Personaj principal, dinamic, titular, fantastic, simbolic, eponim. Modalitati de caracterizare:
– mijloace directe: portretul facut de narator si de alte personaje; naratorul se raporteaza de fiecare data ironic la personajul sau;
– mijloace indirecte: caracterizarea prin propriile actiuni; prin mediile pe care le strabate personajul; prin nume; prin monologul interior.
La sfarsitul drumului initiatic, Danila ramane un om obisnuit cu preocupari obisnuite. Experienta din padure are insa menirea de a-l maturiza, de a-l face sa-si imbunatateasca statutul social.
Figura lui Danila Prepeleac se construieste la inceput prin comparatie cu cea a fratelui sau, pentru ca apoi Creanga sa-si indrepte atentia exclusiv asupra personajului principal al povestirii care are ca titlu chiar numele acestuia: “Erau odata intr-un sat doi frati si amandoi erau insurati. Cel mai mare era harnic, grijuliv si chiabur, pentru ca unde punea el mana, punea si Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iara cel mai mic era sarac. De multe ori fugea el de noroc si norocul de dansul, caci era lenes, nechitit la minte si nechibzuit la trebi, s-apoi mai avea si o multime de copii!” Pentru “a intra in randul lumii”, Danila este supus unui experiment initiatic. Faptele sale nu depasesc sfera umanului, dar in situatii extreme eroul este nevoit sa-si puna in valoare imaginatia si istetimea de care parea sa fie lipsit in viata de zi cu zi.
Satul de ajutorul pe care este nevoit sa i-l acorde lui Danila, fratele sau il invata sa-si vanda cei doi boi frumosi, pentru a-si lua altii mai prapaditi si o caruta. Dupa drumul la iarmaroc, Danila se alege insa doar cu o punga goala. Disperat, ii cere fratelui sau iapa, cu gandul sa fuga in lume. Ajuns in padure, ii vine insa alta idee: “Am sa durez o manastire pe pajistea asta, de are sa se duca vestea in lume, zise el”. Asa ajunge eroul lui Creanga sa traiasca experienta vietii lui: confruntarea cu forte supranaturale, care ii va schimba destinul: “Si deodata se si apuca. Face mai intai o cruce s-o infige in pamant, de insamna locul. Apoi se duce prin padure si incepe a chiti copacii trebuitori: asta-i lemn de amanare, cela de talpi, ista de grinzi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, ista de toaca. Si tot asa dondanind el din gura, iaca se trezeste dinaintea lui c-un drac, ce iesise din iaz”.
Ca si in Povestea lui Stan Patitul, Creanga aduce in scena un drac “ghinionist”, care are rolul de a-l determina pe Danila sa se transforme dintr-un “nechitit la minte” intr-un taran istet care profita de naivitatea slujbasului lui Scaraoschi. Confruntarea dintre cei doi, prezentata cu umorul caracteristic lui Creanga, il dezvaluie pe Danila Prepeleac altfel decat ni-l prezentase naratorul la inceputul povestirii. “Smichiriile” personajului uman tulbura intreaga lume a fortelor raului. Ca si in basmele populare, personajul trebuie sa treaca prin trei incercari pentru a-si depasi statutul initial. Spre deosebire de eroii inzestrati cu forte supraomenesti, Danila Prepeleac va iesi invingator din acest duel prin siretenie. Nici transformarea sa nu are un final la fel de spectaculos ca in basme. La sfarsitul drumului initiatic, Danila ramane un om obisnuit cu preocupari obisnuite. Experienta din padure are insa menirea de a-l maturiza pe personaj, de a-l face sa-si imbunatateasca statutul social.
Intors acasa cu o punga de bani, Danila Prepeleac isi castiga in sfarsit autoritatea de cap de familie:, Jara Danila Prepeleac, nemaifiind suparat pe nimene si scapand acum deasupra nevoii, a mancat si a baut si s-a desfatat pana la adanci batranete, vazandu-si pe fiii fiilor sai imprejurul mesei sale”.
Descoperim acum ca personajul Danila de la inceputul povestirii s-a modificat substantial. Numele de Prepeleac, care sugera la inceput ca Danila nu este bun de nimic, pentru ca “prepeleac” i se spunea trunchiului de copac de crengile caruia se atarnau la tara oalele proaspat spalate, capata in final alte valente. Danila devine stalpul familiei, sustinatorul ei moral si material.
Ai vreo nelămurire?