Samanatorismul este curentul de idei care domina anii 1895-1910 mai ales in domeniul social-politic, avand consecinte si in planul cultural-literar. Fara a inchega o estetica propriu-zisa, el este mai degraba o atmosfera particulara, o atitudine vizand cele trei probleme fierbinti ce agita societatea romaneasca a momentului : problema nationala, problema rurala si trecerea de la […]
Category: Referate
Referate
Volumul “Flori de mucigai” de Tudor Arhezi
Reprezentativ, prin asumarea creatoare a “esteticii uratului”, volumul “Flori de mucigai” este publicat in 1931, la un an dupa cel de proze intitulat “Poarta neagra”. Ambele opere circumscriu aceeasi experienta-limita, privarea de libertate a fiintei umane, acelasi univers-penitenciarul. Si una, si cealalta sutn reflexe artistice ale unui fapt de viata : lunile de detentie traite […]
Trasaturi ale modernismului in lirica lui Tudor Arghezi
Debutat in plina miscare samanatorista, la sfarsitul secolului al XIX-lea, dar intr-o revista macedonskiana, Arghezi e modernist prin sinteza pe care poetica sa o realizeaza. Ea conserva unele ecouri eminesciene ( in unele “Creioane” si in erotica elegiac), influente simboliste (agate negre, Flori de mucigai), anuntand, prin anumite aspect ale creatiei sale (celebralitatea, sensibilitatea zbuciumata […]
“Rugaciune” de Octavian Goga
Dand expresie credintei in puterea divin-justitiara a cuvantului poetic, Octavian Goga subliniaza, prin poezia manifest “rugaciune”, repudierea liricii intimiste si asumarea modelului poeziei cetatenesti d catre un poet al carui destin creator asumat est acela de a reprezenta viata neamului din care descinde. Prin mesianism – trasatura definitorie a intregului volum din 1905 – Goga […]
Comentariul poeziei “Rugaciune” de Octavian Goga
Apruta in septembire 1905, in “Luceafarul”-revista tinerimii romane de la Budapesta-peozia , “Rugaciune” de O. Goga va fi reprodusa, cateva luni mai tarziu, in volumul “Poezii” pe care-l deschide, ca arta poetica explicita. Discursul liric debuteaza sub semnul confesiunii unui eu lyric tensionat de suferinta, dar si de nadejde. El traieste presetimentul misiunii sale creatoare […]
Fantana dintre plopi – particularitati ale povestirii
Eroina tragica a acestei povesti este de fapt frumoasa Marga. Conditia ei umila, de tigancuzsa care se lasa folosita de grupul nomad pentru a-i jefui pe calatorii dornici de aventuri trupesti, este umanizata si metamorfozata de puterea dragostei adevarate. Aflata in situatia limita de a se supune legii nescrise a cetei primitive sau de a-l […]
Hanu Ancutei – Fantana dintre plopi – Comentariu
“Fantana dintre plopi” este a patra povstire din cele noua cuprinse in ciclul “Hanu Ancutei” al lui Mihal Sadoveanu, si are ca tema iubirea tragica, iar ca personaj narator pe capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana I, subiectiva (cu focalizare interna) implica doua planuri : reprezentarea evenimentelor traite in tinerete (timpul narat) si […]
Caracterizarea personajelor basmului cult “Harap-Alb”
In “Harap-Alb”, Ion Creanga porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex decat al basmelor populare. Caracaterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale (concretizat intrecerea probelor) si modificarea statutului sociual al protagonistului. Personajele (oameni, dar si fiinte […]
Harap-Alb – momentele subiectului
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni, care sa constituie in momentele subiectului. Doi frati (Verde-Imparat si Craiul) traiau, de multa vreme, la doua capete ale lumii, fara sa se mai vada (situatia initiala). Primul, ajungand la batranete fara a avea descendenti pe linie masculina, ii scrie fratelui sau, Craiul, cerandu-i […]
Referat despre “postmodernism”
Daca modernismul, estetica globala a perioadei modernitatii, s-a definit in mod constant ca atac, fronda la adresa realului, ca rupture de lume si de concretul ei social (amendat de artisti ca mercantile, ipocrit, “burghez”, pedestru), impunand, in evolutia artelor secolului XX, progresiva lor distantare de realitate, continua lor “automatizare” si intelectualizare (obsesia “artei pure”, prevalent […]