Personaj principal, realist (personaj-tip), unidimensional; psihologie statica.
Modalitati de caracterizare:
— caracterizare directa: de catre narator (portretul fizic, comentariul auctorial), de catre alte personaje;
— caracterizare indirecta: prin mediul de viata, prin limbaj, prin gesturi, atitudini caracteristice, comportament.
In portretizarea Aglaei Tulea, autorul recurge la o tehnica de sorginte clasicista, constand in reducerea personajului la o singura si atotcuprinzatoare categorie morala, dar bine determinata social, potrivit canonului realist.

In Enigma Otiliei tehnica, la origine clasicista, a reducerii personajului la o categorie morala (bineinteles determinata social, potrivit canonului realist) este evidenta indeosebi in realizarea personajelor care compun clanul Tulea. Ele sunt, fara exceptie, psihologii statice: “baba absoluta” (Aglae), fata batrana resentimentara (Aurica), imbecilul placid (Titi), dementul senil (Simion), si au un comportament mecanic care nu face decat sa ilustreze perfect trasatura general-umana dominanta, fiind o permanenta sursa de comic.

Indiscutabil, “capul familiei” prin asumarea tuturor initiativelor pe care le pune in aplicare cu consecventa si darzenie, Aglae Tulea devine o prezenta memorabila de la prima aparitie in text, cu ocazia partidei de table din casa lui mos Costache. Fizionomia, imbracamintea, un anumit gest si o anume fraza caracteristica, o fixeaza tipologic ca intr-o efigie. Procedeul corelarii caracterului cu aspectul exterior (fizionomic si vestimentar) este balzacian.

Ceea ce nu mai tine de modelul balzacian sau poate fi o supralicitate a modelului, este, insa, descrierea in exces a defectelor. In portretul din expozitiune, pe care naratorul i-l realizeaza din perspectiva personajului-reflector, Felix Sima, Aglae ne apare ca expresia absoluta, dar si caricaturala a rautatii: “Otilia opri pe Felix in fata femeii mai mature. Era o doamna cam de aceeasi varsta cu Pascalopol, cu parul negru pieptanat intr-o coafura japoneza. Fata ei era galbicioasa, gura cu buzele subtiri, acre, nasul incovoiat si acut, obrajii brazdati de cateva cute mari, acuzand o slabire brusca.

Ochii ii erau bulbucati ca si aceia ai batranului, cu care semana putin, si avea de altfel aceeasi miscare moale a pleoapelor. Era imbracata cu bluza de matase neagra cu numeroase cerculete, stransa la gat cu o mare agrafa de os si sugrumata la mijloc cu un cordon de piele, in care se vedea, prinsa de un lantisor, urechea unui cesulet de aur”.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?