Prima lui aparitie in roman este respingatoare: “sosi… lalaind un cantec de betie, cu palaria intr-o ureche, cu ochii inrositi si tulburati de bautura”. Prada unui conflict interior, “dadea intruna din maini, parca s-ar fi sfadit cu un dusman inchipuit”.
Nemultumirea si surprinderea ca fata lui se impotriveste casatoriei planuite ia forma unei amenintari directe: “cu dansul [George Bulbuc, n. n.] ai sa-mi cununi fata dumneata, macar de-as sti ca are sa crape inima dintr-insa”. Temperament violent, el e decis sa mearga pana la capat: “ii pun gatul pe taietor si numa una-i trag cu barda, macar sa stiu ca ma duc pe urma la spanzuratoare”, afirma cu o voce de stapan care nu accepta niciun refuz.
Cruzimea ce reiese din amenintari e una reala. Dragostea parinteasca lipseste din sufletul lui, iar multumirea sufleteasca a fetei este neimportanta in raport cu obsesia posesiunii materiale care ii intuneca mintile. El traieste o puternica si degradanta criza cand, prin casatoria Anei, trebuie sa cedeze “talharului” o parte din pamant.
Moartea femeii este inteleasa de Baciu ca un obstacol depasit in intentia de recucerire a pamantului. Nici pentru viata lui Petrisor, nepotul sau, nu are prea multa pretuire, iar replica pe care i-o da lui Ion dupa inmormantarea Anei este de o rautate cumplita, demonstrand micime sufleteasca:, Ja seama, ginere, sa nu cada bolnav nepotelul”.
Dorinta de a-si recapata pamanturile il dezumanizeaza complet.
Preotul Belciug il apostrofeaza: “Ba sa-ti fie rusine mai omule, sa mai umbli dupa avere, cand vad ca ai ajuns de rasul satului cu betiile”. Decaderea morala a lui Vasile Baciu este determinata de despartirea de pamanturi, el fiind ca si Ion o fire patimasa care nu poate exista fara “a avea”.
Fundamentala in caracterizarea sa este surprinderea gesturilor, a reactiilor organice si a nuantelor vocii in fiecare intalnire cu Ion, a carui prezenta activeaza latura brutala a fiintei sale.
Nici in final, dupa moartea ginerelui, pamantul nu-i va reveni, acesta intrand in posesia bisericii, ca unica forma de a-l elibera de blestemul care l-a facut cauza a atator tragedii.
Ai vreo nelămurire?