Romanul este o specia a genului epic, de mare dimensiuni, care dezvolta mai multe conflicte, avand un numar mare de personaje si o actiune ampla, desfasurata in perioade variabile de timp.
Anticipat de nuvelele “Zestrea” si “Rusinea”, romanul “Ion” a aparut in anul 1920, in perioada interbelica. Eugen Lovinescu sublinia: “Nimic din ce a publicat inainte nu ne putea face sa prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor care a inceput si a continuat vreo 10 ani, nu numai fara stralucire, ci si fara indicatii de viitor”.
“Ion” poate fi incadrat in mai multe tipuri de roman: social, de familie, erotic, respectiv psihologic.
Apartenenta romanului la tema sociala este demonstrata de stransa legatura dintre satenii care vietuiesc in Pripas, uniti de datinile si obiceiurile pe care le respectacu sfintenie. Singurele conflicte care ar putea sa tulbure aceasta legatura nativa par sa fie cele generate de pamant, respectiv religie. Din sfera conflictelor exterioare, in prim-plan se afirma cel dintre Ion si Vasile Baciu, care este de natura sociala.
Dorind “sa intre in randul oamenilor”, Ion pune ochii pe fata lui, fiindu-i sugerata chiar de fiul invatatorului din sat. Vasile Baciu refuza insa sa ii dea pe ana ca sotie deoarece este constient de faptul ca Ion nu o iubeste, ci are alte ganduri, legate de casatoria lor.
Creatia lui L. Rebreanu traeaza tema familiei. Cuplu format de Laura Herdelea si George Pintea se afla in contrast cu cel format de Ion si Ana, rlatia primilor fiind una de durata, bazata pe incredere si respect reciproc. De asemenea, romanul “Ion” ilustreaza si conditia feminina din satul ardelenesc de dinaintea Primului Razboi Mondial . Femeia se afla in postura unei s;lugi, fiind perceputa ca o supusa neconditionata a barbatului. Ea nu poate sa actioneze in mod individual, acest lucru fiind catalogat drept o nesocotinta din partea ei.
Romanul lui Rebreanu se incadreaza si in sfera erotica: dorind sa se simta implinit si din punct de vedere, sentimental, Ion ii pune pe Ana si George in postura “sotlor incornorati”.
“Ion” este si un roman psihologic: perrsonajul Ion se confrunta cu un conflict interior, osciland intre “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii” . Ana si Florica reprezinta cele doua obsesii principale ale protagonistului: averea si frumusetea.
“Ion” este un roman realist de tip obiectiv, din perioada intberelica. Acesta se incadreaza in sfera realismului deoarece zugraveste aspecte verosimile din viata satului ardelenesc de dinaintea Primului Razboi Mondial.
Naratorul foloseste perpectiva “dindarat” (viziune auctoriala), care presupune o cunoastere a cursului evenimentelor numai de catre naratorul omniscient si omniprezent. Naratiunea se face la persoana a II-a . Naratorul este detasat de evenimente fiind caracterizat de impartialitate, obiectivitate.
Tema centrala a romanului o constituie problematica pamantului, specifica satului ardelenesc de la inceputul secolului al XX-lea in conditiile dominatiei austro-ungare. In roman se mainfesta dorinta apriga, obsesiva de a avea cat mai mult pamant, surprinzandu-se in acelas timp consecintele nefaste ale acestei lacomii asupra destinului protagonistului si asupra celorlalte personaje ale romanului.
Incipitul romanului cuprinde descrierea drumului care intra in Pripas, iar finalul insista pe imaginea aceluiasi drum, care iese din satul Pripas. Deci romanul are o constructie circulara simetrica, reconstuind un ciclual vietii, care are un inceput si un sfarsit.
Structura compozitionala a romanului cuprinde doua parti semnificative, cu titluri simbolice: “Glasul pamantului” si “Glasul iubirii” . Acestea la randul lor sunt structuratte in 13 capitole: “Inceputul”, “Zvalcolirea”, “Iubirea”, “Noaptea”, “Rusinea”, “Nunta” (prima parte) ; “Vasile”, “Copilul”, “Sarutarea”, “Streangul”, “Blestemul”, “George”, “Sfarsitul” (a doua parte a romanului) .
In expozitiune sunt prezentate imprejurimile, precum i locuitorii satului Pripas stransi cu prilejul horei de fiecare duminica.
Intriga actiunii consta in hotararea lui Ion de a pune mana pe pamanturile lui Vasile Baciu casatorindu-se cu fata acestuia.
Desfasurarea actiunii cuprinde totalitatea faptelor savarsite de Ion pentru a-si atinge scopul si consecintele nefaste ale acestora.
Intre Ion si Ana are loc o scurta idila, in urma careia fata ramane insarcinata ; atingandu-si scopul, flacaul adopta o atitudine de indiferenta fata de aceasta, asteptand reactia tatalui ei.
Deoarece sarcina Anei devine evidenta, Vasile Baciu reactioneaza in mod violent si ii cere lui George Bulbuc sa isi repare gresala. Dupa indelungi controverse, negocierile de nunta au loc in casa preotului Belciug, aplanatorul conflictului.
Soarta Anei nu se schimba dupa casatorie, ea continuand sa fie tratata cu brutalitate atat de tata, cat si de Ion. Nasterea copilului, Petrisor, are loc pe camp. Desi induiosat de nastrea baietelului, Ion continua sa aiba aceeasi atitudine, fapt ce o determina pe Ana sa se spanzure (punctul culminant).
Moartea Anei il elibereaza pe Ion de povara casniciei, singura lui preocupare ramanand copilul. Neingrijit, Petrisor moare, iar pamanturile raman la Ion.
Desi se casatoreste cu George, Florica ii este infidela acestuia.
In al doilea plan, se desfasoara viata familiei Herdelea, familia de intelectuali din Pripas, care se deosebeste de majoritatea consatenilor printr-un destin tragic.
Ion isi gaseste sfarsitul in pragul usii lui George, moment ce marcheaza punctul culminant al actiunii.
Conform deznodamantului, George e inchis pentru crima, pamanturile lui Ion revin bisericii, iar gurile rele spun ca Florica e insarcinata cu Ion.
Ca moduri de expunere, romanul debuteaza cu descrierea, dar predominante sunt naratiunea si dialogul.
Ca tehnici narative intalnim tehnica planurilor paralele (viata taraneasca- viata intelectualitatii) imbinata cu tehnica alternantei, tehnica inlantuirii, tehnica contrapunctului (acelas eveniment se petrece in ambele planuri, la un anumit interval de timp) .
“Ion” este un roman monografic, deoarece sunt evocate obiceiuri si traditii milenare, care atribuie romanului ideea de atemporalitate. L. Rebreanu reuseste sa reconstituie evenimente importante din lumea satului, asigurandu-i acestuia eternitatea.
Pentru a-l caracteriza pe Ion, sunt folosite atat mijloace directe (caracterizare facuta de narator, de alte personaje, autocaracterizare), cat si mijloace indirecte (caracterizare desprinsa din faptele si comportamentul prsonajului) .
Din caracterizarea directa facuta de personaje si autor, reiese faptul ca Ion este un flacau respectat in sat: “In orice caz, Ion e baiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e saritor, e istet. Omul mai greseste, ca doar de aceea e om. Nu trebuie sa gandim asa usor” ; ” Tot satul cinstea mai mult pe Ion si il compatimea de cand s-a aflat ce a patit la judecatorie. “
Preotul Belciug adopta pozitii arbitrare fata de Ion, cateodata luandu-i apararea, cateodata ocarandu-l: “De mult tot aud ca feciorul glanetasului s-a facut un becisnic, dar tot n-am crezut”, “Sa-ti fie rusine, Ioane, de cele ce faci! Fiindca esti un stricat si un bataus si un om de nimicar trebui sa dai pilde celorlalti feciori, ca te tii mai destept ca toti Obraznic!”
Din caracterizarea indirecta desprinsa din comportamentul personajului reiese faptul ca Ion e un flacau muncitor si ambitios, care incearca sa faca tot posibilul pentru a-si atinge aspiratiile. De asemenea el este orgolios, neacceptand sa fie calcat in picioare de cceilalti, in special de Vasile Baciu.
Ion este si foarte egoist, deoarece nu se multumeste doar cu pamantul, dorind sa aiba parte si de dragostea Floricai.
Conform afirmatiilor lui Serban Cioculescu: ” 'Ion' nu este numai ceea ce se stie, o capodopera a genului si primului roman romanesc intradevar desavarsit; este tezaurul unei experiente in care se oglindesc o provincie si un popor”
Liviu Rebreanu a dat prin “Ion” o sinteza a vietii noastre rurale. Peste bogatia materialului sufletesc, care este o cucerire de fond in istoria romanului nostru, aflam aici o biruinta tehnica de prim-ordin: “Ion” este ce-a dintai orchestrare polifonica a romanului romanesc.
Ai vreo nelămurire?