Concluziile principale la care a ajuns celebrulul medic Auguste Ambroise Tardieu, dupa cercetarea crimei au fost: doamna de Pauw era gravida de circa 2 luni si ca inceputul sarcinii i-ar fi putut provoca unele deranjamente ale aparatului digestiv ; in al doilea rand, ca ea revine de mai multe ori asupra folosirii, la indemnul unor surse din afara medicilor, a unor substante medicamentoase foarte active, ca acidul prusie si digitalina, ca-si cum ar fi avut presentimentul ca va deceda cu toate simptomele unei otraviri cu aceste substante.
Concluzii : “Rezumand experientele si analizele pe care le-am efectuat, a expunerii si a faptelor, conchidem urmatoarele :
– Doamna de Pauw a murit otravita.
– Otrava care a omorat-o este de natura acelora care, provenind din regnul vegetal, pot sa nu lase urme caracteristice in organe si nu pot fi izolate prin analiza chimica, insa isi fac cunoscuta prezenta prin efectele produse si vint decelate prin actiunea ucigatoare pe care o exercita asupra fiintelor vii.
– Nu am extras numai din materiile vomate de doamna de Pauw pe parchetul camerei sale, ci si din organele supuse analizei, un principiu toxic foarte puternic care. experimentat pe animale, producea efecte analoge celor resimtite de doamna de Pauw si i-au provocat moartea intr-un mod analog.
– Aceste efecte si aceasta actiune au o mare asemanare cu cele ale digitalei, si presupunem ca doamna de Pauw a sucombat intoxicata cu digitala.
– Aceasta femeie nu era deloc bolnava inainte de ziua in care a precedat moartea, pretinsele afectiuni ale inimii si stomacului pentru care a consultat rand pe rand diversi medici, ca si consecintele funeste pe care le-a atribuit unei caderi, in fond lipsite de gravitate, sunt inventii la care ea s-a pretai.
– Autopsia cadavrului a demonstrat, intr-un mod pozitiv, ca ea nu a sucombat nici in urma caderii, nici a unei hemoragii interne sau a unei gastroenterite acute sau cronice, nici a unei perforatii a stomacului, nici din alta cauza naturala.
– Printre obiectele foarte numeroase si foarte diverse gasite la domiciliul inculpatului am semnalat o cantitate considerabila de substante otravitoare, a caror prezenta nu se poate justifica prin nevoile practicii medicale si mai ales a homeopatici.
Printre aceste otravuri, insistam asupra unor doze considerabile de digitalina cumparate si in mare parte deja consumate.
Tardieu a fost revazut ca aparatorul lui de la Pommerais, doamna Lachaud, avocat pe cat de abil pe atat de instruit; va protesta contra raportului sau care, pentru a proba existenta unei otraviri vegetale, evocase rezultatele experientelor pe animale. Daca savantul ar fi avut posibilitatea sa cunoasca un eveniment care s-a petrecut cu 70 de ani mai tarziu, el ar fi infruntat atacurile avocatului cu mai multa stapanire de sine. in 1938, Marie Alexandrine Becker, o vaduva de 59 de ani, acuzata de a fi otravit 11 persoane cu digitalina, a fost condamnata de Tribunalul din Bruxelles la inchisoare pe viata. Marii specialisti al vremii au fost in masura sa profite de progresul realizat de stiinta, dupa epoca in care a trait Tardieu.
Heinrich Kiliani si-a consacrat energia si ani de munca pentru a smulge secretele digitalinei. El a reusit sa puna la punct o reactie chimica care consta in colorarea in albastru indigo a materialelor ce contineau acest alcaioid, in cantitate mare ; insa aceasta metoda nu putea fi utilizata de toxicologi, caci pentru a ucide un om era necesara o doza infima de digitalina. Astfel, cu prilejul procesului intentat Mariei Becker, expertii, pentru a proba otravirea, au recurs, nu la reactiile chimice, ci la experiente pe animale, asa cum a facut Tardieu in anul 1863.
Ai vreo nelămurire?