteni si de romanii din Bucovina; partea ungara, denumita “Transleitania”, avea capitala la Budapesta si cuprindea si teritoriile locuite de croati, sarbi, sloveni si de romanii din Transilvania si din Banat.
Austriecii si ungurii aveau aceleasi drepturi. Organizare comuna, coordonata de la Viena, aveau doar externele, armata si finantele. La data de 8 iunie 1867, Imparatul Franz Joseph I (1848-l916) a fost Incoronat si ca rege al Ungariei. Statul austriac a fost salvat, prin acest compromis facut nobilimii maghiare, pentru Inca o perioada de 51 de ani. Numeroase popoare se aflau, In continuare, sub dominatie straina, dualista, si erau supuse unui amplu proces de deznationalizare.
Deosebit de dificila a fost situatia popoarelor din teritoriile dominate de unguri, asa cum a fost si cazul romanilor din Transilvania si Banat, care erau lipsiti de numeroase drepturi si supusi, dupa anul 1867, unui amplu proces de maghiarizare fortata.
Ai vreo nelămurire?