Personaj secundar, static, unidimensional, realizat in maniera realista, cu mijloacele comicului.
Modalitati de caracterizare:
– caracterizare directa: prin intermediul didascaliilor; prin portretul facut de alte personaje; autocaracterizare;
– caracterizare indirecta: prin limbaj, gesturi, atitudini, mimica, ton; prin propriile actiuni, ganduri si simtiri; prin intermediul mediului social in care traieste; prin relatiile lui cu celelalte personaje; prin numele generic.
Turmentarea personajului este, in acelasi timp, o masca si un simbol; o masca pentru ca ascunde onestitatea de fond si luciditatea persoanei si un simbol pentru ca exprima starea de dezorientare a unei mase largi de alegatori.
Acest personaj al comediei pare a ascunde unul dintre cele mai subtile trucuri dramaturgice ale genialului Caragiale. Intr-o societate care a pierdut cultul pentru valorile umane autentice, onestitatea putea sa apara ca un viciu si ar fi perturbat ordinea intrinseca a piesei, astfel incat dramaturgul a fost constrans sa creeze un vicios pentru a-l inzestra cu anume calitati.
De fapt, turmentarea sa este, in acelasi timp, o masca si un simbol; o masca pentru ca ascunde onestitatea de fond si luciditatea persoanei si un simbol pentru ca exprima starea de dezorientare sau, mai exact, de incertitudine, a unei mase largi de alegatori.
Nici Cetateanul turmentat nu este ferit de repetitii verbale, doar ca formula sa, “eu pentru cine votez?”, nu este un act in totalitate mecanic, ci comunica o preocupare reala. Cetateanul turmentat face parte dintre aceia care nu-si permit o optiune personala, independenta. Si chiar daca si-ar permite-o, “Eu nu poftesc pe nimeni, daca e de pofta..”, cum explica personajul. El isi asuma astfel constient rolul de actor intr-o farsa organizata.
Gestul de a preda scrisoarea “andrisantului” i se pare firesc si ii aminteste de respectarea unei etici si discipline profesionale, caci “pana sa nu deviu negustor si apropitar, am fost impartitor… la postie…”
Ai vreo nelămurire?