Este procedeul prin care se reia un sunet, o silaba, un grup de cuvinte, cu scopul obtinerii unor efecte stilistice. Atunci cand repetitia se produce la nivelul sunetelor ori silabelor, putem ajunge la aliteratie sau armonie imitativa: “Prin varfuri vantul viu vuia” (G. Cosbuc, Nunta Zamfirei).
Cand reluarea unui cuvant are loc la inceputul versului, avem de-a face cu o anafora: ” Tot ce-n tarile straine e smintit si starpitura, / Tot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natura.. ” (M. Eminescu, Scrisoarea III), iar cand repetitia e la sfarsitul versului, o numim epifora. Repetitia la nivelul sintactic in reluarea aceluiasi cuvant cu functii sintactice diferite: ” Caci toti se nasc spre a muri / si mor spre a se naste”. (M. Eminescu, Luceafarul).
Ai vreo nelămurire?