Peste citiva ani, in 586 i.e.n., Iudeea se aliaza cu Egiptul contra babilo nienilor. Nabucodonosor invadeaza Iudeea, distruge Ierusalimul, incendiaza marele Templu, demoleaza fortificatiile, masacreaza familia regala si duca in captivitate o mare parte din populatie. Dar in 539 i.e.n. regele persan Cirus cucereste Babilonul, iar in anul urmator ii elibereaza pe evreii captivi. Multi insa au preferat sa ramina in Babilonia unde existau acum institutii iudaice de invatamint si unde evreii desfasurau si activitati economice importante.
Apoi, Israelul a intrat in orbita politica a elenismului, iar, mai tirziu a Imperiului roman. Ptolemeu invadeaza Israelul (320 i.e.n.), distruge cetatile si deporteaza o mare parte din populatie in Egipt (312 i.e..). O alta invasie, urmata de persecutii religioase, de jaf si de distrugeri, a fost cea a rege lui elenist din Siria, Antiochus (171 i.e.n.).
Rezistenta evreilor este organizata (incepand din 167 i.e.n.) de seful familiei Macabeilor, Matitiahu si de cei trei fii ai sai: Iehuda, care invinge armatele lui Antiochus si elibereaza Ierusalimul (164 i.e.n.); marele preot Ionatan, care este recunoscut de Seleucizi ca sef al statului (dupa intoarcerea evreilor din exil autoritatea suprema in stat o detinea marele preot); Simeon (in ebr. Simon), mare preot si el, care reinnoieste alianta cu Roma, alunga armatele siriene si organizeaza tara asigurandu-i prosperitatea. Fiul sau Hircan I continua politica de apropiere de Roma, anexeaza Israelului noi teritorii, in politica interna sprijinindu-se pe partidul saduceilor.
Sub Hircan II romanii intervin direct in treburile tarii si in 63 i.e.n., in urma actiunilor brutale ale lui Pompeius, Iudeea isi pierde independenta: devine provincie romana, guvernata de un procurator roman, iar capitala va fi mutata la Cesarea. Irod I, sprijinit de Antonius si de Octavianus, este numit de Senatul roman rege al Iudeei. Caracterul sau crud, prosternarea sa in fata culturii si a modei elenistice si servilitatea sa fata de romani l-au facut foarte impopular. Pe de alta parte, duritatea si rapacitatea stapinitorilor romani fac ca revoltele sa se tina lant; incat Iudeea isi cistiga reputatia de cea mai inflamabila si mai greu de guvernat dintre provinciile romane.
Este trimis legatul imperial Gallus, care sufera o infringere rasunatoare (66 e.n.), pierzand 6 000 de oameni. Imparatul Vespasian trimite pe fiul sau, viitorul imparat Titus, care dupa lupte grele cucereste Ierusalimul, deporteaza populatia si incendiaza marele Templu (70 e.n.). Totusi, Iudeea continua sa ramina un focar de revolte pana cand Hadrian o supune definitiv (135 Ajunsi o minoritate in propria lor tara, evreii se raspandesc in diferitele regiuni ale Imperiului roman, in timp ce cultura lor va supravietui aproape numai in aceste comunitati dispersate (diaspora)).
Ai vreo nelămurire?