Mai intai expertii s-au asigurat ca extractul obtinut din organele victimei, dupa ce acestea au fost in prealabil tratate cu acid sulfuric, nu contin nici o substanta minerala si mai ales nici o urma de arsen.
Absenta otravii minerale fiind in afara de orice indoiala, s-a trecut la cautarea alcaloizilor vegetali. S-a folosit procedeul Stas pentru izolarea acestora. Din extractul alcoolic s-a obtinut, prin evaporare, un reziduu colorat de consistenta mierei, cantarind 30 centigrame, avand reactia alcalina la turnesol si un gust amar si sarat in acelasi timp. in acest stadiu, datorita faptului ca produsul era impur, nu se putea trece la efectuarea reactiilor de identificare pe cale chimica. S-a considerat mai nimerit sa se incerce cateva tatonari fiziologice.
“Daca prin imposibil, mentioneaza expertii in raportul lor, cantitatea infima de substanta pe care o aveam la dispozitie ne-a obligat sa renuntam pentru moment la avantajele unei recunoasteri chimice, ne-am gandit ca experimentarea fiziologica ar fi in masura sa ne ofere un rezultat suficient, reproducand, pe animalul viu, simptomele atat de frapante si caracteristice observate la femeia Pegard. Ca atare am utilizat acest mijloc pretios si, dupa cum se va vedea mai tarziu, nu numai proba fiziologica a fost concludenta, insa si analiza chimica efectuata ne-a furnizat, dupa o purificare adecvata a produsului, toate dovezile materiale necesare pentru recunoasterea otravii.
Fara a intra in descrierea detaliilor experimentarii fiziologice efectuate pe broaste in paralel cu o solutie de stricnina folosita drept martor, s-a constatat, pe de o parte, reproducerea identica a simptomelor observate la femeia Pegard, iar pe de alta parte analogia intre extract si solutia de stricnina.
Ajunsi aici, expertii au trecut la purificarea reziduului izolat din organe – operatie extrem de migaloasa si riscanta dat fiind cantitatea mica de care dispuneau – si au efectuat cu el reactiile specifice stricninei, care au pus in evidenta prezenta alcaloidului incriminat.
Concluziile comisiei au fost categorice : doamna Pegard a fost intoxicata cu stricnina. Arestat, Henri Grisard neaga la inceput, afirmand ca este nevinovat si ca nu are nici un amestec. Pus in fata probelor si in special a marturiei celui care i-a vandut stricnina, isi recunoaste in cele din urma vinovatia in fata Curtii cu juri din Sena de Jos. Procesul avea sa se termine cu condamnare la pedeapsa capitala, sentinta care a si fost executata a treia zi dupa terminarea procesului.
Asupra acestei afaceri planeaza totusi un mister, anumite aspecte nefiind evidentiate si elucidate nici cu prilejul procesului si nici dupa : care au fost cauzele care l-au determinat pe Henri Grisard sa faca aceasta crima ? S-au emis mai multe ipoteze, fara ca vreuna sa aiba confirmarea. Adevarul, chiar daca a fost cunoscut si de sotul victimei, din motive greu de imaginat, a preferat sa nu-l divulge.
Intreaga afacere a ramas obscura pana in zilele noastre si cine stie daca vreodata se va mai reveni asupra ei.
Ai vreo nelămurire?