Inainte de a conchide, in depozitia facuta in fata tribunalului cu prilejul deschiderii procesului lui Pel acuzat de otravirea sotiei sale, doctorul Brouardel afirma : “in cazul ca moartea este datorata unei intoxicatii cu arsenic, trebuie sa raspundem la mai multe obiectiuni care de obicei se pun in cazuri asemanatoare :
A. Cantitatea de arsenic, gasita in organele interne ale victimei, permite sa se aprecieze cantitatea de substanta toxica ingerata ?
In cazul in care are loc ingerarea unei doze nu prea ridicate de arsenic sau a uneia din sarurile sale, acestea determina vomismente si diaree, fenomene observate aproape constant. Se poate raspunde fara ezitare ca, in ceea ce priveste cantitatea de otrava pe care o regasim in cadavru, ea nu reprezinta niciodata, decat intr-o mica proportie, cantitatea care a fost ingerata. Mai mult, arsenicul nu se elimina numai prin vomismente si dejectiuni, ci si prin urina.
Chiar cand moartea survine in cateva ore, o portiune apreciabila din otrava este expulzata, insa cand decesul are loc la 8-10-12 zile de la ingestia toxicului, nu mai ra-mane in cadavru decat o cantitate de arsenic foarte mica si anume aceea care a fost asimilata de organe si care nu a avut timp sa fie eliminata.
Orfila a evaluat durata totala de eliminare a arsenicului la 30 de zile si Chatin la 12-15 zile. Aceasta contradictie nu este decit'aparenta, ea explicandu-se usor prin circumstantele care variaza de la individ la individ. Nu se poate deci fixa o durata absoluta pentru disparitia otravii, insa se poate spune ca, cu cit viata persista dupa ingestia toxicului si cu cat sunt mai abundente vomismentele, dejectiile si urina, cu atit se va regasi mai putina otrava in viscerele victimei.
B. Arsenicul gasit in viscerele sotiei lui Pel, poate sa rezulte din ingestia unei sari arsenicale administrate in scop terapeutic ?
Aceasta obiectiune a fost de altfel ridicata si de sotul victimei. El a declarat, cu prilejul interogatoriilor la care a fost supus, ca sotia sa a fost bolnava cu un an in urma si ca medicul care o ingrijea atunci, al carui nume il uitase, ii prescrisese un medicament pe baza de arsenic.
Parea stabilit de acum ca doamna Pel a avut intr-adevar o bronsita in acea vreme ; ea a stat o luna in convalescenta la fratele ei, insa toata lumea era de acord ca dupa aceea s-a bucurat de o sanatate ireprosabila. Parea putin probabil ca aceasta femeie sanatoasa sa fi continuat sa se trateze si sa absoarba un medicament care nu se prescrie decat pentru un timp limitat. Ar fi trebuit, continua expertul, pentru a se regasi arsenicul in cadavru, ca medicatia sa fi fost continuata aproape pana in momentul in care doamna Pel a cazut bolnava. Surprinzator pare faptul, a declarat doctorul Raoult, ca ea s-a simtit totusi bine inainte de 12 octombrie. Pe de alta parte, localizarea arsenicului in ficat si rinichi vine in sprijinul ipotezei unei intoxicatii acute. in cazul cand organismul este supus unei medicatii arsenicale timp indelungat, diseminarea toxicului este mai mare si el este regasit in aproape toate organele corpului, chiar si in oase.
Nu putem nega in mod absolut faptul ca, daca doamna Pel a suferit un tratament arsenical pana in ultimele zile ale lunii octombrie 1880, micile cantitati de arsenic gasite in organism puteau fi considerate ca avand aceasta provenienta, insa trebuie sa facem in acelasi timp remarca ca ipoteza este foarte putin probabila. si declaratiile in fata juriului se incheiau astfel : “Debutul accidentelor gastro-intestinale la doamna Pel, durata lor, starea de conservare a cadavrului, localizarea arsenicului gasit in ficat, rinichi si intestin concorda cu ipoteza mortii prin intoxicatie cu un produs arsenical, a carei data se situeaza intre 11 si 12 octombrie 1880”.
“Nu pot respinge categoric ipoteza impregnarii lente a organismului cu un medicament arsenical urmat pana in primele zile ale lunii octombrie. insa, in acest caz, nimic nu explica cauza simptomelor aparute brusc, in perioada cuprinsa intre 12 si 23 octombrie, evolutia si sfarsitul fatal”.
Ai vreo nelămurire?