Fata de Pascalopol, eroul traieste sentimente contradictorii, osciland intre gelozie, antipatie, chiar ura si, pe de alta parte, simpatie, admiratie, respect. Dialogurile dintre Felix si Otilia, provocate in mod repetat de tanar din dorinta de a-si ordona si limpezi viata sentimentala, arata modul diferit de a gandi existenta al celor doi protagonisti.
Vointa, indelung exersata, a lui Felix de a-si construi o cariera stralucita in domeniul medical nu este compatibila cu visurile mult mai terestre ale Otiliei, de a-si trai viata la intensitate maxima, pentru ca se simte in competitie cu timpul.
In personalitatea in formare a lui Felix, naratorul scoate la lumina ger-menele omului superior, caruia ii repugna mediocritatea, si care de timpuriu isi incordeaza vointa spre o cariera stiintifica de exceptie.
In urmatoarea sec-venta, se recurge la procedeul autocaracterizarii. “Singura cariera in care un om normal, cum ma socotesc, poate ajunge in frunte, numai prin vointa, este aceea stiintifica”.
Daca, in materie erotica, dezlantuirea pasionala e straina structurii sale sufletesti, eroul este, in schimb, capabil de “o profunditate care sperie o fata”. Nelinistit in privinta viitorului Otiliei, Felix ar vrea sa o salveze, ar fi dispus sa-si sacrifice o posibila cariera pentru a o scoate pe fata din “aceasta lume fara instinct de rudenie”. Interogandu-se, insa, tot mai adanc si mai lucid, intelege substanta utopica a planurilor sale si renunta la ele.
Dupa o noapte casta petrecuta alaturi de Felix, Otilia il paraseste fara nicio explicatie, casatorindu-se cu Pascalopol. Intelegem ca aceasta este singura modalitate de salvare.
Raportata astfel la esecul in iubire, mult mai pregnant este pusa in relief dominanta caracteriala care sustine, asemenea unui ax, personalitatea protagonistului, si care a fost, de altfel, sugerata in portretul fizionomie din incipit-ul romanului: vointa cu care acesta isi canalizeaza resursele interioare catre realizarea profesionala de exceptie. Felix Sima are sentimentul valorii personale si un ideal in viata precis delimitat. Ceea ce impresioneaza la acest personaj sunt consecventa si ardenta spirituala.
In epilogul romanului, naratorul omniscient incheie neutru, prin rezumat, devenirea protagonistului: “…profesor universitar, specialist cunoscut, autor de memorii si comunicari stiintifice, colaborator la tratate de medicina cu profesori francezi. Se casatori intr-un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de persoane influente”. Este probata astfel convingerea eroului ca femeia iubita trebuie sa fie un partener al idealurilor sale. Criza sentimentala juvenila este acum reconsiderata cu o melancolie trista ce decanteaza amintirile.
Ai vreo nelămurire?