Ca in mitologia populara, gerul si iama sunt personificate (Gerul, Iarna). in strofa finala a pastelului “Viscolul”, apare pregnant oroarea lui Alecsandri de a intarzia in fata naturii sublime si salbatice:
“Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire
Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire
O casuta dragalasa cu ferestrele lucind
Unde dulcea ospetie il intampina zambind”
Desi nu-i place iarna, fiindca e “mult cumplita”, Alecsandri a consacrat cele mai multe poezii anotimpului hibernal. (Iarna, Gerul, Viscolul, Sania, La gura sobei, Bradul, Sfarsitul iernei).

“Frigurosul” Alecsandri extrage din prapadul iernii si sublimeaza impresia de suprema infragezire a aerului tare, a albului orbitor si a “clinchetului de zurgalai” (T. Vianu).

Una dintre “micile capodopere”, inspirate de anotimpul hibernal, este poezia “Mezul iernei”. Reproducem integral poezia, incercand sa demonstram ca avem de-a tace cu un pastel exemplar.
“In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scaitie sub picioare.
Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios.
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se asaza bolta cerului senina
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou maret, fantastic!… Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii organe sonoare
Unde crivatul patrunde scotand note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un zbor in atmosfera, pe zapada nici un pas;
Dar ce vad?.. in raza lunei o fantasma se arata…
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!”
Cu usurinta, se poate stabili tema pastelului: tabloul unei nopti de iarna. Sentimentul autorului, vizavi de peisajul hibernal inventat – este de admiratie in fata maretiei naturii, iar senzatia este de nemiscare a naturii, de imobilitate a peisajului.
Expresia uimirii admirative a privitorului este exclamatia; “O! tablou maret, fantastic!…”

Caracterul descriptiv al poeziei il dau imaginile vizuale: zapada cristalina, campii stralucitoare, lan de diamanturi, fumuri albe, vazduhul scanteios, coloana inalte, borta senina, farul tainic de lumini, stele argintii, vecinice faclii etc. S-ar putea afirma ca in pastelurile consacrate iernii, realitatea este alba. Albul este luat ca tonalitate a iernii.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?