Sacrificiul de animale descris pe larg in prima parte a Lcviticului (in special in cap. II) era considerat ca un “prinz” care realiza, magic, o anu mita forma de legatura mistica intre divinitate si credinciosi.
Odata cu dezvoltarea vietii agricole, se aduceau ca ofranda divinitatii si cele dintii fructe sau grine din prima recolta, iar mai tirziu, tamiie si mirodenii aduse din tari straine. Sacrificiile si ofrandele se aduceau la sarbatori. Intreaga familie pornea cu animalul de sacrificat si cu ofrandele spre locul sanctuarului (fiecare sat sau oras isi avea sanctuarul sau), unde astepta preotul.
Capul familiei sugru ma animalul, preotul il ajuta sa-l jupoaie, apoi ardea pe altar grasimea, rinichii si intestinele, iar restul era taiat in bucati si prajit. Preotul varsa apoi pe altar cateva picaturi din vinul si clin untdelemnul adus de credinciosi; dupa care se asezau cu totii si consumau jertfa adusa lui Yahwe, inclusiv vinul care ii indemna la cintari si dansuri. Mai putin interesanta pentru participanti va fi, la o data mai tirzie, practica “holocaustului”, cu alte cuvinte, arderea in intregime, a animalului sacrificat.
Dar evreul mergea la sanctuar nu numai pentru a aduce sacrificii sau ofrande, ci si cand era bolnav; cu care ocazie preotul ii punea diagnosticul si ii stabilea tratamentul. Se ducea pentru a andeplini ritualul de purificare, dupa ce se intorcea din razboi, sau dupa multe alte imprejurari care impu neau acest rit. Se ducea pentru a-si plinge o nenorocire, pentru a face un lega mint, a multumi pentru o binefacere primita, sau pentru a-si blestema dus manii. Toate aceste superstitioase practici populare, profetii le vor condamna.
Inca din timpul nomadismului sarbatorile cele mai importante erau, in primul rind, sarbatoarea tunsului oilor, cand se aduceau sacrificii si totul se termina cu un ospat. Apoi sarbatoarea lunii noi; o sarbatoare comuna tuturor popoarelor antice, dar care la evrei era dublata si de o sarbatoare a Lunii pline. in sfirsit, sarbatoarea Pastilor (care avea un caracter strict familial), cand se sacrificau primii miei si iezi ai turmei; cu sangele lor se stropea casa, pentru a o apara contra molimelor si a altor nenorociri.
Ai vreo nelămurire?