Temperament romantic si aflat mereu in cautarea unor idealuri etice . Nicolae Labis vibreaza sensibil in fata fenomenelor, atribuindu – le intelesuri profunde .Poezia ” Fulg ” este o metafora a copilariei, expresia puritatii absolute . Profund lirica prin fluxul trairilor melancolice exprimand regret si incantare ” Fulg ” impleteste ” dramatica ” poveste a unui fulg de nea cu interventia afectiva a poetului .
Poezia se deschide cu descrierea unui cadru natural, ce ne aminteste de ” Rapsodiile ” lui George Toparceanu . O unda de umor invaluie imaginea gorunului personificat ” desfrunzit ” si ” prea batran “, ” tremurand de frig ” . Sentimentul dezolarii generat de peisaj este intrerupt de uimirea poetului in fata fulgului de nea, prezentat precum o bijuterie a naturii, ” o floare mica si rotunda “, “migalos lucrata-n fir”, prezenta gingasa si trecatoare . Sensibilitatea poetului sugestiv exprimata de epitetul “induiosat” este trezita de povestea fulgului de zapada iesit timpuriu din conditia sa primara .
“M-am intors induiosat/ Sa scriu trista ei poveste ;/ Despre-un fulg care-a venit/ Timpuriu si nu mai este” . Regretul poetului este exprimat Prin cateva interogatii ce ofera solutii ce ar fi putut impiedica destinul “dramatic” al fulgului de nea . “inaltul boltii”, spatiu securizant al puritatii este starea deplinei armonii cosmice, prin antiteza cu “valea”, locul unde are loc ruperea dureroasa de copilarie, atat de simbolic exprimata in “Moartea caprioarei” . in afara de motivul “vaii”, intalnim in poezia lui Nicolae Labis motivul “vantului”, ca stare de agitatie interioara, ce schimba conditia fulgului de nea “rasucindu-l cu ura” catre pamant . Interventia vantului este brutala, este declansatoare de energii necontrolate : “Care vant nelinistit,/ rasucindu-te cu ura,/ ti-a manat catre pamant/ Prea gingasa ta faptura ?”
Strofa urmatoare accentueaza regretul poetului : “si, de vreme ce sosisi,/ Pentru ce-ai dat mortii vama ?/ Nu puteai sa fii de argint/ Ori de sticla ; ori de scama ?” . Reprosurile poetului nu vizeaza aspiratia fulgului de nea spre planul existential, care in mod paradoxal determina “a mortii vama”, ci aspiratia spre starile “de argint” si “de scama” care i-ar fi conferit rezistenta in timp .
Momentul subiectiv patruns de umbra durerii este depasit prin descrierea ninsorii : “Dar in vreme ce-mi scriam/ intrebarea mea, nebuna,/ N-am vazut cum dupa geam/ Ninge-ntruna si intruna …” . Starea de durere este alungata de epitetul cu nuanta sagalnica “nebuna” . Umbra regretului este inlocuita de lumina unei ninsori abundente, sugestiv exprimata de repetitia adverbului “intruna”, Zapada sterge urma dramaticei intamplari si invita la trairea bucuriei generate de frumusetea peisajului:”Iar cand ochii mi-am naltat,/ Am vazut cum prin ninsoare/ Valea-ntreaga lumina/ Minunat scaparatoare” . Substantivul “minune” ce desemnase metaforic fulgul de nea devine adverbul adjectivului “scaparatoare”, subliniind, astfel, incantarea poetica in fata unui fermecator peisaj . Puritatea fulgului de nea, a daruit vietii o noua stralucire, tot asa cum Nicolae Labis a dat poeziei contemporane o noua prospetime prin nemuritoarele sale versuri create intr-o viata atat de scurta si de cosmica .
Poezia lui Nicolae Labis este muzicala si totodata picturala . Adjectivul cu valoare stilistica de epitet “scaparatoare”, substantivul “ninsoare”, verbul “lumina” transmit sugestiv culoarea alba a iernii . Fulgul de nea este personificat si capata semnificatia copilariei, poetul adresandu-i-se, il numeste cand “minune”, cand “faptura” . Masura versurilor de 7-8 silabe, rima incrucisata, in care al doilea vers rimeaza cu ultimul din catren, ritmul trohaic confera o placuta muzicalitate poeziei .
Descriind evolutia poeziei romanesti in lucrarea sa “Scriitori romani de azi”, academicianul si criticul literar Eugen Simion, cu deplin temei afirmase despre poet : “Labis e un poet adevarat, nu stiu daca atributul de “mare poet” nu l-ar stanjeni, n-ar distona cu tineretea lui cuceritoare, dar cu siguranta el e un liric exceptional” .
Ai vreo nelămurire?