Caracterizarea personajului Lefter Popescu din opera Doua loturi scrisa de I. L. Caragiale-a doua parte

Apatia este principala caracteristica a personajului. Duce o viata anosta de functionar, lucreaza ca slujbas al statului intr-o “cantilerie” si are drept sef pe intransigentul domn Georgescu, pe care 1-a poreclit “turbatul”. Sufera de mania persecutiei, caci se simte in permanenta vizat de severitatea sefului. Singura consolare o constituie linistita madam Popescu, cu care isi duce existenta liniara.

Vestea castigului il arunca intr-o stare de febrila cautare a biletelor de care a uitat din chiar momentul cumpararii lor. Asistam la transformarea treptata a indiferentului Lefter Popescu intr-un individ cu iesiri isteric autoritare. Epi-sodul Jachetei cenusii” este reprezentativ pentru accesele schimbarii de personalitate a eroului. Biata madam Popescu trece prin jumatate din spectrul cromatic si simte “un junghi grozav” cand d. Lefter isi aminteste ca biletele sunt in Jacheta cenusie de vara” cu care era imbracat in ziua cumpararii lor. Nenorocita femeie daduse jacheta in cauza unei chivute in schimbul a zece frumoase farfurii de portelan, troc avantajos pentru veritabila gospodina. Bucuria schimbului ii este sfaramata nemilos de d. Lefter care “striga crunt” si care, “ranjind sardonic”, face tandari farfuriile. In culmea furiei, se dezlantuie: “Asa sunt eu, galant, cocoana! cand am chef, sparg: sparg, cocoana, cand am chef, farfurii de cate zece mii de franci una! sparg, ma-ntelegi, sparg al dracului!” Apoi, “cu tonul sever, dar calm, al judecatorului ne-ndu-plecat”, o chestioneaza pe consoarta asupra identitatii chivutei. Incep cercetarile, dar in zadar. Scurta transformare, nu neaparat in bine, a domnului Lefter intr-un ins violent dar motivat s-a incheiat si il vedem revenind la pesimismul lui funciar, razand “vanat”: “Hahaha! sa stii, nene Turturene, ca le gasim tocma' a doua zi dupa termen… Imi cunosc eu norocul!… Hahaha!” Reactia unuia dintre personaje fata de aceasta atitudine nu intarzie sa apara: “Rasul si vorbele acestea au facut pe d. capitan Pandele sa sara din loc. El, care pana aci pastrase o atitudine calma, mai presus de orice lauda, a trebuit in sfarsit si el sa izbucneasca…