Pastelurile sunt, prin excelenta tablouri literare in versuri, intrucat ele infatisaza aspecte de natura – privelisti, fenomene specifice unui anotimp etc. – in toata complexitatea lor, fiind prezentate intr-o anumita succesiune si privite ca un tot unitar, armonios.
Un astfel de tablou realizeaza si Ion Pillat prin poezia “Martisor”, prima din suita din pasteluri intitulata Calendarul viei. Aici, el descrie anotimpul primavara cu fenomenele lui specifice si realizeaza un tablou cuprinzator, cu referire la pasari, la vegetatie, la oameni, toate privite in relatie cu elementul central al descrierii – primavara.
Astfel, pasarile calatoare se inapoiaza din tarile calde [ ” Din zbor intaia barza cum cade pe zavoi ” ], oamenii incep muncile agricole [ ” Si omul care sapa si plugul care ara ” ], iar pomii infloresc [ ” A nins cu nea de floare pe pomii din livezi ” ]. Totodata, cucul incepe sa-si strige numele, izvorul s-a trezit la viata, pretutindeni dau muguri din ” vestedele crengi “, lumina a cuprins intreaga campie [ ” Cu apa ei lumina ti-a botezat campia ” ], iar pe drumurile viei se aud rasete si chiot.
Peisajul descris impresioneaza prin vastitate, caci poetul are in vedere dealul pe care urca o poteca, zavoiul in care se intorc berzele si unde izvorul susura, livezile cu pomi infloriti, ” muntii de la Rucar “, podgoriile si campia, toate trezite la viata o data cu sosirea primaverii.
Toate aceste elemente intra in relatie unele cu altele datorita prezentei omului in peisaj [ fie in mod direct, fie afectiv ], care percepe aceste frumuseti atat vizual [ ” vezi “, ” privesti ” ], cat si auditiv [ ” auzi ” ].
Elementele tabloului , prin dinamica lor, realizeaza si o anumita atmosfera, in deplina concordanta cu emotiile pe care le trezesc. Aceasta atmosfera este luminoasa, dominata de albul sugerat de neaua ireala a florilor de prun, a tuturor pomilor ninsi de pe dealuri , dar si de cea reala a muntilor ce se zaresc in departare [ ” si muntii de la Rucar cu iarna lor ii vezi ” ]. De asemenea, cerul este limpede, senin, limpezime ce se revarsa si in sufletele oamenilor, iar intreaga campie este si ea inundata de lumina.
Totodata, schimbarile din natura, atmosfera creata si dinamismul tabolului sugereaza vesnicia naturii si stransa legatura dintre acestea si om : ” De fiecare data mai trainic te unesti / Cu farmecul acestora privelisti campenesti “.
Legatura om – natura este permanenta, in ciuda trecerilor generatii, si tocmai de aceea devine repetabila : ” Ce rasete, ce chiote pe drumurile viei – / Pe unde-au mers parintii, iti duci si tu copiii. / “
Elementele tabloului sunt puse in relief prin intermediul unor imagini vizuale, realizate cu ajutorul epitetelor ” pomi ninsi “, ” cer limpezit “, si al personificarilor ” pomi ii flutura batiste “, ” lumina a botezat campia “, precum si al metaforelor ” apa luminii “, ” nea de floare ” etc.
Acestor imagini li se alatura si cele auditive, realizate cu ajutorul personificarilor ” te cheama un cuc “, ” un sipot s-a trezit ” si al epitetului cu rol personificator ” galgaitor “, care sugereaza aproape onomatepeic susurul izvorului.
Fiind un pastel, acest tablou in versuri se caracterizeaza si printr-un puternic accent liric, deoarece poetul isi exprima sentimentele sale de admiratie, de bucurie, de satisfactie si entuziasmul sau neretinut in fata maretiei naturii.
Ai vreo nelămurire?