Schita, al carei nume provine de la termenul italian “schizzare”, este o specie a genului epic si de aceea are elementele unei opere epice : narator, actiune, personaje, caci sentimentele si atitudinea scriitorului sunt exprimate indirect prin intermediul acestora.

Aceste elemente sunt prezente si la celelalte specii literare epice culte in proza ( nuvela, povestirea, romanul ), dar ele au trasaturi specifice in functie de specia in care se intalnesc. Astfel, actiunea schitei este simpla, limitandu-se la un singur episod, la un singur moment semnificativ din viata, din realitate. Intamplator, se structureaza momente ale subiectului, dar intriga se caracterizeaza, ca si intreaga actiune, prin simplitate.

Cadrul epic ( spatiul actiunii ), este restans, iar actiunea, care se desfasoara intr-un ritm viu, este lipsita de amanunte, insistandu-se pe ceea ce este semnificativ. Din acest punct de vedere al capacitatii de prezentare schita este echivalenta cu o scena dintr-un act al unei opere dramatice.

Datorita dimensiunilor sale reduse, schita ii solocita scriitorului o mare putere de observatie si de selectare din realitate a unor aspecte specifice pentru ilustrarea temei alese si totodata, modul de expunere predominant este naratiunea, notatiile descriptive fiind sumare.

Numarul personajelor este redus, limitandu-se la unul sau cateva, aflate intr-o stransa relatie si prezentate intr-un moment semnificativ din viata lor. Prin faptele relatate sau direct, autorul le reliefeaza doar insusirile dominante, portretele lor fizice si morale fiind conturate fara reliefarea complexitatii caracterului lor. De aceea, schita se defineste ca o opera epica in proza, de mica intindere in care se infatiseaza un singur moment semnificativ din viata unuia sau a catorva persoane, punandu-se accent pe actiune.

Naratiunea se reliefeaza la persoana a treia sau la persoana I, in functie de narator, care poate fi autorul sau unul dintre personaje. Indiferent de narator, in schite inventia artistica se reduce la foarte putin pentru ca ele infatiseaza mici scene ale vietii cotidiene si de aceea gradul de subiectivitate este mai redus.

De aceea, schita se afirma in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, odata cu proza de observatie realista, in care elementele concrete ale vietii sociale ocupa un loc important.

In literatura universala sunt cunoscuti ca autori de schite Mark Twain, Cehov, Maupassant, Alphonse Daudet s.a.

     

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?