Aflat sub efectele otravei administrate de sotia sa, starea lui Lafarge se agrava : se plangea de crampe in muschii picioarelor, o sete nepotolita si vomita tot ce manca. Personalul casei, parintii si rudele se stransera in jurul patului bolnavului : Marie, femeia de camera Clementine, mama lui Charles, surorile sale, verisoara sa Emma – singura- din intreaga familie care o simpatiza pe Marie -, Anna Brun, Denis secretarul si servitorul lui Lafarge.
Marie, plina de atentii, ii servi bolnavului potiuni diverse, in special pe baza de “guma arabica”, remediu pe care pretindea ca il foloseste adeseori cu bune rezultate si pe care il purta asupra sa intr-o mica cutiuta din malachit. Lafarge slabea vazand cu ochii. Nimeni nu o banuia pe Marie de ceva. La 10 ianuarie a fost chemat un al doilea medic, Masserat, care – ca si confratele sau – puse diagnosticul de holera si prescrise ca reconfortant “lapte de pasare.
In timp ce Marie prepara aceasta bautura, Anna Brun observa ca aceasta isi deschise cutia de malachit si varsa o pudra alba in pahar. intrebata ce face, Marie ii explica ca ea a pus in bautura putin zahar de “flori de portocale”. Anna Brun remarca, scurt timp dupa aceea, ca fulgi albi pluteau la suprafata lichidului aflat in paharul din care Charles nu apucase sa bea decat cateva inghitituri. I s-a parut curios ca zaharul nu se dizolvase, asa cum ar fi fost normal. impinsa de o banuiala vaga. ea arata fulgii suspecti doctorului Bardou. Acesta, punand pe limba unul, simti o arsura puternica, insa isi dadu cu parerea ca trebuie sa fie vorba de praf de ipsos cazut de pe tavan in lapte. Anna Brun considera aceasta explicatie neconvingatoare si se hotara sa pastreze paharul cu continutul sau, inchizandu-l intr-un dulap. Din acest moment incepu sa supravegheze cu discretie pe Marie. in-tr-una. din zile, ea o zari varsand pe furis o pudra alba in supa pe care soacra sa o preparase pentru bolnav. Charles, dupa prima inghititura, incepu sa strige : “Marie, ce mi-ai dat ? Pentru numele lui dumnezeu, supa arde ca focul…”.
Anna Brun, fara sa fie observata, puse de o parte farfuria cu supa si impartasi banuielile sale mamei, surorilor lui Lafarge cat si verisoarei sale Emma.
In noaptea de 12 ianuarie, un vant violent suiera lugubru printe arbori, aruneind rafale de ploaie in ferestrele vechii manastiri, facand astfel sa sporeasca atmosfera sinistra a casei ; teama de soarta care il astepta pe Lafarge se impletea cu banuielile ca muribundul era victima instinctelor criminale ale sotiei sale. in timp ce mama si surorile lui Charles stateau la capataiul bolnavului, Emma s-a repezit la Marie pentru a-i face cunoscuta acuzarea groaznica care incepuse sa planeze asupra sa.
Teama familiei nu a facut decat sa creasca, mai ales din momentul in care secretarul lui Charles, Denis, a povestit ca in zilele de 5 si 8 ianuarie Marie l-a trimis pe el si pe gradinarul Alfred la farmacistul Essartier din Lubersac sa cumpere arsenic, pe care stapana trebuia sa-l utilizeze la starpirea sobolanilor. Marie ii inminase lui Alfred o reteta intocmita de doctorul Bardou, dar acesta, fara sa faca uz de ea, reusise sa cumpere 64 g de soricioaica din Brive. ingrozita, mama lui Lafarge cazu in genunchi in fata patului fiului sau si il implora sa nu mai manance sau sa bea din alimentele aduse de sotia sa.
in aceasta atmosfera morbida, singura Marie reusise sa-si pastreze calmul. Cu capul ridicat, ea intra in camera bolnavului si ordona sa fie chemat gradinarul Alfred. Acesta declara ca Marie Lafarge ii ceruse sa prepare otrava pentru sobolani cu arsenicul adus de el insusi de la Lubersac ca si cu cel adus de Denis de la Brive. El executase dispozitia stapanei sale. Marturia gradinarului imprastie pentru putina vreme nelinistea de care erau stapaniti membrii familiei.
Totusi a doua zi, cand sora lui Charles, Amena, gasi intr-un pahar continutul unui medicament preparat de Marie sub forma de praf alb, banuielile se redesteptara, in noaptea de 13 spre 14 ianuarie, pe o ploaie torentiala si un vant care culca totul la pamant, un al treilea medic, doctorul Lespinasse, avu curajul sa se aventureze pentru a venit la Glandier.- La descrierea simptomelor care insoteau maladia lui Charles, medicul se gandi ca ar putea fi vorba de o otravire. Dupa parerea lui, singur arsenul ar fi fost in masura sa provoace asemenea simptome. El insa nu dispunea de mijloace pentru a salva muribundul.
Cateva ore mai tarziu, in dimineata zilei de 14 ianuarie, Charles Lafarge se stinse.
Ai vreo nelămurire?