Calistrat Hogas, neobosit calator al potecilor de munte a infatisat frumusetile naturii patriei noastre in volumele Amintiri dintr-o copilarie si In muntii Neamtului, realizand numeroase tablouri literare in proza.
Un astfel de tablou contine si fragmentul din Amintiri dintr-o copilarie, capitolul intitulat Spre manastiri.

Astfel, dupa ce trec pri umbra padurii, calatorii ajung intr-un luminis de pe Cracaul – Negru, si apoi la o cabana parasita, in Valea Cracaului si in final, urca un sir de coline ” lutoase si seci “.

De aici, de pe cea mai din urma colina, in fata ochilor drumetilor se deschide o priveliste minunata, un nou prilej pentru Hogas de a se extazia in fata maretiei naturii si o descrie acest impresionant tablou. Descrierea se realizeaza in planuri succesive, din apropiere spre planul departat. IN apropiere se vede Valea – Seaca, “cucasele ei albe si curate”, asezata intre doua dealuri acoperite cu gradini si asezamintelor de bai, ascunsi parca dupa nesfarsite siruri de plopi, de mesteacani si de brazi. Asezarea parea un cuib de zana pierdut intre dealuri, iar razele soarelui rasfrangeau lumina stralucitoare a placilor metalice ale acoperisurilor.

Orizontul era inchis de raposii munti de marna cenusie ai Neamtului, iar la picioarele lor, orasul scanteia sub lumina soarelui. In umbra departarii se zarea Cetatea Neamtului, ca o dovada nepieritoare a trecutului nostru.

Calatorii, popositi la umbra unui mesteacan, isi satura ochii si sufletul de aceasta mareata priveliste, ca apoi, plecand la drum, aproape de scapatat sa ajunga in Varatic.

Elementelele tabloului descris sunt percepute vizual si auditiv, asa explicandu-se prezenta a numeroase imagini. Dominante sunt imaginile vizuale, lor fiindu-le asociate toate celelalte senzatii. Orizontul vizual al autorului inregistreaza ” casele albe si curate ” din Valea – Seaca sau ” orasul alb cu paraul sau limpede ” care ” scanteia ” sub lumina soarelui.

Se observa ca imaginile vizuale sunt realizate mai ales prin intermediul epitetelor care au ca determinant fie un substantiv fie un verb
Pentru a infatisa farmecul deosebit al naturii si diversitatea insusirilor aceluiasi obiect, Hogas intrebuinteaza si epitetul dublu [” trunchiuri albe si curate “, ” coline lutoase si reci “, ” case albe si curate “], iar atunci cand vrea sa evidentieze caracteristica deosebita a elementelor descrierii antepune epitetele termenului determinant, folosindu-le in inversiune ” ale raposilor munti “, ” mareata priveliste ” etc.

Unele epitete au si rol personificator indiferent de termenul determinat [“mesteacani blonzi “, “brazi posomorati “, ” statea nemiscata si ganditoare “], in felul acesta natura dobandind atribute umane , cele mai multe fiind cromatice, dominante sunt imaginilor vizuale [ ” trunchi albe […], case albe […], mesteacani blonzi “, ” marna cenusie “, ” fum plumburiu ” etc]

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?