In momentul in care toxicologia dezbatea problemele tot mai numeroase pe care le ridica arsenul, oamenii de stiinta au constatat cu surpriza, si de ce sa n-o spunem, intr-o mare masura cu dezolare, ca in timp ce cercetarile lor inregistrasera progrese importante, se iveau tot mai des piedici neprevazute.
Trebuie subliniat urmatorul lucru si anume ca, spre deosebire de alte puncte de intrebare care se ivesc in drumul pe care il strabate fiecare stiinta in evolutia ei, problemele care se iveau in cazul toxicologiei necesitau o rezolvare urgenta si transanta, de aceasta depinzand mai intotdeauna libertatea, viata sau, in cel mai fericit caz, onoarea unor oameni !
Savantii aveau impresia ca secolul al XlX-lea a prezentat cazurile cele mai numeroase de otraviri criminale! Era de fapt o impresie subiectiva, produsa de succesiunea dificultatilor pe care stiinta trebuia sa le dezlege intr-un timp restrans, dar mai ales intr-un tempo tot mai alert ; abia aveau ragazul sa rezolve, gratie stiintelor naturale pe care le stapaneau in mod incontestabil, enigma unui grup de otravuri, ca altele noi si necunoscute apareau.
Nu numai otravurile metalice sau minerale, ci si cele vegetale i-au atras atentia celebrului toxicolog Orfila. in cursul cercetarilor sale, cu tot succesul care avea sa le incoroneze si care urmarea sa stabileasca proba incontestabila a prezentei arsenului, stibiului, mercurului,, fosforului sau a altor otravuri metaloide, putin cunoscute la inceput si in acelasi timp nu prea numeroase, au inceput, datorita noilor descoperiri, sa se formeze un grup din ce in ce mai considerabil, o lume cu totul aparte. Aceasta impunea, pentru ca mersul cercetarilor sa poata progresa, o clasificare a otravurilor.
Dealtfel, au existat preocupari in acest sens de multa vreme, unii dintre toxicologi inspirindu-se din ideile si cunostintele epocii, au schitat o clasificare bazata fie pe cunostintele de chimie .si de istorie naturala, fie pe cele de fiziologie.
Ai vreo nelămurire?