Cand, la 19 februarie, familia insotea resturile paman-testi ale Anniei Hamann la cimitirul Hochheimer Hoche, vestea ca tanara femeie fusese otravita cu ajutorul unui insecticid se raspandise in tot orasul. O multime de persoane, atrase de aceasta stire, umpluse cimitirul. Christa Lehmann, palida, cu fata siruinda de lacrimi, statea in apropierea sicriului. Ceremonia funebra odata terminata, la iesirea din cimitir, fara a mai tine seama de prezenta celor de fata, inspectorul Dahmen aresta pe suspecta. Impresia fu puternica. De vineri pana duminica dimineata, fara intrerupere, comisarul Dahmen, inspectorii Steinbach si Erhard au interogat pe arestata.
Produsul “E 605” ? Acuzata nu auzise niciodata vorbindu-se de el.
“Nu ati fost tentata sa suprimati pe mama lui Annie Hamann ?
-Insinuari grotesti !
-Sotul dumneavoastra si socrul chiar, nu au decedat in urma unei otraviri ?
-Iata inca o acuzatie absurda !”
Perchezitia efectuata in apartamentul Christei Lehmann nu a condus la nici un rezultat. Nici cea mai mica urma de “E 605”. Ancheta se infunda, iar interogatoriile ramaneau la un punct mort. Condusi de dorinta de a gasi o acuzatie si in acelasi timp o proba serioasa impotriva arestatei, politistii se gandira sa dispuna exhumarea lui Karl Franz si Valentin Lehmann. Profesorul Wagner, sceptic, incerca sa-i faca sa renunte : “Aceste cadavre au ramas un timp destul de indelungat ingropate, spuse el, si toxicologii nu stiu inca daca urmele de “E 605″ pot fi depistate dupa o perioada asa de lunga.”
Incepand de vineri, numerosi gura casca stationau in preajma intrarii inchisorii din Worms, in care fusese transferata Christa Lehmann. Din cauza otravii misterioase “E 605”, o crima, ca oricare alta, devinise obiectul curiozitatii generale. Reporteri speciali, trimisi de cele mai mari ziare vest-germane, se inghesuiau in fata imobilului in care se afla comisariatul.
Marti, 23 februarie o noutate senzationala se raspandi ca fulgerul in intreg oraselul. Christa Lehmann a recunoscut in fata tatalui sau Ludwig Ambros cat si a unui preot, veniti s-o vada in inchisoare la cererea ei, ca ea introdusese in pralina de ciocolata produsul “E 605” !
Condusa in fata judecatorului de instructie, ea confirma marturisirea sa. Da, ea a vrut s-o otraveasca pe Eva Ruh, dar nu pentru a o omora, ci pentru a o imbolnavi grav. Cum Annie Hamann o incita sa duca o viata dezordonata si cum ea intelegea sa puna capat acestei situatii, i-a venit ideea s-o otraveasca pe Eva Ruh si s-o oblige astfel pe Annie sa ramana acasa pentru a-si ingriji mama. Ea nu a crezut nici o clipa ca “E 605” ar putea fi mortala.
Nu se va sti niciodata care a fost mobilul care a determinat inculpata sa faca aceasta marturisire. Avea de acum certitudinea ca nimic nu o va mai putea salva ? Sau un orgoliu maladiv o facuse sa refuze sa-si marturiseasca ciima politistilor si s-o faca numai in fata tatalui ei si unui preot ? Oricare ar fi fost depozitia sa tesuta cu minciuni, ea constituia un pas inainte. si Dahman, politist abil, stiu sa profite de indata de aceasta prima bresa in mutismul arestatei. in cateva ore el intelese care era adevarul. Christa Lehmann decisese sa se debaraseze de Eva Ruh, care in ultimul timp nu inceta s-o acuze, mergand si povestind in dreapta si-n stanga ca Christa era mentorul rau al fetei sale. Ea facuse totul, pentru a separa pe cele doua prietene. insa, intrucat inculpata decisese s-o suprime pe Eva Ruh, nu era tot ea aceea care isi ucisese si socrul la 14 octombrie 1953 ? Rece si impasibila, Christa Lehmann pastra tacerea. Nu era deocamdata nimic de facut. Timpul se prelungea fara nici un rezultat, iar politistii incepusera sa-si piarda rabdarea. Christa amutise. A fost adusa din celula la un nou interogatoriu. Brusc, ridieindu-se in picioare, spuse simplu : “Eu mi-am otravit si socrul !”. in tonul sau se ghicea o ironie si o rautate pe care nu incerca catusi de putin sa si-o mascheze.
Politistii au privit-o descumpaniti : ce mobil de neinteles o facuse sa-si marturiseasca crima ? Aceasta femeie blestemata, obisnuita sa distruga cu sange rece orice obstacol ce ii aparea in cale, vroia sa actioneze dupa placul sau in toate circumstantele, refuzand sa se explice atunci cand i se cerea si o facea numai cand ii convenea. Exista posibilitatea ca toxicologii sa gaseasca otrava in corpul socrului sau, asa cum o gasisera cu prilejul autopsiei lui Annie Hamann ? Se decisese ea sa nu mai lase sa taraganeasca lucrurile ? isi batea oare joc de politisti ? Iata intrebarile care ii framantau.
Christa marturfsi ca varsase o fiola intreaga cu “E 605” in iaurtul pe care Valentin Lehmann il servea la micul dejun. 20 de minute mai tarziu, in momentul in care acesta se afla pe bicicleta in oras, o paralizie fulgeratoare ii blocase respiratia.
Ai vreo nelămurire?