Nicolae Labis s-a nascut la 2 decembrie 1935 la Malini, judetul Suceava, sat aflat la confluenta lumii lui Creanga cu umanitatea pastratoare a vechilor traditii din “Baltagul” sadovenian.
Copil minune al poeziei, ca si Rimbaud, Labis este o voce lirica de o puritate si de o gravitate extraordinara. Neindoielnic, nu tot ce a scris este memorabil, dar nu exista un singur vers in care Vocea Poetului sa nu fie perceptibila, ca o muzica subterana, inalterabila. “Primele iubiri”, volumul sau de debut (1956) se situeaza, am putea spune, la o rascruce semnificativa pentru poezia epocii.
El inglobeaza, pe de o parte, piese ce nu se detaseaza prea mult de fundalul literaturii la ordinea zilei, dar pe de alta parte, creeaza si primele nuclee mitice personale, care vor trasa, in scurta vreme, liniile de forta ale viziunii sale poetice. “Lupta cu inertia” (1958) anunta pentru prima oara in literatura noastra noua constituirea unui univers liric de mare complexitate, Labis promitand a realiza o noua treapta de clasicitate, de cuprindere totala a sensibilitatii omului contemporan, in cel mai variat registru afectiv retinut pana la acea data de istoria recenta a acestei lirici. Semnele de lirism din primul volum se implinesc si se generalizeaza aici, in cadrele unei poezii esential reflexiva. Motivele poetice sunt cam aceleasi, rasfrante insa inlauntru, intelectualizate.
“Procesul de intelectualizare a lirismului nu anuleaza la Labis valoarea spontana a emotiei. Ca si Eminescu, care pastreaza toate motivele poeziei sale din tinerete, Labis isi trateaza temele initiale, dar dintr-o perspectiva poetica indiscutabil superioara.” (Eugen Simion, Scriitorii romani de azi, Bucuresti, 1974)
Alte volume apar postum, sub ingrijirea editorilor “Primele iubiri” (1962), “Moartea caprioarei” (1964), “Albatrosul ucis” (1971), “Sunt spiritul adancurilor” (1971).
Poezia moartea caprioarei a fost publicata prima oara in revista “Viata romaneasca” din 1954, nr. 10, si apoi in volumul “Primele iubiri”. Se poate observa la prima lectura a textului literar, faptul ca la baza trairii poetice stau doua experiente tragice din viata poetului si a intregii colectivitati umane: marea seceta de dupa razboi, din Moldova anului 1946 si suferintele umane, cauzate de cel de-al doilea razboi mondial.
Ai vreo nelămurire?