Conform specialistilor, creatiile literare egiptene in proza se impart, dupa tematica lor, in :
– texte magice
– texte teologice
– texte mitologice
– texte autobiografice
– texte sapientiale
– texte social – politice
– texte istorice
– basme si povestiri fantastice.
In cadrul textelor teologice se gasesc asa-zisele “Clauze ale lumii de dincolo”. De ele avea nevoie orice om decedat care urma sa patrunda in lumea de apoi si sa ajunga in regatul nemuririi. Cea mai mare parte a acestor scrieri, spre deosebire de alte texte egiptene, sunt pline de ilustratii care ne infatiseaza nu numai drumurile, caile, raurile intr-un soi de harta geografica a lumii de apoi, dar si feluritele fiinte pe care cel raposat le va intalni ori portile prin care va trece.
Aceste ilustratii intregesc textele care devin aproape inutile fata de plasticitatea chipurilor reproduse. Este de remarcat ca “Textele piramidelor” nu sunt insotite niciodata de ilustratii, “Textele sarcofagelor” au rareori desene, iar “Cartea mortilor” numai cateva viniete. In anumite “Calauze ale lumii de dincolo” se gasesc deseori pasaje in scrierea numita de egiptologi “enigmatica” deoarece nu a putut fi descifrata nici pana acum.
Intr-un desen similar unei harti, “Cartea celor doua cai a raposatului” prezinta cele doua drumuri destul de intortocheate si cu numeroase rascruci, intretaiate de rauri locuite de demoni si strabatute de barci. Nu lipsesc, fireste, descantecele ce trebuie pronuntate de cel decedat spre a inlatura fiecare pisica. Textul acestei carti este desenat si scris uneori pe podeaua cosciugului pentru ca decedatul, ridicat in picioare, sa aiba harta si instructiunile in fata sa.
Din aceeasi categorie a “calauzelor in lumea de dincolo” fac parte “Cartea lui Amduat (a lumii de dincolo)”, “Cartea Portilor (a portilor prin care raposatul trebuie sa treaca in lumea de apoi)” si “Cartea pesterilor (a cavernelor intalnite pe parcurs)” apoi “Cartea pentru strabaterea in vesnicie” care condenseaza intr-o epoca tarzie toate calauzele mentionate mai sus.
Paralel cu aceasta literatura teologica, ne-au ramas si scrieri dogmatice ca de exemplu “Inscriptia regelui sabaka” din Dinastia a XXV-a etiopiana, care reproduce un text mult mai vechi referitor la puterea si minunile savarsite de zeul Ptah.
Textele mitologice egiptene sunt si acestea in numar destul de mare. Alaturi de fragmentele si citatele din mituri, intalnim relatari ample asupra fiecarui mit. Miturile cu privire la zeii egipteni ne sunt infatisate in chip amanuntit in scrierile diversilor autori greci din epoca elenistica, dar mai ales in scrierea lui Plutarh – “De Iside et Osiride” adica “Despre Isis si Osiris”. Cartea orientalistului sovietic M.E.matie – “Miturile Egiptului Antic” cuprinde cea mai mare parte a miturilor despre facerea lumii si despre nimicirea oamenilor, despre Osiris, Isis si Horus, ca si despre disputa dintre Seth si Horus.
Desigur, gandirea mitica incearca sa gaseasca in spatele lucrurilor perceptibile explicatiile primitive legate de faptele si de viata zeilor, semizeilor, demonilor etc, entitati care rezolva prin interventiile lor orice contradictii logice. Faptul ca gandirea prefilosofica apare in Egiptul Antic se explica prin marea extindere a gandirii mitice care capata amploare datorita interpretarii alegorice a miturilor.
Sursa Imaginii – jhbayo.com
Ai vreo nelămurire?