Peste varfuri (cantecul Anei din poemul dramatic Bogdan-Dragos) este una dintre creatiile inspirate sub impulsul unor vibratii psihologice, determinate de avatarurile relatiilor erotice cu Veronica Micle. Poezia este o capodopera a liricii eminesciene in care peisajul se asociaza si fuzioneaza cu meditatia poetului, sugerand intelesuri profunde de natura metafizica.

Desi varianta publicata in editia Maiorescu (1883) nu contine nici un indiciu formal in acest sens, “nimic nou nu ne impiedica sa o interpretam ca o poezie a iubirii stinse, in acest sens, sunetul cornului fiind o metafora care prefigureaza dragostea pierduta iar lenta indepartare a acestui sunet, cu ecouri tot mai stinse in spatiul imens al codrului, ar sugera glisarea dureroasa tot mai profunda in meandrele amintirii, ceea ce provoaca un sentiment nostalgic, dulce-amarui, trait intens”. (C. Parfene)
In varianta definitiva poezia comunica starea de spirit de melancolie generata de evidenta ireversibilitatii timpului si, implicit, de constiinta fragilitatii si efemeritatii omului raportat la perenitatea elementelor cosmice”. Cu alte cuvinte melancolia este un sentiment complex care implica ideea precaritatii fiintei umane, acompaniata organic de amaraciune, de o grava mahnire.

Sentimentul naturii, adancirea si convertirea impresiilor dinafara in stari ale sufletului, pana la coborarea in zonele voluptatii durerii, tresarirea la gandul infiorat al putintei de a retrai vraja clipelor, in care constiinta se topeste in aspiratia spre marea si izbavitoarea tacere, precum si orchestratia muzicala a poemului isi gasesc corespondentul in mijloacele de constructie lexicale, morfologice, sintactice, figurate, fonetice si prozodice ale textului.

Este evidenta apartenenta cuvintelor la fondul principal lexical, cu o singura exceptie; neologismul melancolic (cu valoare adverbiala), frecvent folosit de Eminescu.
De la inceput, Eminescu creeaza tonalitatea lirica a poeziei, atmosfera ei de farmec misterios si de nostalgie, alaturand epitetul melancolic, substantivului corn (sunetul cornului).

In ceea ce priveste nivelul morfologic, analizand prima strofa (Peste varfuri trece luna/ Codru-si bate frunza lin,/ Dintre ramuri de arin/ Melancolic cornul suna) constatam prezenta a sapte substantive concrete: varfuri, luna, codru, frunza, ramuri, arin, cornul care desemneaza aspecte din natura.

Trimite prietenilor

Ai vreo nelămurire?