Arta populara

Foarte multi specialisti sunt circumspecti insasi cu realitatea artei populare. Este oare vorba de arta in cazul unor productii iesite din mainile mesterului taran care nu-si propune atunci cand lucreaza cine stie ce probleme-metafizce, ci urmareste doar sa-si satisfaca numai anumite trebuinte? A existat totdeauna o granita foarte greu de sesizat si de stabilit intre arta populara si artizanat.

Arta populara se afirma la intersesctia dintre magic si estetic si este o componeta tulburatoarte a sufletului romanesc.

Exact ca intreaga viata a taranului roman arta populara are podere religoasa de apropape suta la suta. Poate doar ceramica-simpla, pictata smaltuita sau nesmaltuita si obiectele de uz casnic sa faca o oarecare exceptie,insa si in aceste cazuri elementele decorative au funtii apotropaice sau simbolistica religioasa.

Pictura populara este limitata la icoane, cand vorbim de taran roman termenul de pictura laica nu isi are rostul. Iconarul taran-cel mai adesea neistruit-se contopeste cu sacrul revelat si reuseste (in pofida includerii elementelor de arhitectura locala si de port) sa reprezinte in operele sale misterul infinit al dumnezeirii. Icoana populara inseamna adorare, iar adorarea rugaciune. Chiar pe un ateu-caruia semnele crestinatatii ii trezesc detestarea, icoana populara il aduce la tacere; iar aceasta tacere este deseori mai misteroasa decat rugaciunea. ” Icoanele sunt marturii ale inaltimii la care a ajuns sufletul unei natiuni, prin rugaciunile si contemplarea lui Dumnezeu. In ele putem vedea spiritualitatea strabunilor nostri, si de asemenea, putem vedea frumusetea sufletului si implinirea sa” parintele Ilie Cleopa. In spatiul romanesc, icoana, considerata obiect de cult si de veneratie religioasa, a primit o noua valenta: aceea de contemplare artistica.

Pe langa icoane, in suita obiectelor populare, cu conotatie religioasa, care sunt considerate azi arta intra: pristolnicele, crucile de mana si troitele toate fiint obiecte din lemn tare, sulpate manual, uneori chiar pictate; folosite initial in cadrul ceremonialului religios sau in diferite alte activitati care fac trimitere la biserica. Ele reflecta un mod aparte al taranului de a intelege sensurile vietii si ale mortiinu degeaba “a href='http://people.famouswhy.com/Petre_Tutea' target='_blank'”Petre Tutea”/a” a definit taranul ca fiind “omul absolut”.
“sub”sursa imaginii : traditii.ro”/sub”