Aparent, avem de-a face cu un perpetuum mobile, cu o miscare in care cuvantul circula transgreseaza lumile, pornind din gradina adamica plina cu “fructe si pasari”. Plecat din Paradis, adjectivul ajunge sa configureze a alta realitate, suficienta siesi, din moment ce este animata si ea de “pasiuni care se cocoata” si nu se arata scutita […]
Category: Referate
Referate
Comentariul poeziei Avram Iancu scrisa de Ana Blandiana- prima parte
Drumul poetic al Anei Blandiana se incadreaza in spatiul executiei metrice elegante dominat de tonul elegiac, de confesiune, comunicativ, cu care spiritul cutreierat de inaltimi se ofera cititorului. Matei Calinescu ii remarca “receptivitatea permanenta, lacoma de noi existente”, unita “cu dorinta de a cunoaste, dorinta de daruire”. Caligrafia imagistica contureaza o solidaritate cu lucrurile care […]
Comentariul poeziei Avram Iancu scrisa de Ana Blandiana- a doua parte
Criticul Al. Piru considera ca “Putini poeti contemporani au mai exprimat cu atata concretete idei filosofice, in fond noi raporturi de cunoastere intre eu si lume, punctul de plecare al oricarei poezii”. In lirica Anei Blandiana, somnul este domeniul abisului, teritoriul beatitudinii magice, preludiu al eternitatii, atractia pentru unitatea initiala pierduta in lirica sa nu […]
Comentariul poeziei Avram Iancu scrisa de Ana Blandiana- a treia parte
Durerea musculara sanctifica, innobileaza neamul. Simbolul este completatul strofa a doua prin imaginea pamantului arat si semanat “cu case vechi de domn”. Sacrificiul autoconsimtit al pamantului care “se ara singur de cutremur” impinge imaginile dincolo de spatiul romantic, deoarece dedesubtul lirismului curgator se sapa intrebari rascolitoare. “Se ara”, “se seamana” sunt vorbe cu patina de […]
Poezia romaneasca dupa cel de-al doilea razboi mondial
si evolutia poeziei urmeaza aceeasi periodizare ca la proza postbelica. intre anii 1944 – 1946 sunt prezente mai multe orientari: poetii “albatrosisti” grupati in jurul revistei cu acelasi nume: Geo Dumitrescu, Dimitrie Stelaru, Ion Caraion, Constant Tonegaru etc.; poetii grupati in Cercul literar de la Sibiu: Radu Stanca, Ion Negoitescu, St. Aug. Doinas etc; precum […]
Comentariul poeziei Tiganiada scrisa de Ion Budai-Deleanu – prima parte
Cel mai de seama reprezentant al “Scolii ardelene” si al iluminismului romanesc ramane Ion Budai-Deleanu. Originar din Cigmaul Hunedoarei, cu studii filosofice si teologice la Viena, cunoscator al literaturilor clasice si moderne, consilier juridic la Lwow, unde merge in 1820, Ion Budai-Deleanu a fost mintea cea mai luminata a vremii lui, un adevarat Luceafar al […]
Referat despre A treia teapa de Marin Sorescu -partea a treia
Domnul muntean si-a asumat sarcina de “a da cep istoriei”, de a se ingriji cu neinduplecare de tara, “dimineata, la pranz si seara” fara de istov si fara crutari. Actiunile lui sunt uneori disperate, dar totdeauna pornite din dorinta patimase de libertate si neatarnare iar sacrificiul suprem apare implinit prin ideea de permanenta in moarte, […]
Comentariul operei Domnisoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu – prima parte
Vremelnic regizor si ctitor vremelnic de companii teatrale (“Masca”, 'Treisprezece si unu” s.a), G. M. ZAMFIRESCU (1898-1939) s-a impus precumpanitor, in scurta sa viata, ca dramaturg si romancier al mahalalei bucurestene, prin Domnisoara Nastasia, Idolul si Ion Anapoda – in teatru, Madona cu trandafiri. Maidanul cu dragoste, Bariera, Sfanta mare nerusinare, Cantecul de tinelor – […]
Comentariul operei Domnisoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu – partea a doua
Peisajul acestei mahalale sordide este violent colorat de oameni framantati de patimi devoratoare si de aspiratii cutremuratoare. Nastasia uraste Mahalaua Veseliei, cu tot cortegiul de intamplari, umilinte si vexatiuni care i-au agresat dar n-au putut sa-i intineze fiinta ea aspira la o preschimbare a vietii sale, o data cu visata revenire in lumea ei de […]
Comentariul operei Domnisoara Nastasia de George Mihail Zamfirescu – partea a treia
Citam unul din pasagiile acestei spovedanii tulburatoare, in care Vulpasin sedestainuie lui Ion Sorcova, in ziua in care vine sa ceara mana Nastasiei: “Vulpasin (a inchis ochii suspinat). Carpa, Ioane nene, nimic… Catu-s de mare si voinic, carpa, nimic… (Pornire) Nu-i asa ca-s prost si muiere, ca-s bun de scuipat si de batut la talpi? […]