Termenul se refera la totalitatea lucrarilor scrise sub forma unor naratiuni, care nu au rima sau ritm, respectand cursivitatea fireasca a frazei.

Este modalitatea de comunicare cea mai des intalnita, distingand urmatoarele forme ale prozei:

a) proza literara = care apeleaza la procedee stilistice, prezentandu-ne subiectiv realitatea, intr-un mod transfigurat;

b) proza stiintifica = alcatuita pe baza unor rigurozitati, impuse de fiecare specialitate, foloseste o adresare sobra, fara ornamente stilistice, cu reguli si formule;

c) proza filosofica = se bazeaza pe anumite idei si modalitati de explicare a fenomenelor universului si psihologiei umane;

d) proza istorica, poate fi beletristica = in romanele istorice; stiintifica = in manuale si tratate de specialitate;

e) proza politica = intalnita in presa, discursuri parlamentare, mijloace de comunicare in masa;

f) proza oratorica = folosita in discursuri publice.

Chiar daca uneori intalnim si rime interioare, in cadrul unor fraze (asa zisa proza poetica), textul isi pastreaza caracteristicile de baza ale prozei.
Proza poetica are un stil avantat, mai bogat in procedee artistice (Cantarea Romaniei, de Al. Russo).

Nota; A nu se confunda termenul de proza, cu prozodia = un domeniu al poeticii, care analizeaza versificatia. (Faceti o paralela intre diferitele forme ale prozei si stilurile functionale ale limbii romane!)

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?