Moldova in Evul Mediu

Etapa I: in cazul Moldovei “teoria descalecatului” poate fi demonstrata:
a) cu ocazia expeditiilor maghiare antitataresti (1345-1354) este organizata in N Moldovei o marca de aparare condusa de Dragos – cneaz roman din Maramures;
– aceasta formatiune se afla sub suzeranitatea maghiara si sub urmasii lui Dragos, Sas si Bale.
b) Bogdan din Cuhea, voievod al Maramuresului, intra in conflict cu regalitatea maghiara care incearca sa lichideze autonomiile romanesti;
– se revolta, trece in Moldova si cu sprijinul boierimii moldovene il inlatura pe Bale;
– pune bazele unui stat independent (Cronica lui loan de Tarnave).

Etapa a II-a:
– Petru Musat (1375-1391) care in politica externa se orienteaza spre Polonia pentru a face fata presiunilor Ungariei; depune, in 1387, juramant de vasalitate regelui Poloniei, Vladislav Iagello.
– Roman I (1391-1394), care unifica teritoriile dintre Carpati, Nistru, Dunare si Mare, realizand “Moldova mare”.