Acest portret fizic, realizat dupa formula balzaciana prin insistenta pe detaliul fizionomie si vestimentar, implineste o dubla functie: de dezvaluire, in masura in care fata “galbicioasa”, buzele “subtiri, acre”, nasul “incovoiat si acut” sunt expresia fara echivoc a rautatii extreme, revelandu-ne deci caracterul personajului; si de simbolizare, intrucat ingrosarea caricaturala, prin sarja, a defectelor si enumerarea lor printr-o tehnica a acumularii, permit lesne incadrarea tipologica a personajului.
Introdus astfel in actiune, personajul Aglae Tulea confirma ulterior, intru totul, prin faptele si comportamentul fata de celelalte personaje, intuitiile psihologice incluse in portretul fizic expozitiv.
Din punct de vedere caracterologic, Aglae Tulea este un personaj imobil (nu sufera transformari sufletesti pe intreaga durata a evenimentelor). Cel mai elocvent ne este dezvaluita psihologia ei prin procedeele caracterizarii indirecte, specifice discursului narativ. Dialogul cu mos Costache si cu Pascalopol, in aceeasi scena a jocului de table, dialog ce contine intrebari retorice incisive, tradeaza rautatea nativa a Aglaei si resentimentele ei obscure.
Ciuda si nemultumirea fata de gazduirea lui Felix in casa lui mos Costache, ostilitatea fatisa pe care i-o arata lui Felix deoarece vede in el un potential pretendent la averea fratelui ei, sunt relevante, iar intrebarile ei rautacioase scot la suprafata tensiunea care exista in relatiile cu Otilia, Felix, mos Costache si Pascalopol, si pe care desfasurarea evenimentelor le va amplifica progresiv.
Concentrata excesiv si exclusiv asupra intereselor ei si ale copiilor ei (care au inainte de orice o justificare economica), Aglae nutreste resentimente puternice fata de toti cei care, intr-un fel sau altul, afecteaza, chiar involuntar, aceste interese. Eroina se comporta si actioneaza fara motivatie morala, sub semnul unui anume automatism psihologic, prin exacerbarea a doua instincte fundamentale: instinctul matern si cel de posesiune a averii. Ura si dragostea se exprima, in cazul Aglaei Tulea, de fiecare data in exces si printr-un comportament dominator, autoritar.
Pe Otilia o priveste ca pe o intrusa in casa lui mos Costache, nepierzand niciun prilej pentru a-i aminti cu rautate faptul ca este orfana. Teama ca Otilia ar putea fi mostenitoarea averii lui mos Costache si stiinta cu care ea atrage barbatii, mai ales pe Pascalopol, considerat o “partida buna” pentru Aurica, alimenteaza constant ura Aglaei. Pe Felix l-ar putea accepta ca pretendent la mana Auricai, insa din momentul in care devine evident faptul ca tanarul nu este interesat de aceasta, ci de Otilia (o “stricata”, o “dezmatata”), sentimentele fata de el sunt mentinute de ipoteza rivalitatii pentru averea lui mos Costache.
Intimidat de presiunile exercitate asupra lui de Aglae, de agresivitatea ei verbala si comportamentala, mos Costache insusi ezita in luarea deciziei de a o adopta pe Otilia si de a-i asigura financiar viitorul si mai ales un statut social “clar”, “onorabil”.
Ai vreo nelămurire?