In galeria marilor clasici ilustrand in absolut o specie literara anume, Ion Creanga se distinge ca maestru al povestirii. Opera sa sinteza spirituala a poporului nostru, este, dupa expresia memorabila a lui Garabet Ibraileanu, o adevarata epopee (“Creanga este Homer al nostru”) in care ne recunoastem fiinta nationala in datele ei fundamentale. Scriitor “poporal” prin izvoarele inspiratiei si prin accesibilitatea larga autorul “povestilor” si “Amintirilor din copilarie” reprezinta o valoare perena profund originala prin rafinamentul artei sale.

Ion Creanga e un “artist superior” (G. Calinescu) in care poporul intreg isi regaseste vocatia creatoare, iar “Amintiri din copilarie” reprezinta incontestabil, momentul cel mai inalt ai artei sale de povestitor.

De inspiratie autobiografica lucrarea dezvolta tema copilariei fixand, intr-un numar restrans de pagini, un univers necunoscut, pana la autorul ei, in literatura romana Nica eroul principal al cartii, este simbolul acestui univers. Prin el, Ion Creanga a impus la noi mitul copilariei fericite, al “copilariei vesele si nevinovate” dupa care omul matur suspina la fiecare inceput de capitol: “Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre pe cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma radica baietas la casa parintilor mei…”. “Amintirile…” sunt, asadar, “povestea” varstei inocente evocate nostalgic intr-un neobosit monolog, in care scriitorul apare deopotriva ca personaj si ca narator. De altfel, toata literatura lui Creanga lasa impresia ca e destinata a fi spusa, iar nu citita, autorul ei “interpretand” fiecare rol, comentand situatii, filozofand pe marginea lor, incat cititorul traieste sentimentul ca asista la un adevarat spectacol.

George Calinescu a sesizat aceasta trasatura esentiala a prozei lui Creanga afirmand ca, aidoma lui Caragiale, in “Momente”, creatorul lui Nica e un “dramaturg deghizat”. De aici decurge si tonalitatea generala a “Amintirilor …” sale. Interlocutorilor sai imaginari li se adreseaza direct, ori de cate ori trece la o noua intamplare, ca pentru a-i pregati sufleteste sa intampine o alta “istorie” nemaipomenita.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?