In ambele ipostaze – de functionar sarac si “profitor” al unei mezaliante sadea (din punctul de vedere al Chiriachitei) dar si de imbogatit si om politic – Spirache ramane tot o victima a unui trai casnic infernal. In prima ipostaza agresiva soacra si toti ceilalti ii pun in fata inferioritatea sa sociala si inabilitatea “de a se descurca” ,asa cum fac altii, reducandu-l la conditia de martiraj (i se aminteste permanent ca bea cafea din… pensia soacrei, ca s-a grabit “va toarne copii”, fara a le asigura un “viitor”, ca “munceste incet”, casi permite luxul de a fuma in loc sa faca economii, ca “sta ca proasta in ostire” in loc sa intre in vartejul politicii, etc. In noua situatie, desi contestatarii familiali de ieri mimeaza condescenta si chiar afiseaza o admiratie si o atentie zgomotoase, din acelasi cor se aud si necontenite obiectii, imputandu-i-se permanent moliciunea si timiditatea cu care calca pe fagasul puterii.
Tot astfel, o sacrificata a vietii, Gena, in ciuda stradaniilor sale de a netezi orice asperitati in familie (asumandu-si rolul de a creste copilul din flori al Sarmisegetuzei), ramane tinta inevitabila de dispute si atacuri. Cei doi vor fi inghititi, in cele din urma de acest val pustiitor al parvenirii si vor trebui sa incerce a face jocul celorlalti.
Singura izbanda a lui Spirache este festa inteligenta pe care o joaca familiei prin testamente nascocite il contacteaza pe fugitivul ofiter Stamatescu, concubinul Mizei, sa revina la sentimente mai bune, sa oficializeze casatoria si sa asigure viitorul copilului ramas in seama bunei Gena; in acelasi timp, vegheaza ca Gena sa-si gaseasca fericirea alaturi de Dinu, functionarul de posta cu suflet mare.
Multe din similitudinile cu teatrul lui Caragiale isi gasesc confirmarea cu atat mai mult, in piesa “…escu”. Aici, Tudor Musatescu urmeaza experientele marelui sau inaintas in ce priveste creareapiesei Tiurica Sotirescu et Co (in prelungirea “Noptii furtunoase”), ridicand personajele comediei Titanic Vals pe trepte de ascensiune superioara si radiografiindu-le devenirile ambitioase, acaparatoare Repetentul Decebal – un “Domn Goe” in prima comedie – devine un politician versat si versatil (pe rand liberal, conservator si apoi socialist); Sarmiza este acum sotie de general (un Stamatescu decrepit, care adoarme pe cal la parada de la 10 Mai!) dar si o veritabila Chiriachita… In afara personajelor provenite din comedia anterioara, apar altele noi: Iorgu Langada, socrul bogat, cu dese crize de “boierie”, paravan al virajelor politice ale nesatiosului ginere; o cohorta de comisari si agenti electorali: personaje care creeaza aparentele unor aventuri adulterine (Amelie, Bebe si Nina Damian).
Ai vreo nelămurire?