In ziua de 19 decembrie, inspectorul Claude s-a dus personal la profesorul Tardieu pentru a-i preda otravurile si scrisorile de dragoste ale doamnei de Pauw. Dupa zece zile, seful sigurantei, din ce in ce mai impacientat de a cunoaste adevarul asupra acestui caz, astepta cu nerabdare rezultatul analizelor chimice.
Iata ce scrie Tardieu : “judecatorul de instructie Gonet ne-a dat misiunea
– de a proceda la cercetari chimice si fiziologice pentru a constata prezenta in organele doamnei de Pauw sau pe parchetul din camera unde aceasta a murit, a unei substante toxice;
– de a proceda la inventarierea tuturor substantelor gasite la domiciliul inculpatului ;
– de a cerceta, prin analize chimice, natura si gradul lor de activitate ;
– de a examina cartile si scrierile sale privind toxicologia ;
– de a face intr-un cuvant toate cercetarile si observatiile care ar putea lamuri justitia”.
“Am primit toate datele in ceea ce priveste piesele aflate la dosar necesare pentru a ne orienta asupra unor aspecte necunoscute inca, in special la corespondenta vaduvei de Pauw, la depozitiile oamenilor de specialitate si a altor martori care au putut da informatii asupra starii obisnuite a sanatatii sale si cele privitoare la ultimele clipe inaintea mortii”.
Dupa descrierile protocolare, Tardieu prezinta in primul rand un inventar al substantelor gasite la domiciliul inculpatului. Iata “inventarul mortii” gasit la doctorul de la Pommerais ; lungul si minutiosul inventar cuprindea aproape 900 de substante chimice si farmaceutice, in afara de un mare numar de produse si preparate homeopatice ; inventarul constata ca inculpatul poseda o cantitate mare de substante foarte active, care depaseau In orice caz necesarul obisnuit al unui medic si cu atat mai mult al unui medic homeopat, care nu intrebuinteaza decat preparate ce contin substante chimice in doze mici, infinitesimale. Printre substantele active, a caror cantitate ni s-a parut ca depaseste orice limita rezonabila, vom enumera urmatoarele : patru flacoane cu acid arsenios, trei flacoane cu sublimat corosiv, sulfat de cupru 125 g, pulbere de elebor negru 250 g, nuca vomica 250 g, stra-monium 250 g, aconit 250 g, coque de Levant 62 g, coloquint 250 g, belladona 125 g, cucuta 125 g, digitala 30 g, acid cianhidrie 25%, 30 g, ulei de crotón 4 g, clor-hidrat de morfina 5 g, stricnina 15 cg ; digitalina si lista continua in acelasi fel.
Facturile casei Menier, care ne-au fost predate, releva faptele urmatoare :
– la 14 octombrie 1861, inculpatul a cumparat 50 centigrame de digitalina ;
– la 11 iunie 1862, inculpatul a cumparat 1 g ;
– la 19 iunie 1863 inculpatul a cumparat din nou 2 g.Total : 3,50 g digitalina, din care au fost gasite numai 15 centigrame ! Cu alte cuvinte lipsea o cantitate mare.Un consum atat de considerabil este superior oricarei limite, chiar pentru nevoile obisnuite ale unui farmacist,cu atat mai mult ale unui medic. Digitalina este una dintre otravurile cele mai violente din cele care se cunosc ;nu se administreaza decat in doze de 1 pana la caleva miligrame ; in doza de 1-3 centigrame, ea omoara aproape fara gres.
Aceste observatii pretioase, care nu au scapat spiritului stiintific al lui Tardieu, se vor dovedi mai tarziu determinante in elucidarea cazului. Poate ca ar parea exagerata redarea faptelor, dar ea permite sa se observe cum unele detalii pot conduce la rezultate valoroase, care nu pot fi egalate de nici o alta cercetare laborioasa.
Cand inspectorul Claude l-a vizitat pe Tardieu, l-a gasit impreuna cu asistentii sai in plina activitate, in mijlocul laboratorului incarcat de aparate, miscandu-se ca niste umbre printr-un fum greu de acizi ce umplea incaperea. Moralul profesorului si al colaboratorilor sai era scazut. Ei efectuasera toate analizele destinate sa descopere urmele de otravuri metalice sau vegetale, au supus la reactii de culoare extractele preparate dupa metoda lui Stass, fara a reusi sa stabileasca prezenta unei otravi cunoscute. insa. fapt cu totul iesit din comun, extractele aveau un gust amar atat de pronuntat incat Tardieu era ferm convins ca avea de-a face cu un alcaloid, ale carui reactii chimice erau inca necunoscute, si fusese utilizat pentru a suprima pe doamna de Pauw.
Tardieu nu-si ascunse nemultumirea fata de Claude privitoare la capacitatea redusa de intelegere pe care politia o avea asupra toxicologiei. I se daduse un cadavru si se astepta minuni de la profesor, in timp ce o inspectie mai minutioasa a locului crimei ar fi putut avea o importanta capitala pentru analizele toxicologice ; astfel, resturile de vomismente sau alte urme lasate pe sol, care de obicei contin mai multa otrava decat organele corpului, i-ar fi usurat in mod considerabil sarcina.
Dupa plecarea lui Claude, Tardieu, ingrijorat si nemultumit, trecu inca o data in revista “colectia-' lui de la Pommerais. Numarul mare de alcaloizi pe care il avea era atat de neobisnuit, incat savantul, in loc sa gaseasca in aceasta o indicatie, se simti cuprins de descurajare. Alaturi se afla corespondenta amoroasa care ii parea fara importanta, caci Claude, cuprins de apatie – datorita faptului ca cercetarile bateau pasul pe loc – uitase sa-i arate cateva pasaje care l-ar fi putut interesa.
Ai vreo nelămurire?