Este un curent literar aparut in Franta, in ultimele trei decenii ale secolului al XIX-lea, ca o reactie impotriva parnasianismului, a romantismului retoric si a naturalismului, promovand de poezie moderna.
Principalele caracteristici ale simbolismului sunt: corespondentele = relatiile sugestive dintre fenomene, raporturile de armonie intre senzatiile de natura diferita: vizuale, auditive, olfactive; simbolul = obiecte, fenomene, situatii din lumea obiectiva, care devin semne ale vietii sufletesti; atmosfera muzicala = cuvantul este folosit pentru puterea de a crea o armonie sufleteasca si cultivarea poeziei indepartarii = ca simbol al evadarii din cotidian.
Ca elemente prozodice: se cultiva versul liber, uneori versul alb, cu sonoritati atenuate, cu ritm interior, repetitia sunetelor, jocuri de cuvinte.
In literatura romana, simbolismul este primul curent literar care apare aproape sincronic celui european. Este propagat de Al. Macedonski, prin articolul Poezia viitorului, sustinut prin revista Literatorul, confirmat prin volumul Flori sacre.
Alti simbolisti romani: stefan Petica, Fecioare in alb, Dimitrie Anghel, in gradina, Ion Minulescu, Romante pentru mai tarziu.
Cel mai de seama simbolist roman ramane George Bacovia – prin volumul Plumb – care preia motivele simbolistilor europeni si adauga unele caracteristici personale: motivul singuratatii, motivul toamnei si al ploii, motivul iubirii ca un sentiment maladiv, motivul acompaniamentului muzical, motivul calatoriei in lumea preistorica (Lacustra), motivul plumbului (Plumb).
In continuare, vom intalni elemente simboliste la: T. Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si altii.
Ai vreo nelămurire?