Stas isi depuse toata energia si priceperea pentru identificarea otravii. Lua o alta proba, o trata cu alcool, adauga apa la solutia obtinuta si o filtra. Adaugind putin hidroxid de potasiu, mirosul de urina de soarece se simti de asta data si mai pregnant. Nu erau cunoscuti pana la acea data decat doi alcaloizi care au acest miros : conicina si nicotina.
Ipoteza utilizarii nicotinei, in cazul Gustave Fougnies, parea la prima vedere neverosimila, dar ea se cerea a fi controlata. in consecinta, Stas proceda la o noua experienta : el adauga extractului eter, agita bine si lasa sa se separe cele doua straturi ; dupa aceea separa eterul pe care il lasa sa se evapore ; cand evaporarea eterului a fost terminata, Stas observa pe peretii repicientului o usoara pelicula de culoare bruna, care emana un miros caracteristic de tutun. Punand pe limba putina substanta, simti o arsura puternica in intreaga gura, senzatie care persista timp de mai multe ore. Savantul, pentru a se incredinta de rezultatul experientei sale, o repeta de mai multe ori, dar obtinu aceleasi efecte.
Stas lua probe din continutul stomacului, intestinelor si vezicii si adauga hidroxid de potasiu ; solutia rezultata, extrasa cu eter, a condus la aceleasi rezultate. Pentru a dobandi certitudinea ca procedeul sau permite realmente izolarea otravii, Stas repeta de inca sase ori experienta, obtinand mereu aceleasi rezultate.
Trebuia acum sa verifice inca o data daca substanta care raspandea mirosul de tutun era cu adevarat nicotina. Stas stia ca in contact cu o bagheta de sticla umezita cu acid clorhidric, nicotina produce un fum alb-dens, iar sub actiunea acidului azotic se formeaza o masa vascoasa de culoare galbuie. Dar savantul nu se multumi doar cu aplicarea acestor procedee cunoscute. El a supus nicotina pura actiunii reactivilor chimici cei mai diversi si nota efectele produse – schimbare de culoare sau formare de precipitate cristaline – repetand in paralel si cu solutia obtinuta din viscerele lui Gustave. De fiecare data reactiile erau identice. Atunci puse intr-un flacon urmele de nicotina gasite in organele lui Gustave Fougnies si il trimise lui Heughebaert, cerandu-i sa verifice daca contele si contesa de Bocarme nu au incercat sa obtina nicotina prin tratarea frunzelor de tutun.
Primind scrisoarea si flaconul trimise de Stas la 30 noiembrie, Heughebaert se duse imediat, insotit de mai multi jandarmi, la Bitremont. in cursul interogatoriului personalului si al vecinilor castelului, gradinarul, cu numele de Deblecqui, un taran simplu si naiv, ii spuse ca l-a ajutat pe conte, in timpul verii si toamnei anului 1850, sa fabrice “apa de Cologne” cu ajutorul unei mari cantitati de frunze de tutun. Contele instalase in acest scop un mic laborator in spalatorie.
Heughebaert intreba perplex daca din tutun sa faca apa de Colonie. Raspunsul era da, din tutun, din mari cantitati de frunze de tutun. De la 28 octombrie pana la 10 noiembrie, contele si-a petrecut zile intregi, adesea chiar si noptile, in spalatorie, pentru a-si prepara “apa de Cologne”. Stradania sa trebuie sa fi avut rezultate satisfacatoare, caci Bocarme a inchis o fiola cu lichidul obtinut intr-un dulap din sufragerie, in aceeasi zi, toate aparatele, recipientele si borcanele au disparut din spalatorie. Nici un servitor nu a mai avut voie sa le atinga, contele personal le-a transportat spre o destinatie necunoscuta.
Ai vreo nelămurire?