“D-l Goe…” este una din schitele in care Caragiale trateaza tema educatiei in familiile instarite.

Ca in orice schita, personajele sunt putine, caci actiunea este simpla, lineara, cel principal fiind anuntat inca din titlu.

Caracterizarea personajului Goe este realizata prin mai multe mijloace, directe si indirecte. Astfel, i se indica originea; el traieste cu familia in “urbea X” — un oras de pe Valea Prahovei, al carui nume nu este indicat — ceea ce inseamna ca acesta poate reprezenta orice oras, tot asa cum Goe ii intruchipeaza pe toti copiii bogati si rasfatati, fiind, deci, un personaj tipic.

Modul de exprimare il caracterizeaza pe Goe drept arogant, lipsit de respectul elementar, pe insotitoare le numeste “proaste”, iar pe calatorul care il sfatuieste sa nu scoata capul pe fereastra il califica drept “uratul”.

Incultura personajului rezulta din discutia “filologica” asupra cuvantului “marinar”, purtata pe peron, ca si din fraza initiala a textului din care aflam ca el a ramas de mai multe ori repetent. Autorul il numeste chiar “tanarul”, ceea ce sugereaza, de asemenea, ca Goe este un elev intarziat.

Ca in orice schita, comportamentul lui Goe este surprins intr-un moment din existenta sa, clar semnificativ: o calatorie cu trenul spre Bucuresti.

Cititorul poate deduce din aceasta ca Goe este un copil prost crescut, care cere socoteala adultilor, batand din picior si zbierand sau strambandu-se la calatorul bine intentionat. Rasfatat, tratat ca un adult, unicul barbat din familie, deci admirat, el da si alte dovezi de proasta crestere: tipa, se urca pe un geamantan strain, ca sa traga semnalul de alarma, minte si exagereaza cu curiozitatea, blocandu-se in toaleta.

Ca orice copil rasfatat, el este in centrul atentiei (egoist), starnind rasul cititorului, prin contrastul dintre atitudinea lui batoasa si situatia de calator, respectiv prin discrepanta dintre ceea ce este si ceea ce vrea sa para, lucru care il face ridicol.

Toata bravura lui se topeste atunci cand isi da seama ca a facut o mare boacana si se culcuseste in poala bunicii, prefacandu-se adormit, pentru a nu recunoaste ca a tras semnalul de alarma, desi faptasul poate fi usor depistat dupa firul de plumb rupt.

Ca orice personaj de schita, el este prezentat sumar, in special in ceea ce priveste fizicul: singurele indicii date de autor sunt varsta de trecere de la copilarie spre adolescenta (“tanarul”) si imbracamintea “un frumos costum de marinar, cu inscriptia pe panglica «Le Formidable», care dovedeste conditia sociala a personajului: apartinea unei familii instarite si snoabe.

In concluzie, putem spune ca Goe este personajul principal al acestei schite, un personaj negativ, de care cititorul se detaseaza, desi rade la poznele lui, “fratele” mai mare al lui Ionel Popescu din schita “Vizita…”, schita a aceluiasi autor si avand aceeasi tema.

     

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?