Cand procesul contra doctorului Couty de la Pommerais a inceput in primavara anului 1864, Tardieu era singur. El nu s-a inselat cand a presimtit fulgerele apararii.
Lachaud, vehementa si patetica, si-a concentrat toata atentia asupra metodei utilizate de savant. “Unde este aceasta otrava, spunea avocata, care, dupa afirmatiile acuzarii, a omorat-o pe doamna de Pauw ? Nu ne-a fost aratata, nu am vazut-o, nu am atins-o. Care este reactia chimica care a decelat prezenta sa, colorand substanta care o continea ?” Tardieu stia ca este imposibil sa aduca o singura proba, care sa fie bazata pe reactii de culoare. Atunci, impins de orgoliu, el a intreprins experiente care,: daca trebuiau sa decida culpabilitatea sau nevinovatia, moartea sau viata, pareau atat de inselatoare si nesigure, ca se simti cuprins de teama. “Nu este lipsit de logica, chiar grotesc, sa incerci sa explici la oameni observatii facute pe broasca ? Chiar cu hectacomba sa de animale moarte, Tardieu nu va ajunge sa convinga ca inima unei broaste este identica cu cea a omului. Nimeni nu-l opreste sa-si prepare extractele si sa le injecteze la broaste. insa nici un judecator, nici un jurat nu va crede ca corpul victimei continea aceasta otrava misterioasa, digitalina. Marii chimisti stiau ca introducerea albuminei in cadavre ar putea forma, sub efectul ei, o otrava care nu are nimic de-a face cu digitalina, insa care ar putea provoca moartea broastelor ? Expertul nu a prevazut aceasta posibilitate ? Tribunalul si juratii insa se vor opri de a o retine…”
Asa a continuat pledoaria apararii. Totusi filipica lui Lachaud nu a salvat capul lui de la Pommerais care, rcvu-noscut vinovat, a fost executat la 9 iunie 1864. Avocata a esuat, caci proba adusa de Tardieu era bazata, nu pe extracte din organe, ci pe vomismentele victimei ; ea a gresit de asemenea, intrucat ideea geniala a pledoarii sale – supozitia in ceea ce priveste originea otravii vegetale in cadavre – aparea atunci ca un fenomen de neconceput si neverosimil, incat nimeni nu i-a acordat vreo atentie. Se spunea ca ea nu se putea naste deci spiritul fantezist al unui avocat, care cauta cu orice pret argumente pentru a-si apara clientul.
Ai vreo nelămurire?